Comentarii la Iov – 39

Posted: 21/03/2009 in Iov
Etichete:, , ,

CAPITOLUL 39 – Cuvântul lui Dumnezeu către Iov (continuare).

 

1: Ştii tu sorocu-n care nasc caprele-de-stâncă?

ai urmărit tu vremea cerboaicelor când fată?

2: Din lunile lor grele ai numărat vreuna?

şi din dureri născânde au tu le-ai dezlegat?

3: Hrănitu-le-ai tu puii-n afar’ de orice spaimă?

Durerile lor toate au tu le-ai alinat?

„Textul Masoretic are: Ele îngenunchează, îşi nasc puii şi scapă de dureri[1].

4: Că ele-şi uită puii, aceştia se prăsesc

şi pleacă de la ele şi nu se mai întorc.

5: Cine-a lăsat asinul sălbatic să stea liber

şi de la iesle slobod de legătura lui?

6: Că-n felul său de viaţă Eu pusu-i-am pustia

şi, drept ocol, pământuri cu buza-n sărătură,

7: să-şi râdă el de zarva oraşelor-viespare

şi nici să nu audă strigarea de stăpân,

8: ci sus în munţi să-şi cate păşunea răcoroasă

din tot ce e verdeaţă.

„Chiar în asprimea vieţii pe care o îndură asinul sălbatic, există o înţelepciune a lui Dumnezeu; singurătatea sa îi asigură o libertate şi o linişte pe care nu o pot avea oamenii, mai ales cei îngrămădiţi în marile lor aşezări. Într-un fel, imaginea prefigurează viaţa pustnicilor de mai târziu, o viaţă singuratică şi aspră, dar singura ce le poate oferi isihia[2].

„Să râvnim virtuţile sfinţilor şi, desfăcându-ne de poruncile slujirii trupului, să urmărim slobozirea. Pe asinul sălbatec, lăsat slobod de Ziditor în pustie, care nu aude răcnetele mânătorului şi-şi bate joc de zarva oraşului, chiar dacă l-am făcut până acum să poarte poveri, înjugându-l la patimile păcatului, să-l dezlegăm de legături, oricât s-ar împotrivi cei ce îi sunt stăpâni nu prin fire[3], ci şi-au câştigat stăpânirea prin obişnuinţă. […] Dar se iveşte întrebarea: cum caută dincolo de orice verdeaţă[4] asinul sălbatec lăsat slobod de Dumnezeu în pustie, odată ce are ca loc de petrecere pustia, iar ca sălaş pământul sărat, ştiut fiind că pământul sărat şi pustia nu sunt potrivite pentru creşterea verdeţei? Înţelesul e acesta, că numai cel pustiu de patimi este în stare să caute cuprinsul contemplaţiei în cuvintele dumnezeieşti, după ce s-a uscat din el mustul patimilor”[5].

9: Tu crezi că inorogul va vrea să-ţi fie slugă

sau să-şi petreacă noaptea dormind la ieslea ta?

„Inorog: animal fabulos unicorn, simbol al puterii invincibile (vezi şi Numerii 23, 22). Textul Ebraic sugerează (în funcţie de traducători): bivolul; boul sălbatic; bizonul; taurul[6].  Uneori, s-a echivalat şi cu rinocer, ca în tâlcuirea de mai jos:

„Se zice că asinul sălbatec râde de gloata oraşului; iar rinocerul nu poate fi legat de nimenea. Tot aşa mintea, care împărăţeşte peste fire şi peste raţiunile firii, râde de deşertăciunea gândurilor când se roagă, şi nu poate fi luată în stăpânire de nimic din cele supuse simţurilor”[7].

10: Poţi tu să-i pui pe coamă un jug legat în bice

şi să ţi-l faci să tragă în brazda ta la plug?

„După cum ştim din Cartea lui Iov, rinocerul este un animal a cărui putere nu poate fi biruită, un animal care nu se lasă supus de oameni. Şi în acel loc al profeţiei se spun multe despre acest animal; că îi place libertatea şi că nu se supune oamenilor”[8].

11: Sau, pentru că-i puternic, îţi pui nădejdea-n el

şi toate ale tale le laşi pe seama lui?

12: Crezi tu că roada holdei el ţie ţi-o va da

şi-o va aduce-ntocmai la aria de treier?

