Comentarii la Iov – 33

Posted: 21/03/2009 in Iov
Etichete:, , ,

CAPITOLUL 33 – Cuvântul lui Elihu (continuare).

 

1: De-aceea, Iov, ascultă cuvintele ce-ţi spun,

urechea ţi-o apleacă spre graiul meu întreg.

2: Deschis-am gura, iată,

şi limba mea grăieşte.

3: Eu inima curată o am întru cuvinte,

priceperea din buze gândeşte ce-i curat.

4: Dumnezeiescul Duh pe mine m-a făcut,

suflarea, ea mă-nvaţă, a Celui-Preaputernic.

„Iar Duhul care se trimite, care zideşte, care întăreşte, care ţine, nu este o suflare ce dispare, după cum nici gura lui Dumnezeu nu este un mădular trupesc. Pe amândouă trebuie să le înţelegem într-un chip vrednic de Dumnezeu”[1].  Versetul e folosit şi ca argument împotriva pnevmatomahilor, ce susţineau că Duhul e creatură: „Cum apoi ar fi cugetat[ă] ca creatură şi făptură o existenţă care creează împreună cu Creatorul şi că puterea şi stăpânirea în aceasta nu o are adăugată din afară şi nu e îmbogăţită cu ea în mod fals şi de la altul, ci o are de la Sine şi proprie prin fire?”[2].  „Prin urmare, Duhul are nume comun cu Tatăl şi Fiul în virtutea participării la aceeaşi fire. A fost numit apoi Duh stăpânitor, Duh al adevărului şi al înţelepciunii. Deci, acestea sunt numele Duhului, mari şi suprafireşti şi nu cuprind nici o exagerare”[3].  „Deci, cel care nu cinsteşte pe Duhul, nu cinsteşte [nici] pe Fiul, astfel, deci, lipsa de respect faţă de una dintre persoanele Treimii în Care trebuie să credem este o tăgăduire a întregii Dumnezeiri. Dacă Duhul e o creatură, atunci nu este Dumnezeu; dar în Scriptură se spune: Duhul dumnezeiesc este Cel Ce m-a făcut pe mine[4].

„Dacă vrei să găseşti lucrarea mâinilor lui Dumnezeu, ascultă-l pe Iov[5], care zice; Duhul dumnezeiesc, care m-a făcut. Şi de aceea, întărit cu acte de mărturie împotriva diavolului, şi-a păstrat pecetea unei statornicii nevătămate”[6].

O descriere, atât cât se poate face aceasta, a lucrării Duhului în lăuntrul omului: „Lucrarea dumnezeiască şi vie a Duhului, aprinzând văpaie în inimă, ca să zic aşa, şi înviorând-o în chip mai presus de lume, concentrează şi adună mintea la sine li o împiedică de la orice împrăştiere, dându-i, pe lângă seninătate şi multă mulţumire şi mângâiere, încă şi dragoste dumnezeiască, spre a vedea uşor cele dumnezeieşti şi a se învârti în jurul lor şi a-şi înfăţişa pe Dumnezeu într-un fel nou, precum şi a se bucura de El cu o iubire mare şi anevoie de purtat şi cu o veselie pe măsura ei”[7].

5: Hai, dacă eşti în stare, răspunde-mi la acestea;

nu te grăbi, ci cată la mine, eu la tine.

6: Întocmai ca şi mine, eşti plăsmuit din humă;

da, din aceeaşi humă noi suntem plăsmuiţi;

Plăsmuit: „Loc unic în Vechiul Testament pentru folosirea (de două ori) a verbului diartizo = a plăsmui, a fasona, a modela, a aranja, a da formă, ceea ce denotă crearea unei opere elaborate”[8].  Versetul este folosit de Sfântul Vasile cel Mare[9] pentru o argumentaţie, însă, care nu priveşte decât tangenţial Cartea Iov.

7: de-aceea nici o spaimă nu-ţi va veni din parte-mi,

nici mâna mea asupră-ţi va fi apăsătoare.

8: Tu însuţi chiar ai spus-o în chiar auzul meu,

din graiul gurii tale te-am auzit spunând:

9: – Curat sunt, fără vină, şi n-am păcătuit,

eu sunt fără prihană, iar nu nelegiuit;

10: dar El aflat-a-n mine o oarece pricină,

El socoteşte-n Sine că eu I-aş fi vrăjmaş,

11: îmi vâră pe la glezne picioarele-n butuci

şi căile, pe toate, tot El mi le pândeşte…

12: Cum oare zici tu: Drept sunt, şi nu m-a ascultat!,

când veşnic este Cel de deasupra omenirii?

