Comentarii la Iov – 19

Posted: 21/03/2009 in Iov
Etichete:, , ,

CAPITOLUL 19 – Răspunsul lui Iov.

 

1: Atunci Iov a început să vorbească şi a zis:

 

2: „Cât oare veţi mai plânge prin sufletu-mi trudit,

surpându-mi-l cu vorbe?…

„Prietenii săi nu numai că nu îl consolează pe Iov, ci chiar îi sporesc suferinţa prin vorbele lor (cf. Ioan Gură de Aur, Comentariu la Iov, XIX, 1)”[1].

3: Să ştiţi doar că El, Domnul, El m-a făcut cum sunt;

iar voi, neruşinaţii, mă-nvinuiţi pe mine!

„Textul Masoretic are: Iată, de zece ori m-aţi ocărât şi nu vă e ruşine să mă jigniţi[2].

4: Chiar dacă adevărul e că m-am înşelat,

a mea e înşelarea;

şi de-am grăit cuvinte ce nu se cuveneau,

sunt graiurile mele, dar nu fără măsură.

„Textul Masoretic are: Acum [chiar dacă] într-adevăr am rătăcit, greşeala mea se sălăşluieşte [doar] la mine[3]. Ultimele două stihuri apar la Rahlfs ca versetul 4a: „Ioan Gură de Aur comentează versetul astfel: Iov face o concesie pentru a continua discuţia, ca şi cum ar zice: Chiar dacă aş fi păcătos, voi n-ar trebui să mă insultaţi, ci să-mi respectaţi nenorocirea (Comentariu la Iov, XIX, 3)”[4].

5: Şi dacă voi acum vă-mpăunaţi asupră-mi

şi mă-nfruntaţi cu scârbe,

6: să ştiţi că Domnul este Cel ce m-a răvăşit

şi că deasupră-mi astfel Şi-a înălţat cetatea.

„Ebraică: (El este) Cel ce m-a învăluit cu laţul Său; aluzie la 18, 8, dar în sensul că nu Iov este cel ce se prinde în laţ, ci Dumnezeu i-l întinde. În textul Septuagintei Iov afirmă că Domnul i-a răvăşit mai întâi viaţa (pe dinafară şi pe dinlăuntru), pentru ca pe această ruină să-Şi înalţe El cetatea (cuvântul original, ohyroma, e mai puternic: fortăreaţa, întăritura). E ca şi cum Iov ar fi intuit pariul pe care Dumnezeu îl făcuse cu Satan”[5]. Asupră-mi: SEP 4/II: Împotriva mea: „Hesychius Îl vede în aceste cuvinte pe Hristos în suferinţă, a cărui imagine este Iov. Încercarea prin care trece Iov vine de la Dumnezeu, pentru că Iov prefigurează suferinţele Fiului îngăduite de Tatăl (cf. Omilii la Iov, XIX, 19, 6)”[6].

7: Ei, iată,-mi râd de scârbe şi nu voi mai grăi,

că strig după dreptate, dar nici o judecată!

8: Zidit sunt împrejuru-mi şi nu e chip să trec,

un văl de întuneric mi-a aşezat pe faţă;

9: m-a dezbrăcat de slavă

şi de pe fruntea mândră tot El mi-a luat cununa;

„Hainele de slavă precum şi coroana de pe creştet desemnează strălucirea exterioară care manifestă dreptatea şi prosperitatea unui om. Demnitatea şi respectabilitatea sunt cele care îi atrag consideraţia”[7].

10: m-a rupt în bucăţele, de-a roata, şi m-am dus;

nădejdea mi-a tăiat-o cum ai tăia un pom;

11: cu groaznică urgie asupră-mi S-a pornit

şi-a socotit că-n luptă aş fi duşmanul Său;

12: haidăii Lui venit-au asupră-mi pân-la unul,

în drumurile mele m-aşteaptă ochi la pândă;

13: s-au depărtat de mine, da, chiar şi fraţii mei:

la cei străini ei cată mai mult decât la mine;

prietenii mei, iată-i, îmi sunt nemilostivi.

14: Cei ce mi-au fost aproape se uită-n altă parte

şi cei ce mă ştiură pe nume m-au uitat;

15: vecinilor de-acasă şi slujnicelor mele

le-am devenit străin;

16: îmi chem pe nume sluga şi ea nu mă ascultă

şi-o rog cu gura mea;

17: cu-aceeaşi rugăminte dulceagă-mi chem femeia

şi-i linguşesc pe fiii ibovnicelor mele;

„În Textul Masoretic: Răsuflarea mea îi e străină nevestei mele şi nesuferit sunt pentru fiii pântecelui meu. Iov pare a afirma că mai are fii, dar la 1, 19 se spune că au murit [toţi]. S-au căutat diverse soluţii. Raşi interpretează: Cei pe care i-am crescut în casa mea ca pe fiii mei. Mai mulţi interpretează fiii născuţi din acelaşi pântece şi înţeleg ca referindu-se la fraţii lui Iov. Traducătorul Septuagintei a presupus nişte fii de la eventuale concubine. Exegeţi moderni preferă să înţeleagă literal textul. Contradicţia părându-le nerelevantă din punct de vedere poetic. Iov îşi exprimă durerea prin imagini ce intră în tiparul firesc al lamentaţiei”[8].