13: Ştii struţul?: are aripi ce-n umbra lor se-ntind;

vai, struţul: ce frumoase sunt aripile lui!

„Text neclar în Textul Masoretic: traducătorii recurg la conjecturi pe baza Targumului. S-ar putea înţelege: Struţul bate vioi din aripi, de parcă ar avea pene ca barza. Barza e numită hasidhah, credincioasa/iubitoarea, şi e pusă în opoziţie cu struţul, care nu are grijă de ouă”[9].

14: Când el sămânţa-şi lasă cu ouăle-n ţărână

să se clocească-n spuza nisipului fierbinte,

15: el uită că piciorul le poate risipi

şi fiarele pustiei le pot strivi sub labe.

16: De pui nu-i este milă, de parcă nu-s ai lui,

nu-şi teme osteneala c-ar fi fără folos;

17: că Dumnezeu nu-i zise să aibă-nţelepciune

şi nici părtaş îl face priceperii obşteşti,

18: dar, când îi vine vremea să se ridice-nalt,

atunci în fugă-şi râde de cal şi călăreţ!…

19: Ah, calul! Iată, calul: Au tu i-ai dat puterea,

sau tu i-ai pus în coamă mândria de-a-ngrozi

Ai înveşmântat calul cu putere: Augustin vede aici portretul martirului, martor înflăcărat al credinţei, a cărui putere nu vine de la el, ci de la Domnul (Annotationes in Iob 39)”[10].

20: când arme şi armură i s-au lipit de trup

şi pieptul i se umflă de slavă şi-ndrăznire?

„Textul Masoretic are: Tu i-ai dat să sară precum lăcusta; măreţia nechezatului lui e spaimă[11].

21: El sapă cu copita şi-n sine se-ndârjeşte

şi aprig iese-n câmp.

22: Săgeţile ce plouă-mpotrivă-i nu le vede,

de armă nu se teme:

„Primul stih în Textul Masoretic: Îşi bate joc de spaimă şi nu e descumpănit[12].

23: şi sabia, şi arcul lucesc pe trupul său.

„Textul Masoretic are: Pe el zăngăne tolba cu săgeţi, fulger de lance şi de suliţă[13].

24: Prins parcă de mânie, loveşte-n loc pământul

şi nu-şi găseşte-astâmpăr decât când goarna sună.

25: Iar când trompeta sună, el zice: – Bine, haideţi!,

şi-adulmecă războiul cu chiot şi strigare.

„Ideea generală a fragmentului (vv. 19-25) este aceea că dresarea animalului de către om (în speţă, aceea a calului) nu e posibilă decât în funcţie de însuşirile naturale ale celui ce se lasă dresat, însuşiri care, în primă şi ultimă instanţă, sunt de la Dumnezeu”[14].

De la imaginea calului îmblânzit se trece la cea a sufletului omenesc: „De pildă, un cal, trăind în pustie împreună cu alţi cai, este sălbatic şi nesupus faţă de om. Dacă însă este despărţit de cireada sălbatică şi supus la felurite constrângeri sălbatice se îmblânzeşte. De data aceasta i se pune (în gură) o zăbală trainică până se obişnuieşte să meargă cu prestanţă după rânduiala cailor domestici. Apoi îl dresează un călăreţ iscusit ca să devină capabil de luptă. Îl îmbracă apoi cu hamul sau cu armura şi cu tot ce-i necesar şi-i arată zăbala, legănând-o înaintea ochilor lui spre a se obişnui cu ea, să nu se sperie de ea. În felul acesta fiind instruit de călăreţ, îl învaţă să lupte contra inamicilor, căci fără călăreţ şi fără armură un cal nu poate lupta. Şi odată ce s-a deprins şi s-a obişnuit cu lupta, de îndată ce miroase şi aude zgomotul pregătirii de luptă, se-ndreaptă el însuşi spre inamici, şi chiar îi îngrozeşte pe luptători printr-un singur nechezat. Tot la fel şi sufletul, de la călcarea poruncii este sălbatic şi nesupus; este rătăcitor în pustiul acestei lumi, întovărăşit cu fiarele sălbatice, adică duhurile răutăţii (cf. Efeseni 6, 12), ducându-şi traiul în slujba păcatului. Dar când a auzit cuvântul lui Dumnezeu şi a crezut, fiind ţinut în frâu de Duhul (Sfânt), se descotoroseşte de năravurile sălbatice şi de gândurile lui trupeşti sub îndrumarea cavalerului său, Hristos. Deci, sufletul intră într-o fază de mâhnire, de supunere, de frământare în aşteptarea încercărilor. Prin lucrarea Duhului Sfânt el se obişnuieşte treptat-treptat, pe măsură ce păcatul se micşorează şi dispare. Şi astfel sufletul îmbrăcat în zaua dreptăţii şi cu coiful mântuirii, cu scutul credinţei şi cu sabia Duhului (cf. Efeseni 6, 14-17), învaţă să lupte cu duşmanii. Şi aşa înarmat de Duhul Domnului, se războieşte contra răutăţilor (cf. Efeseni 6, 12) şi stinge săgeţile cele aprinse de cel rău (cf. Efeseni 6, 16).  Căci fără armele Duhului Sfânt nu poate fi distrus păcatul. Or, sufletul, având armele Domnului, de îndată ce aude şi simte violenţa luptelor, el se avântă, scoţând strigăte de război, cum a zis [Cartea] Iov, căci duşmanii (diavolii) sunt doborâţi la glasul rugăciunilor (cf. Psalmi 5, 3; 114, 1). Şi aşa, după ce (sufletul) a luptat şi a câştigat războiul, datorită Duhului Sfânt arborează, cu mare siguranţă, cununile victoriei şi aşa se uneşte cu Împăratul ceresc pentru veacurile veacurilor”[15].

