Comentarii la Iov – 3

Posted: 21/03/2009 in Iov
Etichete:, , ,

CAPITOLUL 3 – Iov îşi blesteamă ziua-n care s-a născut.

 

1: După aceea şi-a deschis Iov gura şi şi-a blestemat ziua,

După aceea, „pentru că şi marele Iov şi-a dus multă vreme suferinţa în tăcere, dovedindu-şi bărbăţia tocmai în stăruinţa cu care şi-a îndurat cele mai insuportabile dureri, dar după ce răbdase atât de mult în tăcere şi şi-a dus chinul, păstrându-l ascuns în adâncul inimii, până la urmă totuşi şi-a deschis gura şi a dat la lumină ceea ce toţi ştim”[1], adică cele ce urmează.

2: zicând:

„De aici începe poemul propriu-zis, pe care versiunea de faţă îşi propune să-l tălmăcească în versuri cât mai apropiate de textul original al Septuagintei, din care păstrează cuvintele nucleice, îngăduindu-şi să adauge doar cuvinte întăritoare, menite să-i confere poemului valenţele prozodice ale limbii române”[2]:

 

3: „Să piară ziua-aceea în care m-am născut

Şi noaptea care-a zis: „Un prunc se zămisli!”

„Iov regretă că s-a născut. Dorinţa aceasta de a nu se fi născut sau de a muri este extrem de rară în Biblie”[3].

Acest loc, pus în legătură cu Ieremia 20, 14-16 [Blestemată fie ziua-n care m-am născut!; da, ziua-n care maica m-a născut să nu fie binecuvântată! Blestemat fie omul care i-a vestit tatălui meu: – Un fiu ţi s-a născut!] dă de înţeles că însăşi naşterea e impură: „Ţi se pare că profetul ar fi putut folosi imprecaţii atât de grave şi atât de grele dacă nu ar fi ştiut că există ceva în această naştere trupească ce pare a fi demn de blesteme de acest fel şi pentru care legiuitorul acuză atâtea necurăţii [cf. Levitic 12], cărora le impune, în consecinţă, purificări echivalente?”[4].

4: Desiş de-ntunecime să fie ziua-aceea;

de sus, din ceruri, Domnul să n-o mai ia în seamă,

de sus, din cer, lumina pe ea să nu mai cadă!

5: Din beznă umbra morţii s-o ţină strâns în gheare

şi negură-ndesată să vină peste ea!

„Textul Masoretic are în plus, la final: şi s-o îngrozească întunecările zilei (eclipsele)”[5].

6: Blestem pe ziua-aceea, blestem pe noaptea-aceea,

să piară-n întuneric!;

nicicând să nu mai fie-ntre zilele din an,

şi nici între-ale lunii să nu se socotească;

„Primul stih nu are echivalent în Textul Masoretic, unde versetul începe: Noaptea aceea să o ia bezna[6].

7: ci-ntreagă noaptea-aceea să fie-ntr-o durere;

nu, nici o veselie în ea, nici bucurie;

8: blestem din partea celui ce zilele blesteamă,

a celui ce trezeşte din solzi Leviatanul.

„În Textul Masoretic: S-o blesteme cei care blestemă zilele, cei care sunt în stare să stârnească leviatanul. Subiectul se poate referi fie la duşmanii luminii, cei care lucrează în întuneric, fie, mai probabil, la vrăjitori (poate astrologi?), despre care se credea că pot schimba zilele faste în zile nefaste sau pot să atragă eclipsele; credinţa populară era că leviatanul înghite soarele”[7].

Leviatanul: „Textual: Chitul cel mare. În mitologia semitică Leviatanul era un monstru marin uriaş, oarecum asemănător cu un balaur sinuos (TOB îl traduce prin Întortocheatul), simbol al haosului care poate răsturna ordinea universului şi înghiţi soarele (legat, probabil, şi de fenomenul eclipsei). Apucat de solzi, gâdilat, el poate fi trezit şi pus să înghită lumina zilei care-l născuse pe Iov, nimicind-o”[8].  Balaurul cel mare: gr. κητος, specializat pentru balenă, desemnează şi orice monstru marin; în ebraică, leviatanul; Textul Masoretic vorbeşte despre trezirea acestuia, pe când Septuaginta, despre îmblânzirea lui. Texte vechi feniciene numesc acest şarpe sau balaur: cel puternic cu şapte capete. Era considerat un monstru din haosul primitiv, iar imaginaţia populară se temea că s-ar putea trezi, atras de un blestem împotriva ordinii existente”[9].

