Comentarii la Iov – 32

Posted: 21/03/2009 in Iov
Etichete:, , ,

CAPITOLUL 32 – Cuvântul lui Elihu.

 

1: Iar cei trei prieteni au încetat şi ei să mai vorbească împotriva lui Iov, căci în faţa lor era drept.

2: Atunci s-a mâniat Elihu al lui Varahiil Buzitul, din spiţa lui Ram din ţara Ausitei; şi foarte s-a mâniat el pe Iov, din pricină că acesta pretindea că e drept în faţa Domnului;

Acest Elihu apare brusc în poem, el nefiind pomenit până aici. Mulţi exegeţi socotesc, din această pricină şi a diferenţei de vocabular, stil şi conţinut, că pasajul în care vorbeşte Elihu este un adaos tardiv la poem. Ca şi în alte dăţi, ne arătăm mai rezervaţi când e să ne alăturăm exegezei moderne.

Buzitul: membru al tribului ce se trăgea din Buz, menţionat în Facerea 22, 21 ca fiu al lui Nahor, fratele lui Avraam”[1].  Ram: „Nu este sigur dacă Ram este o altă grafiere a numelui personal Aram, menţionat în Rut 4, 19 ca descendent al lui Iuda”[2].  Din ţara Ausitei: „menţiune ce se află numai în Septuaginta, imposibil de localizat, parcă anume introdusă de autor spre a-i conferi lui Elihu o aură de mister”[3]. Elihu (= El este Dumnezeul meu); Varahiil e redarea din Septuaginta a numelui Baracheel (= binecuvântat de Dumnezeu).

3: dar el s-a mâniat foarte şi pe cei trei prieteni, din pricină că ei nu fuseseră în stare să-i ţină piept lui Iov cu răspunsurile lor şi-l copleşiseră [doar cu învinuirea] de a fi fost necredincios.

Învinuirea de a fi fost necredincios: SEP 4/II: şi îl făcuseră nelegiuit: adică „au afirmat că este nelegiuit, l-au făcut să fie nelegiuit, contrazicându-l. Comentariul lui Ioan Gură de Aur: nelegiuirea ar fi fost să se creadă mai drept decât Dumnezeu; or, Iov nu spusese aşa ceva, ci doar că Dumnezeu este răspunzător de suferinţele lui. Elihu îi deformează cuvintele, înţelegând că Iov Îi reproşează lui Dumnezeu că e nedrept faţă de el”[4].

4: Elihu se aştepta ca ei să-i răspundă lui Iov, ca unii ce erau mai vechi de zile decât el.

5: Dar când Elihu a văzut că-n gura celor trei bărbaţi nu mai era nici un răspuns, atunci i s-a aprins mânia.

Cum se va vedea de-a lungul capitolelor 32-37, „discursul lui Elihu este greoi, lung şi se lansează cu întârziere. Aceasta este o caracteristică a unui discurs de tinereţe, impetuos, neexperimentat şi încă neiniţiat în regulile unei retorici reţinute şi sobre. Autorul cărţii lui Iov practică realismul literar şi este capabil să-şi diversifice stilul, să-şi facă personajele să vorbească diferenţiat, în funcţie de vârstă şi de condiţia socială, culturală sau geografică, folosind ironia sau ridiculizând”[5].

6: Şi răspunzând Elihu al lui Varahiil Buzitul, a zis:

 

„De vreme ce-s mai tânăr, iar voi sunteţi bătrâni,

eu am păstrat tăcere,

temându-mă ca-n faţă să spun şi eu ce ştiu.

7: Şi-am zis: Nu vârsta este în drept să glăsuiască,

şi nici cei grei de zile cunosc înţelepciunea,

„Al doilea stih în Textul Masoretic: Anii mulţi vor face cunoscută înţelepciunea[6].

8: ci duh e-n pământeni;

suflarea, ea învaţă, a Celui-Preaputernic.

„Textual: suflarea Atotputernicului. Elihu crede că nu vârsta sau experienţa este aceea care descoperă şi garantează adevărul, ci iluminarea lăuntrică, cea care vine de la Dumnezeu”[7].

9: Nu cei cu număr mare de ani sunt înţelepţi,

şi nici bătrânii-s cei ce ţin judecata-n palmă.

10: De-aceea v-am zis vouă: – Luaţi-mă-n aminte,

şi-am să vă spun ce ştiu,

11: să-mi fiţi auz în graiuri, ca-n grai să m-ascultaţi.

Eu v-ascultai voroava, dar pân-la mintea voastră,

adică până unde e sfadă pe cuvinte.

Eu v-ascultai voroava, dar pân-la mintea voastră: „Formulare proprie Septuagintei. Acest vers însă se află numai în codicii Alexandrinus şi Venetus. Îl încorporează Biblia lui Şerban, nu însă şi cea din 1914. Ediţia Rahlfs îl notează în subsol”[8].

12: Din graiurile voastre gândeam că voi pricepe,

dar, iată, nu-i nici unul să-l fi rămas pe Iov,

din voi, nu, nu-i nici unul să-i fi răspuns la vorbă,

„Primul stih în Textul Masoretic: Am luat seama la voi[9].

13: ca să nu ziceţi: – Domnul, cu-a Lui învecinare,

prin El înţelepciunea ascunsă am aflat-o!;

Elihu le reproşează celor trei şi trufia. „În Textul Masoretic: ca nu cumva să spuneţi: – Am găsit înţelepciunea: Dumnezeu îl poate înfrânge, nu un om[10]

14: şi v-aţi întors la omul ca om dintotdeauna

grăind cuvinte câte…

„Textul Masoretic are: Nu către mine a grăit, şi nu cu cuvintele voastre îi voi răspunde[11].

15: Şi, vai, se-nspăimântară, mai mult n-au mai răspuns,

cuvinte-mbătrânite li se-ncleiau în gură.

16: Şi-am stat întru răbdare, căci n-am vrut să vorbesc,

de vreme ce ei stat-au pe loc făr-să răspundă.

Acum voi răspunde şi eu, măcar în parte.”

17: Şi răspunzând Elihu, a zis:

„Textul Masoretic are: Eu voi răspunde, e partea mea, voi spune şi eu ce ştiu[12].

 

18: „Grăi-voi dimpotrivă; că plin sunt de cuvinte,

că duhul meu lăuntric mă pierde şi-mi dă ghies;

19: lăuntrul meu e parcă burduf cu must ce fierbe,

cazan în clocotire ce-i gata să irumpă.

20: Grăi-voi deci din buze, ca să-mi aduc odihnă;

21: că nu-mi va fi ruşine să stau cu omu-n faţă,

nici silă nu-mi va face să văd un pământean;

22: că nu mă ştiu să-i laud cuiva înfăţişarea;

de-i altfel, atunci viermii m-or roade şi pe mine.

„Al doilea stih în Textul Masoretic: Că îndată m-ar îndepărta Făcătorul meu[13].


[1] BBVA, p. 597

[2] BBVA, p. 597

[3] BBVA, p. 597

[4] SEP 4/II, p. 117

[5] SEP 4/II, pp. 116-117

[6] SEP 4/II, p. 118

[7] BBVA, p. 597

[8] BBVA, p. 598

[9] SEP 4/II, p. 118

[10] SEP 4/II, p. 118

[11] SEP 4/II, p. 118

[12] SEP 4/II, p. 119

[13] SEP 4/II, p. 119

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s