18: dar ei pe totdeauna cu toţi m-au părăsit;

de cum mă scol, aruncă-mpotrivă-mi vorbe grele.

19: Toţi cei ce mă ştiură-ndeaproape m-au urât,

pe care-i îndrăgisem s-au ridicat asupră-mi.

20: Ţesuturile cărnii mi s-au topit în piele,

iar oasele în zgârciuri de-abia că se mai ţin.

Versetul în SEP 4/II: Sub piele mi-a putrezit carnea,/oasele mele sunt prinse între dinţi: „După Hesychius (Omilii la Iov, XXII, 19, 20), cuvintele acestui verset se referă la misterul lui Hristos şi, mai precis, la misterul Euharistiei. Întreg neamul omenesc trebuie numit, pe drept cuvânt, pielea Sa, mai ales Bisericile şi adunările lor. În ele şi pentru ele, carnea lui Hristos nu putrezeşte, pentru că trupul Său nu a văzut putrezirea (cf. Psalmi 15, 10). Dar, prin coborârea Sa din ceruri în vederea pătimirii, a fost împărţit ca hrană oamenilor[9]. ♦ Vulgata are: Pelli meae, consumptis carnibus, adhaesit os meum (De pielea mea, după ce mi s-a mistuit carnea, s-a lipit osul meu): pentru Grigorie cel Mare (Moralia in Iob XIV, 57) oasele desemnează forţa trupească, iar carnea, slăbiciunea. Hristos şi Biserica sunt una, de aceea oasele Îl reprezintă pe Domnul, iar carnea îi reprezintă pe ucenici, care în momentul pătimirii au avut o înţelepciune slăbită. Pielea reprezintă femeile sfinte care Îl slujeau pe Domnul în treburile exterioare”[10].

„Să socotim nenorocirea de acum în primul [rând] ca o urmare a păcatelor noastre. Iar dacă mai trebuie să adaug o pricină, apoi iat-o: uneori vin peste oameni, pentru încercarea sufletelor lor, astfel de nenorociri ale vieţii, pentru ca prin necazuri să se vădească cei vrednici, fie săraci, fie bogaţi, că şi unii şi alţii, prin răbdare, sunt încercaţi desăvârşit”[11].

21: Prieteni, aveţi milă de mine, milă daţi-mi,

că-a Domnului e mâna ce s-a atins de mine!

„Întunericul vrăjmaşului care urăşte frumuseţea a venit în inima mea şi a întunecat lumina cunoştinţei din mintea mea. Vai mie, vai mie, câte curse ale diavolului m-au prins şi m-au atras dintr-o atât de mare înălţime, sfâşiindu-mă? Alergând, am slăbit, şi sudorile au ieşit degeaba din mine. Cine nu mă va plânge văzându-mă zdrobit de osteneli şi dureri zadarnice şi naufragiind în afara ţărmului? Fie-vă milă de mine, fie-vă milă de mine, prieteni! , şi rugaţi cu durere pe bunul Stăpân Hristos, Care nu ţine minte răul şi Care, poate, îndurându-Se de mine, va depărta ceata cumplită a diavolului urâtor al binelui din înţelegerea mea şi voi vedea în ce noroi zac şi, deşi pot, nu voiesc să mă ridic din el. Rugaţi-vă, ca nu cumva scurtându-se timpul, să-mi taie toată nădejdea!”[12].

„Gnosticul, având în urechi cuvintele care spun: Pe cel pe care Eu îl voi bate, tu miluieşte-l, se roagă să se pocăiască cei care-l urăsc pe el”[13].

22: De ce mă luaţi la goană, aşa cum face Domnul,

şi-n cărnurile mele rămâneţi nesătui?

23: Ah, cine-ar fi să scrie şi graiurile mele,

şi astfel să le pună pe toate într-o carte,

24: cu fier-peniţă scrise, sau cu condei de plumb,

sau chiar săpate-n stâncă şi să rămână-n veac?

