Comentarii la Iov – 23

Posted: 21/03/2009 in Iov
Etichete:, , ,

CAPITOLUL 23 – Răspunsul lui Iov.

 

1: Şi răspunzând Iov, a zis:

 

2: „Eu ştiu că-a mea mustrare e chiar din mâna mea,

că mâna Lui apasă, grea, pe suspinul meu.

„Primul stih, în Textul Masoretic: Şi azi plângerea mea e răzvrătire[1].

3: O, cine-n lumea asta m-ar învăţa să-L aflu

şi să ajung odată la un deznodământ?

4: Atunci mi-aş spune mie că este-o judecată

şi cu mustrări asupră-mi aş umple gura mea;

5: cuvintele le-aş paşte, pe care mi le-ar spune,

şi spusele Lui toate le-aş pipăi cu mintea.

6: Şi de-ar veni asupră-mi, El cu putere multă,

cu una mai puţină nu mă va-nfricoşa:

„Al doilea stih în Textul Masoretic: Nu, ci mă va lua în seamă negreşit[2].

7: din El e adevărul şi de la El mustrarea,

prin El mi-i judecata-n deznodământul ei.

Deznodământ: SEP 4/II are: capăt: „Ioan Gură de Aur interpretează gr. τέλος cu sensul de moarte. Termenul mai înseamnă sfârşit, scop. În textul biblic mai apare de câteva ori. Iov doreşte să moară, dar nu se sinucide. Ioan Gură de Aur interpretează acest verset astfel: Ceea ce voiam era să mor (cf. Comentariu la Iov, XXIII, 3). ♦ În Textul Masoretic: Acolo, un [om] drept s-ar lămuri cu El, aş fi achitat pentru totdeauna de Judecătorul meu[3].

8: Că eu dacă voi merge-n ce-a fost întâi, mă pierd;

iar ce va fi pe urmă, ce pot eu, biet, să ştiu?

9: El dac-o ia la stânga şi vreau să-L prind, nu pot,

iar de S-a-ntors la dreapta, eu nici aici nu-L văd.

10: Dar El îmi ştie calea,

şi m-a ales ca focul o lamură de aur.

11: El a grăit porunca, eu am ieşit s-o-ntâmpin,

căci calea I-am păzit-o şi nu mă voi abate.

12: şi nici voi sta departe de ale Lui porunci,

şi tainiţă mi-i sânul, a graiurilor Lui.

13: Dar dacă-aşa El zice, cine-I va sta-mpotrivă?:

ce-a vrut a şi făcut.

Dar dacă-aşa El zice:  „Literal: dacă El a judecat aşa… Se revine la ideea că Dumnezeu este, în acelaşi timp, împricinat şi judecător”[4].

14: Acesta mi-i temeiul că-am năzuit spre El

şi, dojenit, gândit-am la El cu-ngrijorare.

„Cu tot procesul sever pe care I-l face lui Dumnezeu, Iov nu-şi poate reţine o notă afectivă, de părere de rău”[5].

15: Şi iată de ce, totuşi, de El îmi scutur pasul,

şi mă socot cu mintea, şi iar mă tem de El.

16: Din inima mea Domnul făcu o slăbănoagă

şi Cel-Atotputernic Se năpusti asupră-mi.

17: Căci n-am ştiut că-mi vine de-acolo întuneric

şi nici că-mi va fi chipul acoperit de neguri.

„Acest text sugerează aspectul spiritual al întunericului care îl apasă pe Iov. ♦ În Textul Masoretic versetul este la fel de obscur. Se poate înţelege că Iov regretă că nu a fost eliberat prin moarte înainte de ceasul cumplit al întunericului (cf. BJ, nota ad loc.)”[6].


[1] SEP 4/II, p. 95

[2] SEP 4/II, p. 95

[3] SEP 4/II, p. 96

[4] BBVA, p. 586

[5] BBVA, p. 586

[6] SEP 4/II, p. 97

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s