Chitul e, aici şi în alte locuri ale Scripturii, chip al satanei şi al puterilor întunericului. „Şi, după cuvântul din Cartea lui Iov, a venit Cel care a biruit fiara cea mare[10], adică Mântuitorul Hristos.  Acelaşi autor vede aici dovada că Iov „a zis acestea [cele de mai sus, chiar dacă ele pot şoca – n. n.] în Duhul divin şi profetic”[11], deoarece el tot acum anticipează pogorârea la iad şi învierea Mântuitorului: „vezi, aşadar, în ce fel a prezis, în Duhul Sfânt, despre balena cea mare, pe care Domnul o va ucide, al cărei typos era faimoasa balenă a lui Iona”[12].

9: Întunece-se aştrii acelei nopţi adânci;

s-aştepte lung lumina şi ea să nu mai vină,

luceafărul de ziuă nu-l vadă răsărind;

„Al doilea şi al treilea stih în Textul Masoretic: Să aştepte lumina şi să nu [vină], să nu vadă pleoapele aurorei[13].

10: că pântecele mamei nu l-a-ncuiat la prag,

durerea s-o alunge din ochii nedeschişi.

11: De ce nu mi-a fost moartea în sânul maicii mele,

sau n-am murit de-ndată ce i-am ieşit din pântec?

12: De ce şi-a pus genunchii să-mi fie aşternut,

şi pieptul ei cel dulce de ce i l-am mai supt?…

13: Acum, dormindu-mi somnul, m-aş înveli-n tăcere;

zăcând, m-aş odihni

„Acum moartea nu se mai numeşte moarte, ci adormire şi somn. Înainte de venirea lui Hristos şi de iconomia Crucii, chiar numele morţii era înfricoşător. […] [Dar] fericitul Iov cu acest nume a numit-o, zicând: Moartea este odihna bărbatului[14].

14: cu regii laolaltă şi cu mai-marii lumii

semeţi întru armuri,

Stihul al doilea în SEP 4/II: Care se făleau cu săbiile [lor]: „în Textul Masoretic: care-şi construiesc pentru ei ruine. Ruine şi săbii vin de la rădăcini omografe în ebraică (HRB)”[15].

15: sau cu boierii-alături îmbelşugaţi de aur,

 cei ale căror case sunt doldora de-argint;

„Textul Masoretic face o aluzie mai transparentă la casele funerare (mormintele) regilor mesopotamieni şi egipteni, în care erau acumulate bogăţii imense”[16].

16: aş fi ca stârpitura de pântec lepădată,

ca pruncii prea devreme lumina s-o mai vadă.

17: Acolo păcătoşii-n iuţimea lor au ars;

 acolo-şi au odihnă cei osteniţi în trup;

„Acela care a asudat în nenumărate nevoinţe pentru virtute, care, pentru a o dobândi a trăit mai mult în osteneli, acela are să trăiască până la sfârşit ca Iov, care s-a ostenit mult în luptele lui cu potrivnicul. Iov a spus: acolo s-au odihnit cei osteniţi. De aceea şi Domnul cheamă la odihnă pe cei osteniţi şi împovăraţi (Matei 11, 28)”[17].

18: acolo nici vieţaşii

 nu mai aud poruncă şi glas de temnicer.

SEP 4/II traduce: Cei din veac [toţi] împreună/ nu mai aud glasul strângătorilor de biruri. „În Textul Masoretic: Împreună cu ei, prizonierii sunt în largul lor, nu mai aud glasul asupritorului[18].

19: Acolo mic şi mare, de-a valma, sunt totuna;

acolo robu-n fine de domn nu se mai teme…

Oarecum surprinzător, versetele de mai sus au fost incluse ca argument în sprijinul postului: „dacă oamenii ar fi ucenicii postului, nu s-ar mai fi auzit, precum spune Iov, glasul celui care cere birul. Dacă postul ar cârmui viaţa noastră, atunci viaţa n-ar mai fi atât de plină de plâns şi de tristeţe”[19].

20: De ce s-a dat lumină amarului luminii

şi viaţă celor care-n durere chinuiesc

„Textul Masoretic are le dă El lumina. Versiunile vechi şi Targumul au aici pasivul divin[20].