25: Căci ştiu că veşnic este Acel ce-o să-mi dezlege

târziul pe pământ;

Cel care mă va dezlega: Textul Masoretic are: apărător (ebr. go’el). Acesta este un termen tehnic din dreptul israelit, care desemnează o rudă, în general cea mai apropiată, căreia îi revin anumite obligaţii: este răzbunătorul sângelui (II Regi 14, 11; Deuteronom 19, 6-12); îşi exercită dreptul de răscumpărare asupra bunurilor (Levitic 25, 25; Rut 4, 4-6); eliberează din sclavie (Levitic 25, 48). Acest termen Îi este aplicat lui Dumnezeu, care Îşi va elibera poporul sin sclavia Egiptului (Ieşirea 6, 6; 15, 13) sau din exil (Isaia 43, 14; 44, 6.24) şi care îl răzbună în virtutea legământului. Dumnezeu este go’el-ul persoanelor pe care le scapă de la moarte (Psalmi 103, 4), cărora le apără drepturile împotriva asupritorilor, este go’el-ul orfanilor (Proverbe 23, 10-11; Ieremia 50, 34). Acest termen I-a fost aplicat lui Mesia de către iudaismul rabinic”[14].

26: da, pielea, care-ndură acestea, va-nvia.

Că de la Însuşi Domnul mi s-au făcut acestea

„Fiind veşnic, Dumnezeu are întotdeauna ultimul cuvânt. Oricât de târzie ar fi moartea lui Iov, Domnul este Cel ce Se va pronunţa asupra cazului său. Textul însă are o deschidere mult mai largă: târziul de pe pământ al lui Iov poate fi nu numai moartea sa fizică, ci şi sfârşitul somnului său de după moarte. Fericitul Ieronim, traducând din ebraică, este primul exeget care a sesizat dimensiunea profetică a versetelor 25-26, în sensul că ele se referă la învierea trupurilor. Versiunea sa (Vulgata) sună astfel: Căci eu ştiu că Răscumpărătorul meu e viu, că în ziua cea de apoi eu mă voi scula din pământ, că din nou voi fi învelit în pielea mea şi că-n carnea mea Îl voi vedea pe Dumnezeu.  Dar imensele dificultăţi ale originalului ebraic (îndeosebi inconsistenţa lexicală şi gramaticală), care au generat traduceri din cele mai variate, ridică şi astăzi controverse pasionante nu numai în teologia protestantă, dar şi în cea catolică. Mai concentrat în metaforismul său, textul Septuagintei transmite acelaşi mesaj: Dumnezeu (Acela) este o fiinţă veşnică şi, ca atare, transcende nu numai viaţa, ci şi moartea. El este Acela care-l dezleagă pe om, întru târziul acestuia, din legăturile morţii. Pielea este simbolul materialităţii omului, învelişul în care însăşi carnea s-a topit (v. 20), trupul care pe pământ îndură suferinţa, dar care, atunci, va învia. Apostolul Pavel va vorbi şi el, în numeroase locuri, despre trup ca înveliş (adăpost, casă, cort) al duhului”[15].

„Iov spune: Şi va învia trupul acesta al meu, care a îndurat toate acestea. Aşadar, să ne fie legate sufletele noastre prin această nădejde de Cel Care-i credincios în făgăduinţele Sale şi drept în judecăţile Sale”[16].

27: pe care mi le ştiu,

pe care eu, nu altul, cu ochii le-am văzut,

pe toate care-aicea în sân s-au săvârşit.

Sân: metaforă pentru spaţiul lăuntric. Ea va fi folosită şi de Evanghelistul Luca în expresia sânul lui Avraam. În antichitatea iudeo-elenă cuvântul kolpos însemna nu numai spaţiul toracic dintre cămaşă şi trup, ci şi cuta rezultată din îndoirea şorţului sau a veşmântului până la cingătoare, ea devenind astfel un fel de leagăn în care o mamă putea să-şi poarte pruncul. În cazul de faţă, Iov mărturiseşte că suferinţa sa nu se limitează la o experienţă exterioară, a simţurilor fizice, ci se consumă într-o mult mai profundă experienţă lăuntrică, angajând astfel totalitatea fiinţei sale”[17].

