Comentarii la Iov – 27

Posted: 21/03/2009 in Iov
Etichete:, , ,

CAPITOLUL 27 – Răspunsul lui Iov (continuare).

        

1: Dar Iov, mergând mai departe, a grăit în parabolă, zicând:

SEP 4/II traduce: Iov a mai adăugat la vorbirea sa şi a zis: „vorbirea: gr. προοίμιον, literal: introducere, preambul, dar şi poem scurt. Traduce aici (şi la 29, 1) ebr. maşal, proverb, parabolă, zicere. Ioan Gură de Aur (Comentariu la Iov, XXIX, 1) spune că acest cuvânt sugerează că Iov o ia de la capăt”[1].

 

2: „Pe viul Domn, Cel care m-a judecat aşa,

pe-Atoateţiitorul ce-mi puse-amar în suflet,

„Adevărata libertate este a omului duhovnicesc, care pe toate le judecă (I Corinteni 2, 15), fără ca pe el să-l judece cineva dintre cei cu care are părtăşie de făptură, fiindcă el este supus numai lui Dumnezeu, Care singur este fără de păcat şi despre Care zice Iov: Viu este Domnul, Care mă judecă astfel. El îl poate judeca drept numai pe acela care priveşte nu lumea, ci cerul cu luminile curate şi limpezi ale stelelor”[2].

3: atâta timp cât încă suflarea mea e-n mine

şi nările-mi se umplu de duh dumnezeiesc,

4: aceste buze nu vor grăi fărădelegi,

nici sufletul din mine minciuni va cugeta.

„Rogu-te, câtă vreme eşti în trup, să nu laşi slobodă inima ta. Căci precum plugarul nu se poate bizui pe vreo roadă ce se arată în ţarina sa, mai înainte de-a o aduna în hambarele sale, fiindcă nu ştie ce i se poate întâmpla, tot aşa omul nu poate da drumul inimii sale câtă vreme are suflare în nările sale. Şi precum omul nu ştie ce patimă îl va întâmpina până la cea din urmă suflare; ci trebuie să strige totdeauna către Dumnezeu, după ajutorul şi mila Lui”[3].  Acelaşi autor, într-un comentariu asemănător: „Precum omul nu ştie ce patimă îl va întâmpina, până la ultima suflare, aşa nu e cu putinţă ca omul să-şi piardă inima cât timp are răsuflare, ci trebuie să strige totdeauna către Dumnezeu, cerându-I ajutorul şi mila Lui”[4], adică să nu lăsăm pe Dumnezeu să Se depărteze de inima noastră sau, mai bine spus, să n-o închidem noi lui Dumnezeu, alegând răul.

5: Nu, nici prin gând nu-mi trece să spun c-aveţi dreptate:

pân-la mormânt striga-voi că sunt nevinovat;

„Iov nu-şi va aduce sieşi acuzaţii şi nici nu-şi va schimba părerea (cf. Ioan Gură de Aur, Comentariu la Iov, XXVII, 2)”[5].

Aici, ca şi la 13, 15, Iov îşi susţine nevinovăţia cu îndârjire, acest sens reieşind din toate ediţiile Scripturii consultate. Totuşi, un comentariu schimbă sensul cuvintelor lui Iov, ba şi citează o variantă ciudată a versetului în discuţie. Îl reproducem, însă, pentru folosul învăţăturii pe care o cuprinde: „Aşadar, dacă voi fi statornic şi voi împlini cu râvnă până la sfârşit ce-i place Lui, prin aceea că Îi voi sluji cu toată osteneala şi voi practica toate virtuţile, El, Care este bun şi drept, Îşi va împlini făgăduinţele când va vrea El, cunoscut fiind că El nu poate minţi. Şi chiar dacă ar voi să mă dea gheenei, ca acolo să fiu pedepsit pentru păcatele mele, eu nu am să mă despart de El şi nu voi înceta să-L iubesc, cum zice fericitul Iov: Chiar dacă mă vei ucide, nu Te voi părăsi şi nu mă voi depărta de naivitatea [sic!] mea faţă de Tine[6].

6: la sân îmi strâng dreptatea, şi nu voi înceta,

că nu-mi cunosc în viaţă ceva nepotrivit.

„Cel nedrept nu are libertatea de a-şi exprima opinia şi nici nu poate să spună ceea ce spune Iov (cf. Ioan Gură de Aur, Comentariu la Iov, XXVII, 3)”[7].

7: Vrăjmaşii mei le fie surpare celor răi,

potrivnicii, pieire în cei nelegiuiţi!

8: Au ce nădejde are păgânul când aşteaptă?

sau, dacă speră-n Domnul, chiar se va mântui?