21: şi celor ce-şi vor moartea şi nu dau peste ea,

în van scurmând s-o afle ca pe-o comoară-ascunsă

22: şi-s plini de bucurie de-o nimeresc cândva?

„Textul Masoretic are: şi ar tresălta de bucurie să afle un mormânt[21].

23: Odihnă-i este omului murirea, căci într-însa

l-înfaşă Dumnezeu!

„Versiunea lui Ioan Gură de Aur e diferită: Moartea îi este omului odihnă, dar intrarea i-a fost ascunsă, căci Dumnezeu a împrejmuit-o cu zid. Sensul pare să fie: omul va găsi odihnă în sălaşul morţilor, căci acesta este împrejmuit de Dumnezeu cu un zid apărător. Aşadar, nici o tulburare nu poate pătrunde înăuntru. Nici textul ebraic nu e clar”[22].

„Adu-ţi aminte de Psalmistul care zice: Că nu este întru moarte cel ce Te pomeneşte pe Tine. Şi în iad, cine Te va lăuda pe Tine? (Psalmi 6, 5). Căci care e rodul celor morţi? Sau cum îşi va mai aduce aminte de Dumnezeu, pentru a împlini porunca Lui, cineva din cei coborâţi la iad? Căci l-a închis pe el Dumnezeu, după cum s-a scris. De aceea ne-a învăţat şi prea înţeleptul Pavel, scriind: Până avem timp, să facem binele (Galateni 6, 10)”[23].

24: În faţa pâinii mele mă podidesc suspine

şi spaime curgătoare sunt lacrimile mele;

Plâng cotropit de spaimă: Textul Masoretic are: se revarsă ca apa urletele mele[24].

25: temutu-m-am de spaimă, şi iat-o, stă deasupră-mi;

de ceea ce mi-e frică, aceea-mi stă-nainte.

Versetul e folosit de Sfântul Vasile cel Mare, vădindu-şi teama ca nu cumva să  cedeze ispitelor cei credincioşi[25].

26: Nici pace pentru mine, nici tihnă, nici odihnă,

ci groaza m-a cuprins!”

Frica de care m-am temut a venit la mine  (Iov 3, 25) şi umbra morţii m-a acoperit. Vai mie, suflete, priveşte şi vezi cele prezente, vremelnice şi, după puţin, trecătoare, cu amărăciune şi durere; şi pe cele ce vor veni, încă şi mai grele. Înţelege, suflete, din câte bunătăţi şi nădejdi cazi şi câtor chinuri te vei face după puţin timp moştenitor, fără urmaş şi nemângâiat. Vino şi cazi şi te roagă înainte de-a se întuneca lumina deasupra capului tău şi cere Dătătorului luminii nemuritoare ca să mă scoată din flacăra a toate mistuitoare şi din întunericul neluminos”[26].


[1] Sf. Vasile cel Mare, Epistole, 223

[2] BBVA, p. 557

[3] SEP 4/II, p. 40

[4] Origen, Omilii la Levitic, VIII, 3

[5] SEP 4/II, p. 40

[6] SEP 4/II, p. 40

[7] SEP 4/II, p. 40

[8] BBVA, p. 558

[9] SEP 4/II, p. 40

[10] Origen, Despre principii, IV, 1, 5

[11] Origen, Omilii la Levitic, VIII, 3

[12] Origen, Omilii la Levitic, VIII, 3

[13] SEP 4/II, p. 40

[14] Sf. Ioan Gură de Aur, Predici la Sărbători Împărăteşti, Cuvânt la Sfintele Paşti, I

[15] SEP 4/II, p. 41

[16] BBVA, p. 558

[17] Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi, XI, 5

[18] SEP 4/II, p. 41

[19] Sf. Vasile cel Mare, Omilii şi Cuvântări, II, 5

[20] SEP 4/II, p. 41

[21] SEP 4/II, p. 41

[22] SEP 4/II, p. 42

[23] Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, III

[24] SEP 4/II, p. 42 – Din aceste intervenţii se poate vedea că Anania recurge uneori şi la textul ebraic, pentru a-şi alcătui versiunea cât mai coerent.

[25] Cf. Epistole, 46, 3

[26] Isaia Pustnicul, Douăzeci şi nouă de cuvinte, XXIX, 8

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s