Comentarii la Iov – 37

Posted: 21/03/2009 in Iov
Etichete:, ,

CAPITOLUL 37 – Cuvântul lui Elihu (continuare).

 

1: Da, inima din mine sub cer s-a scuturat

şi-a curs din locul ei.

2: Auzi, ascultă-n iureş a Domnului mânie,

cum cercetarea-I iese din gură ca un tunet.

3: Sub ceru-ntreg ţâşnirea,

lumina Lui, ea însăşi pe aripile Terrei.

Parc-am fi preferat aici: pe aripile lumii, de pildă…  Lumina Lui: „Textul Masoretic are: fulgerul Lui. Se considera că pământul este plat ca un disc, astfel încât fulgerul putea să-i atingă marginile. ♦ marginile: literal: aripile[1].

4: În urma ei, un vuiet cu voce de strigare:

El tună lung din glasul nestăvilirii Lui,

nimic nu se opreşte, căci vocea Lui se-aude.

5: Cel-Tare face tunet din glasu-I minunat

căci lucruri mari lucrează, necunoscute nouă.

6: Poruncă-i dă zăpezii: – Te-aşterne pe pământ!,

şi ploi să cadă iarna, ale puterii Lui.

7: Pe omul tot, El pune, cu mâna Sa, pecete,

aşa ca fiecare să-şi ştie slăbiciunea.

„Neschimbarea e păstrată pentru veacul viitor. Iar în cel de faţă, când e vreme de curăţie, de pace şi de mângâiere dumnezeiască, când de tulburare, de învălmăşeală, de tristeţe. Şi aceasta pe măsura vieţuirii şi înaintării fiecăruia şi după judecăţile pe care le ştie singur Domnul. Iar aceasta se întâmplă pentru ca să se arate, prin acestea, slăbiciunea noastă. Căci fericit este, zice, cel ce cunoaşte neputinţa sa (cf. Iov 37, 7), ca să nu ne încredem în noi înşine, cum zice Pavel, ci în Cel ce învie morţii (II Corinteni 1, 9). Şi aşa să alergăm neîncetat spre Dumnezeu întru smerenie şi pocăinţă şi mărturisire”[2].

8: Sălbăticiunea intră sub adăpostul ei

şi-adoarme în culcuş.

9: Furtuna vine-n cercuri din tainice cămări,

din culmi înalte, frigul.

10: Suflarea Celui-Tare preface apa-n gheaţă,

El cârmuieşte apa precum Îi este voia;

„Stihul al doilea în Textul Masoretic: şi întinderile de apă se întăresc[3].

11: şi norul se prelinge ungând pe cel ales,

lumina lui pătrunde prin ceaţă, risipind-o.

„Asocierea, aproape suprarealistă, dintre norul care, de obicei, udă prin ploaie, verbul a aplica un unguent şi adjectivul substantivat alesul sau cel ales poate constitui o referire la norul care l-a uns pe Moise ca ales al lui Dumnezeu. Textul capătă astfel o dimensiune duhovnicească”[4]. „Textul Masoretic are: El încarcă cu umezeală norii, împrăştie norul fulgerul Lui (?)”[5].

12: El este Cel ce-nvârte, rotund, pornite cicluri,

în propria-I voinţă, spre săvârşirea lor;

oricâte porunceşte

se rânduiesc printr-Însul, cu totul, pe pământ;

13: ori pentru vreo certare, ori pentru moarte-n lut,

ori pentru orice milă ce s-ar afla într-Însul.

14: O, ia aminte, Iov,

stai locului şi-nvaţă a Domnului putere!

15: Ştii tu ce aşezare Şi-a pus în fapte Domnul

când El din întuneric a izvorât lumină?

Versetele 15-18: „Textul Masoretic are: 15. Ştii tu oare planul lui Dumnezeu asupra lor şi cum face să strălucească fulgerul în norii Săi? 16. Cunoşti tu clătinarea norilor, minunăţii ale unei ştiinţe desăvârşite? 17. Când hainele tale sunt fierbinţi şi pământul e nemişcat sub vântul de miazăzi, 18. ai întărit tu împreună cu El norii ca pe o oglindă de metal turnat?”[6].

16: Ştii tu vârtejul tainic ce risipeşte norii

şi taina dinlăuntru-a căderii celor răi,

17: tu, omul cel al cărui veşmânt se încălzeşte

când vântul din austru se odihneşte-n câmp?

18: Poţi tu să-ntinzi tăria cu Cel-De-odinioară,

cea tare ca lumina răsfrântă-n revărsări?

19: Învaţă-mă, hai, spune-mi, ce voi grăi cu El?

şi, dacă da, eu vorba mi-o priponesc aici.

„Textul Masoretic are în plus: din pricina întunericului[7].

20: Stau oare lângă mine un scriitor, o carte,

ceva care să-l facă pe om să stea tăcând?

„În Textul Masoretic textul e foarte neclar”[8].

21: Că nu toţi văd lumina aceea preacurată

de-atunci, din începuturi, lucind din depărtări,

aşa cum ea luceşte când El aprinde norii,

22: da, nori de miazănoapte, cu faţa lor de aur,

în care numai slavă e-Atoateţiitorul.

Versetele 21-22: „În Textul Masoretic  versetul continuă descrierea furtunii de vară: 21. Deodată nu se mai vede lumina strălucitoare, [ascunsă] de nori, apoi vântul trece şi îi mătură. 22. De la miazănoapte vine [lucire de] aur; în jurul lui Dumnezeu, măreţie înfricoşătoare[9].

23: Că nu aflăm un altul la fel întru putere

ca El, Cel ce dreptate le face celor drepţi;

tu nu vrei să-L auzi?

24: De-aceea ne vom teme noi, oamenii, de El,

cu teama omenească a inimii-nţelepte”.

Întreg capitolul vorbeşte despre atotputernicia lui Dumnezeu, asupra căreia glosează un comentariu, adăugând şi alt atribut, acela al înţelepciunii (prezent şi acesta, de altfel, în capitolul 37 al Cărţii Iov): „Cuvântul şi Fiul lui Dumnezeu Cel mai înainte de veacuri, Cel necuprins şi Cel atotputernic, Atotţiitorul, putea desigur şi fără întruparea Sa să-l izbăvească pe om de moarte şi de robia diavolului. Pentru că pe toate le poartă şi le susţine cu Cuvântul puterii Sale şi toate sunt supuse stăpânirii Sale celei dumnezeieşti, după cuvântul lui Iov, nimic nefiindu-i Lui cu neputinţă. Căci tăria şi puterea făpturii zidite nu poate să se împotrivească puterii Ziditorului ei şi nimic nu este mai puternic decât Atotputernicul. Dar lucrul cel mai potrivit cu firea şi slăbiciunea noastră, şi care se potrivea cel mai bine şi Celui ce-l lucra, era întruparea Cuvântului lui Dumnezeu”[10].


[1] SEP 4/II, p. 130

[2] Calist şi Ignatie Xanthopol, Cele 100 de capete, 43

[3] SEP 4/II, p. 131

[4] BBVA, p. 605

[5] SEP 4/II, p. 131

[6] SEP 4/II, p. 131

[7] SEP 4/II, p. 132

[8] SEP 4/II, p. 132

[9] SEP 4/II, p. 132

[10] Sf. Grigorie Palama, Omilii, XVI, 1

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s