26: Din mintea ta stă şoimul cu aripile-ntinse

şi nemişcat în aer, cătând spre miazăzi?

Spre miazăzi: direcţia în care migrează păsările”[16].  „Cei vechi considerau că şoimul îşi desface aripile către vântul din sud pentru ca penele să i se regenereze mai uşor datorită căldurii. Această observaţie a fost confirmată şi în Evul Mediu (cf. TOB, nota ad loc.)”[17].

27: Au din a ta poruncă se-nalţă-n slăvi vulturul?

Prin tine el, zgripţorul, şezând pe cuibul său

Zgripţorul (gyps) e una şi aceeaşi pasăre cu vulturul (aetos), numai că se pune accentul pe ideea că e o pasăre de pradă”[18].

28: ascuns în stâncărie,

29: de-acolo-şi cată hrană

scrutând nemărginirea cu ochii-i de oţele?;

30: iar puii săi, alături, se tăvălesc în sânge;

că unde sunt măceluri, acolo e şi el”.

„Înţelepciunea şi providenţa divină se manifestă în toate făpturile, chiar şi în cele care sunt socotite inutile (cf. Ioan Gură de Aur, Comentariu la Iov, XXXIX, 5)”[19].

„Cine poate să cerceteze natura păsărilor din aer? Unele cântă, altele au aripi împodobite cu tot felul de culori, iar altele, zburând pe sus, rămân nemişcate în aer, ca uliul. Căci prin porunca dumnezeiască uliul întinzând aripile sale stă nemişcat şi priveşte spre miazăzi (39, 26). Ce om poate privi pe vultur când s-a înălţat (39, 27)? Dacă nu poţi să înţelegi pe cea mai lipsită de judecată dintre păsări când s-a înălţat, cum vrei să înţelegi pe Făcătorul tuturora?”[20].


[1] SEP 4/II, p. 137

[2] BBVA, pp. 608-609

[3] Patimile.

[4] Mai exact: cum caută verdeaţa?

[5] Nil Ascetul, Cuvânt ascetic, 62

[6] BBVA, p. 609

[7] Ilie Ecdicul, Culegere din sentinţele înţelepţilor, 182

[8] Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi, V, 5

[9] SEP 4/II, p. 138

[10] SEP 4/II, p. 138

[11] SEP 4/II, p. 138

[12] SEP 4/II, p. 138

[13] SEP 4/II, p. 139

[14] BBVA, p. 609

[15] Sf. Macarie Egipteanul, Douăzeci şi una de Cuvântări despre mântuire, VI, E-4-5. Cuvinte aproape identice în Omilii duhovniceşti, XXIII, 2.

[16] BBVA, p. 609

[17] SEP 4/II, p. 139

[18] BBVA, p. 609

[19] SEP 4/II, p. 139

[20] Sf. Chiril al Ierusalimului, Catehezele, IX, 12

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s