Comentarii la Iov – 22

Posted: 21/03/2009 in Iov
Etichete:, , ,

CAPITOLUL 22 – Cuvântul lui Elifaz.

 

1: Şi răspunzând Elifaz din Teman, a zis:

 

2: „«Priceperea, ştiinţa nu Domnul  le învaţă?»

„În pornirea sa de a-i da lui Iov o replică necruţătoare, în sensul că izvorul suferinţelor sale vor fi fiind păcate grele şi nemărturisite, Elifaz începe prin a-i cita cuvintele din 21, 22”[1].

3: Căci ce câştigă Domnul de-ai fost tu fără greş?

sau care-I e folosul că-n calea ta eşti drept,

4: sau, de te bagă-n seamă, Se pleacă să te mustre

şi, mai mult, să şi vină cu tine-n judecată?

„Primul stih în Textul Masoretic: Oare pentru frica ta te va mustra?”[2].

5: Au nu cumva grozavă e răutatea ta

şi multe, fără număr, păcatele îţi sunt?

6: Tu de la fraţi luat-ai zălog pentru nimic

şi de pe trupuri smuls-ai veşmântul celor goi;

7: tu gurile-nsetate nu le-ai umplut cu apă

şi n-ai vrut să dai pâine flămânzilor din jur;

8: pe unii cu cinstire i-ai căutat la faţă,

dar pe săraci culcat-ai cu faţa la pământ;

9: pe văduve afară le-ai dat, cu mâna goală,

şi pe orfani cu chinuri de iad i-ai chinuit.

10: De-aceea împrejuru-ţi doar laţuri te-mpresoară

şi te-a cuprins deodată război de necrezut.

11: Lumina de-altădată acum ţi-e întuneric,

şi somnul tău de noapte se-acoperă de apă.

„În simbolistica onirică apa înseamnă necazuri, nenorociri, deprimare”[3].  „Apele au un simbolism paralel cu cel al întunericului”[4].

12: Au Cel ce locuieşte în ceruri nu priveşte

şi nu-i smeri pe-aceia ce se purtau semeţ?

„În Textul Masoretic: Oare Dumnezeu nu e în înaltul cerului? Priveşte bolta de stele cât sunt de înalte!”[5].

13: Iar tu ai zis în sineţi: Ce ştie El, Cel-Tare?

cum poate El prin ceaţă să facă judecată?

14: că norii sunt perdeaua în care El Se-ascunde,

plimbarea Lui e roată pe margini largi de cer…

„Locuind întru cele înalte, Dumnezeu (în concepţia necredincioşilor) e separat de pământ prin perdeaua norilor; mişcarea Sa se face numai circular, la periferia cerurilor, departe de oameni”[6].

15: Au vrei şi tu să umbli pe calea cea străveche

pe care au bătut-o bărbaţii cei nedrepţi,

Nedrepţi: SEP 4/II: necinstiţi: „Ioan Gură de Aur are cinstiţi. Cuvântul apare astfel în cele mai multe manuscrise şi reprezintă o greşeală foarte veche”[7]. Desigur, cu această lecţiune, sensul versetului se schimbă, îndemnul fiind acela de a urma căii celor virtuoşi.

16: cei ce-au fost duşi la vale cu mult naintea vremii?:

tari temelii avură; acum, puhoi de ape.

„Aluzie probabilă la nimicirea păcătoşilor prin potopul din vremea lui Noe”[8].

17: Şi ei ziceau în sineşi: Ce-o să ne facă „Domnul”?

ce bine-o să ne-aducă „Atoateţiitorul”?

18: El însă îi umpluse de bunătăţi prin case,

dar sfatul necredinţei departe e de El.

19: Cei drepţi, privind în preajmă, se bucură râzând,

iar cel fără prihană îşi bate joc de ei:

20: Vedeţi cum bunăstarea din case li s-a dus,

iar ce-a rămas dintr-însa mâncat va fi de foc…

21: Fii aspru-n tine însuţi, de stărui în răbdare,

şi dup-aceea roada-ţi va fi-ntru bunătăţi.

22: Din gura Lui primeşte ce-ţi dă: mărturisire,

şi graiurile Sale la suflet să le pui.

23: Dacă te-ntorci la Domnul şi-n faţă-I te smereşti

şi-nlături nedreptatea din vieţuirea ta,

24: El pulberea ţărânii o va preface-n pietre,

şi pietrele din prunduri în aur de Ofir;

„Ofir era ţinutul faimos prin bogăţia şi fineţea aurului său (vezi I Paralipomene 29, 4: regele David dăruieşte pentru templu 3000 de talanţi de aur de Ofir)”[9].

25: şi astfel Cel-Puternic e scutul tău în luptă

şi-argint din tine face, curat, trecut prin foc.

„În Textul Masoretic: cel Atotputernic va fi pentru tine ca lingourile de aur şi ca argintul în bucăţi. Textul Masoretic subliniază importanţa valorilor spirituale şi le consideră superioare celor materiale. Versetul reprezintă o formulare unică în Vechiul Testament. ♦ Versetele 25-28 conţin promisiunea restabilirii lui Iov după ce se va fi căit. Textul Masoretic conţine următoarea succesiune de gesturi: dorinţa vie după prezenţa divină; această dorinţă trebuie să depăşească propriile nevoi ale vieţii, inclusiv plăcerea; înălţarea feţei către Dumnezeu; înălţarea de rugăciuni; împlinirea făgăduinţelor; pronunţarea unui cuvânt care se va împlini; lumina”[10].

26: Or, numai dup-aceea vei îndrăzni la Domnul

şi ochii tăi căta-vor cu veselie-n cer;

27: spre El vei face rugă şi El te-o asculta

şi vei avea plinire în ce-ai făgăduit;

28: va pune iar dreptatea în felul tău de viaţă

şi-n drumurile tale va străluci lumină.

29: Că te-ai smerit pe tine, tu, cel ce-ai fost semeţ,

iar El îl mântuieşte pe cel cu ochi plecaţi.

30: Tot El îl liberează pe cel nevinovat;

acum te mântuieşte-ntru mâinile curate!”

Versetele 29-30: „În Textul Masoretic aceste versete constituie încheierea unui discurs moralizator”[11]. Întreg pasajul 26-30 pune probleme, atât în greacă cât şi în ebraică. Oricum, în acest capitol, Elifaz îl acuză pe Iov de cele mai grave păcate, singurul temei fiind suferinţa lui Iov, socotită a fi în mod obligatoriu o pedeapsă, de o asprime conformă cu gravitatea păcatelor.


[1] BBVA, p. 584

[2] SEP 4/II, p. 92

[3] BBVA, p. 585

[4] SEP 4/II, p. 93

[5] SEP 4/II, p. 93

[6] BBVA, p. 585

[7] SEP 4/II, p. 93

[8] BBVA, p. 585

[9] BBVA, p. 585

[10] SEP 4/II, p. 94

[11] SEP 4/II, p. 95

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s