9: sau, dacă se şi roagă, o să-l asculte Domnul?

sau, dacă e-n nevoie,

10: va cuteza el oare măcar să-I stea-nainte?

sau, dacă-L cheamă-n rugă, va fi şi ascultat?

„În Textul Masoretic: Oare în Cel Puternic îşi va afla bucuria? Îl va striga pe Dumnezeu în orice clipă?”[8].

11: Deci vă voi spune despre ce ţine-n palmă Domnul

şi nu vi-L voi ascunde pe-Atoateţiitorul.

12: Voi, iată, ştiţi cu toţii că umpleţi gol cu gol.

13: Cu asta se alege păgânul de la Domnul,

cu asta, cel-puternic sub Cel-Atotputernic.

„Al doilea stih în Textul Masoretic: Partea pe care asupritorii o vor primi de la Cel Puternic[9].

14: De i-or fi mulţi copiii, vor fi spre-njughiere,

şi de-or ajunge vârstnici, va fi ca să cerşească;

„Al doilea stih în Textul Masoretic: Şi urmaşii lui nu vor avea pâine pe săturate[10].

15: cei care-i sunt pe-alături se vor sfârşi în moarte,

şi milă de la nimeni spre văduvele lor.

„Al doilea stih în Textul Masoretic: Şi văduvele lor nu-i vor plânge[11].

16: De-ar strânge el argintu-n grămezi cât îi pământul

şi de-ar lucra în aur precum olaru-n lut,

17: pe toate-acestea drepţii, doar ei, le-or moşteni

şi banii lui vor curge spre cei neprihăniţi.

18: Iar casa lui, o casă de molii şi păianjeni.

„În Textul Masoretic: Şi-a construit casa precum molia, a făcut-o ca o colibă de pândar[12].

19: Bogatul adormi-va, şi-atât, nimic mai mult;

de-şi va deschide ochii, a fost şi nu mai e.

20: Durerile se-aruncă pe el ca un puhoi,

în toiul nopţii-l fură un valvârtej de neguri;

21: vânt arzător îl smulge şi-l duce şi-l ridică

şi-l spulberă din locu-i.

Vânt arzător: „Ebraică: vântul de Răsărit, a cărui suflare avea o mare forţă de distrugere. Septuaginta îl echivalează cu kavsos căldură excesivă, arşiţă, cuvânt înrudit prin rădăcină cu Kavnias, vântul care sufla dinspre Kaunos spre Rhodos”[13].

22: Şi [Dumnezeu] Se-aruncă asupră-i fără milă,

iar el numai cu fuga Îi va scăpa din mână.

SEP 4/II presupune că aici subiectul ar fi tot vântul; Anania, cum s-a văzut, a presupus că subiectul ar fi Dumnezeu.

23: Se veseleşte gloata de el, bătând din palme,

şi-l fluieră din drum.

„Atât Textul Masoretic, cât şi unele redactări ale Septuagintei permit traducerea: El [Dumnezeu] Îşi plesneşte mâinile asupra lui [a păcătosului].  Formularea de faţă se sprijină pe redactarea, mult mai potrivită, din Codex Vaticanus şi Codex Sinaiticus”[14]. Versetele 13-23 „par a reflecta mai degrabă părerea prietenilor lui Iov. Unii comentatori presupun că Iov vrea să le arate prietenilor că ştie şi el teoria, iar alţii refac din acest pasaj urmat de 24, 18-24 un al treilea discurs al lui Ţofar, dat fiind că în Cartea lui Iov este prezent un ritm ternar. Cei trei prieteni ai lui Iov pronunţă trei discursuri, şi fiecărui discurs al lor îi corespunde un răspuns al lui Iov. Însă din text lipseşte al treilea discurs al lui Ţofar”[15].


[1] SEP 4/II, p. 102

[2] Sf. Ambrozie al Milanului, Scrisori, XXXVII, 27

[3] Isaia Pustnicul, Despre păzirea minţii în 27 de capete, 15

[4] Isaia Pustnicul, Douăzeci şi nouă de cuvinte, XXVI, 2

[5] SEP 4/II, p. 102

[6] Sf. Macarie Egipteanul, Douăzeci şi una de Cuvântări despre mântuire, XI, D-1

[7] SEP 4/II, p. 102

[8] SEP 4/II, p. 102

[9] SEP 4/II, p. 103

[10] SEP 4/II, p. 103

[11] SEP 4/II, p. 103

[12] SEP 4/II, p. 103

[13] BBVA, p. 590

[14] BBVA, p. 590

[15] SEP 4/II, p. 103

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s