„Textul Masoretic are: Iată, în aceasta nu ai dreptate, îţi spun, căci Dumnezeu e mai presus de om[10].

13: Şi zici: De ce n-ascultă-n cuvânt dreptatea mea?…

„Textul Masoretic are: De ce Îi cauţi pricină? Căci de cuvintele/faptele Lui El nu dă socoteală[11].

14: Că de vorbit El, Domnul, vorbeşte doar o dată;

a doua oară însă El Se rosteşte-n vis

„Textul Masoretic are: Dumnezeu vorbeşte într-un fel, apoi în altul, dar [oamenii] nu iau seama[12].

15: sau, noaptea, în vedenie

precum atunci când cade grea frică peste oameni

la vreme de odihnă şi somn în aşternut;

16: atunci El dă pe faţă ascunsul gând din oameni,

cu frică-n chipu-acesta prin gând înfricoşându-i,

Ascunsul gând: „îşi propune să-l traducă, aici, pe grecescul noos-nus, cuvânt cu un conţinut foarte bogat şi profund, frecvent nu numai în filosofia tuturor timpurilor, dar şi în teologia paulină şi patristică. El poate să însemne, printre multe altele, gând, gândire, facultatea de a gândi, de a raţiona, de a pătrunde inteligibil în fiinţa ta lăuntrică. În cazul de faţă, Elihu postulează că somnul este o stare de latenţă a gândului, un gând pe care Dumnezeu îl dă pe faţă (anakalypto = a dezveli, a dezvălui, a vorbi deschis, a da pe faţă – vezi şi Iov 20, 27; 28, 11) prin mijlocirea visului sau a vedeniei onirice, fenomene menite să neliniştească sau să înspăimânte prin însăşi natura lor neobişnuită”[13].  „Textul Masoretic are: Atunci El deschide urechea oamenilor şi le întipăreşte mustrările Lui[14].

17: ca astfel să-l întoarcă pe om din strâmbătate

şi trupul să i-l scape de prăbuşire-n hău

„Al doilea stih în Textul Masoretic: Şi să-l ferească de trufie[15].

18: şi sufletul din moarte la pândă să i-l scoată

spre-a nu fi şi el unul din cei căzuţi în luptă.

19: De-asemenea, îl mai mustră cu boală-n aşternut,

când oasele dintr-însul – vai, multe! – amorţesc,

„Ioan Gură de Aur comentează: rostul bolii nu este moartea omului, ci să-l facă pe om mai bun (cf. Comentariu la Iov, XXXIII, 3-4). Rolul purificator al suferinţei este o idee nouă pe care o introduce discursul lui Elihu”[16].

20: când trupul nu-i primeşte nici aburul din pâine

în timp ce bietul suflet pofteşte să mănânce;

„Textul Masoretic are: Nici [nu va avea] poftă de hrană aleasă[17].

21: acestea, pân-ce carnea din el îi putrezeşte

şi oasele, golite, încep să i se vadă,

22: pân-sufletul dintr-însul se-apropie de moarte

şi viaţa lui, de iad.

23: De-ar fi chiar mii de îngeri aducători de moarte,

lui rană nu-i va face nici unul dintre ei

când inima-i gândeşte întoarcerea la Domnul

şi omului va spune păcatul său întreg

şi-şi va vădi de faţă cu toţi fărădelegea;

Când inima-i gândeşte: „Textual: de va gândi cu inima. Întoarcerea la Dumnezeu trebuie să fie un act nu numai al intelectului, ci şi al simţirii, inima fiind considerată sediul sentimentelor. Asocierea dintre noos şi kardia va căpăta o profundă dimensiune duhovnicească în practica isihaştilor, a căror rugăciune se va numi a minţii în inimă[18].

24: atunci El [Domnul] nu-l va lăsa să cadă-n moarte

şi-i înnoi-va trupul ca varul pe perete

şi oasele lui iarăşi cu măduvă le-o umple

25: şi fragedă-i va face lui carnea, ca de prunc,

şi-i va reda lui însuşi bărbatul între oameni.

Versetele 23-25 „în Textul Masoretic: 23. Dacă se găseşte pentru un înger un mijlocitor dintr-o mie, care să-i dezvăluie omului ce este drept pentru el [să facă]  24. şi care să se milostivească şi să spună: «Izbăveşte-l ca să nu cadă în groapă: am găsit un preţ de răscumpărare pentru el»,  25. carnea i se va împrospăta ca a unui tânăr, se va întoarce la zilele tinereţii. ♦ Textul Masoretic vorbeşte despre medierea unui înger. Rolul acestuia este de a-i arăta semnificaţia suferinţei care l-a cuprins, de a-i deschide ochii asupra greşelilor sale (v. 27) şi de a mijloci pentru el la Dumnezeu (v. 24). Această concepţie apare în mai multe locuri în Vechiul Testament: mijlocirea oamenilor drepţi (cf. 42, 8), ispăşirea pentru altul (Isaia 53, 10), miljocirea îngerilor în revelaţiile profetice (Iezechiel şi Zaharia), intervenţia lor pentru a îndepărta pericolele care ameninţă omul (Psalmi 91, 11-13) sau pentru a-i transmite rugăciunile (Tobit 12, 12). Mijlocirea lor a fost presupusă de Elifaz (5, 1), iar literatura evreiască apocrifă va ilustra această temă”[19].

26: El Domnului se roagă, şi Domnul îl ascultă,

şi va intra cu faţa curată-ntru mărire

şi veste dă-ntre oameni de mântuirea sa.

27: Atunci de-abia el, omul, s-o-nvinui pe sine:

Greşit-am, făr-să-mi vină pedeapsă pe măsură;

„Ultimele două stihuri din v. 26 şi primele două din v. 27 în Textul Masoretic: Şi el Îi va vedea faţa cu strigăt de bucurie şi El îl întoarce pe om la dreptatea lui (= îl face pe om iarăşi drept – n. t.).  27. Atunci va cânta în faţa oamenilor zicând:…”[20].

28: am suflet: mântuieşte-l de tot ce-i stricăciune!,

am viaţă: fă-o astăzi să vadă-n veci lumina!…

29: Pe-acestea toate, iată, le face Cel-Puternic

cu omul: da, trei căi

30: prin care El mă scapă cu sufletul din moarte,

aşa ca viaţa-n mine să-L laude-n lumină.

Versetul a inspirat o cugetare fără mare legătură cu cele spuse aici, dar potrivindu-se cu dreptul Iov în general: „Sunt unii care se împodobesc pentru lume spre sminteala lor, noi însă ne împodobim pentru Domnul, lumina celor vii[21]. Desigur, e vorba despre podoabe nevăzute, chiar dacă cele ale sufletului iradiază şi din chip.  „Textul Masoretic are: Ca să izbăvească sufletul din moarte, să-l lumineze cu lumina celor vii[22].

31: Iov, ia aminte bine, ascultă la ce-ţi spun,

fii mut, eu voi vorbi.

32: De ai cuvinte-n tine, atunci, te rog, răspunde-mi!;

grăieşte, că mi-i voia ca tu să ai dreptate;

33: iar dacă nu, ascultă;

să taci acum spre cel ce te-nvaţă-Nţelepciunea”.

Cuvintele lui Elihu sună destul de pretenţios, dar astfel de exprimări pot fi întâlnite în mod curent, chiar şi atunci când decalajul dintre persoane e mult mai mare decât acela dintre Iov şi Elihu.


[1] Sf. Ioan Damaschin, Dogmatica, I, 7

[2] Sf. Chiril al Alexandriei, Despre Sfânta Treime, VII

[3] Sf. Vasile cel Mare, Despre Duhul Sfânt, XIX

[4] Sf. Vasile cel Mare, Omilii şi Cuvântări, XXIV, 7

[5] De fapt, vorbeşte Elihu.

[6] Sf. Ambrozie al Milanului, Scrisori, XXII, 5

[7] Calist Catafygiotul, Despre viaţa contemplativă, 81

[8] BBVA, p. 599

[9] Despre Duhul Sfânt, 5

[10] SEP 4/II, p. 120

[11] SEP 4/II, p. 120

[12] SEP 4/II, p. 120

[13] BBVA, p. 599

[14] SEP 4/II, p. 120

[15] SEP 4/II, p. 120

[16] SEP 4/II, p. 120

[17] SEP 4/II, p. 120

[18] BBVA, p. 599

[19] SEP 4/II, p. 121

[20] SEP 4/II, p. 121

[21] Sf. Isaac Sirul, Cuvinte către singuratici, III, 6, 55

[22] SEP 4/II, p. 122

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s