Reluăm versetele 25-27 care, funcţie de traducere, au primit numeroase interpretări: „În Textul Masoretic: 25. Eu ştiu că răscumpărătorul meu este viu şi cel de pe urmă peste ţărână se va ridica  26. şi după ce pielea mi se va destrăma (textul ebraic este aici neclar – n. t.), din trupul meu Îl voi privi pe Dumnezeu. 27. Eu însumi Îl voi privi şi ochii mei Îl vor vedea şi nu un străin/şi El nu va fi străin; rărunchii se mistuie înlăuntrul meu. ♦ Aceste versete reprezintă un text obscur care a constituit obiectul a numeroase interpretări. Exegeza Părinţilor Bisericii până la Ieronim se sprijină pe textul grecesc. Mai mulţi Părinţi folosesc pasajul într-un context în care vorbesc despre învierea trupurilor. Nu se poate determina dacă înţeleg textul în sens literal sau în sens spiritual. Versetul 26 conţine verbul grec αναστήσαι (ανίσημι) care înseamnă în limbaj creştin a învia, dar care îşi poate păstra şi sensul de a ridica, a reface. Clement Romanul citează acest text alături de Psalmi 3, 6. Chiril al Ierusalimului îl alătură fragmentului Iov 14, 7-10. Sunt însă Părinţi care înţeleg altfel acest text. Iustin, Irineu, Tertulian nu folosesc acest pasaj atunci când tratează despre înviere. Ioan Gură de Aur a avut o atitudine ezitantă din cauza dublei interpretări care se poate da cuvântului ανάστασις, ridicare, înviere. El spune despre Iov că nu ar fi cunoscut doctrina învierii, pentru că se simte prea copleşit de nenorociri (cf. Comentariu la Iov, VII, 5). Într-un alt loc afirmă că Iov cunoştea doctrina învierii trupurilor, pe care însă o înţelegea ca pe o eliberare de nenorociri (cf. Comentariu la Iov, XIX, 12). Ieronim a redat astfel acest pasaj: scio enim quod redemptor meus vivat et in novissimo de terra surrecturus si met rursum circumdabor pelle mea et in carne mea videbo Deum quem visurus sum ego ipse et oculi mei conspecturi sunt et non alius reposita est haec spes mea in sinu meo (Căci ştiu că răscumpărătorul meu e viu şi în [ziua] de pe urmă mă voi ridica din pământ şi iarăşi voi umbla în pielea mea şi în trupul meu Îl voi vedea pe Dumnezeu, pe care Îl voi vedea eu însumi şi ochii mei Îl vor privi şi nu altul: această nădejde e aşezată în sânul meu). Ieronim afirmă, pornind de la acest text, că Iov profeţeşte aici despre învierea trupurilor într-un mod cum nimeni nu a mai făcut-o vreodată. Exegeza sa fixată în Vulgata a dominat mult timp exegeza creştină. La Augustin se găseşte un alt text: Scio enim quia aeternus est qui me resoluturus est. Quorum ego mihi conscius sum. Quae oculus meus vidit et non alius. Nemo scit quid agatur in homine, nisi spiritus qui in ipso est. Et omnia mihi consumata sunt in sinu (Căci ştiu că este veşnic Cel care mă va dezlega. Îmi dau seama de acestea. Ochiul meu le-a văzut şi nu altul. Nimeni nu ştie ce se petrece în om decât duhul care este în el. Şi toate s-au mistuit în sânul meu). De aceea Augustin nu face referire la înviere. Spre deosebire de el, Grigorie cel Mare, pornind de la textul Vulgatei, afirmă că Iov, spunând Răscumpărător, se referă la Acela care, după ce a creat toate, vrând să ne elibereze din robia celui rău, a apărut printre noi întrupându-Se şi ne-a eliberat de moartea cea veşnică prin învierea Sa. Iov este martor al învierii proprii şi le promite tuturor că vor învia şi ei la rândul lor (cf. Moralia in Iob XIV, 67-79). ♦ Şi Hesychius dă o interpretare hristologică acestor versete, considerând că sunt o profeţie a lui Iov despre Învierea Domnului. Trupul Său care a îndurat suferinţele pătimirii va învia (cf. Omilii la Iov, XXIII, 19, 25-26a)”[18].

28: Iar dacă voi veţi zice: Ce vom grăi-mpotrivă-i?

găsi-vom noi pricină de-ndreptăţire-n el?,

„Literal: găsi-vom în el rădăcina cuvântului? Rădăcină: raţiunea ultimă a unui lucru sau a unui fapt; stratul profund. Cuvânt (logos) în sensul de justificare, explicaţie, dare de seamă, clarificare raţională[19].

29: o, temeţi-vă şi voi de scoarţă, de-nveliş;

că va veni mânia în cei fără de lege

şi-atunci vor şti ei unde li-i miezul plin de seve”.

„În Textul Masoretic: 28. Când veţi zice: «Cum să-l prigonim?» şi rădăcina pricinii se află în mine. 29. Temeţi-vă pentru voi de tăişul sabiei, căci mânia [aduce] pedepsele sabiei (traducere conjecturală – n. t.), ca să ştiţi că este o judecată – text dificil, pentru care s-au propus numeroase interpretări şi emendări de amănunt, ideea generală rămânând însă aceeaşi”[20].

„Pe linia celor afirmate în versetul 27, Iov îşi avertizează prietenii să nu cadă în cursa aparenţelor, a raţiunii superficiale. Înţeleasă sau nu, justificată sau nu, suferinţa este aceea care-i oferă omului şansa de a pătrunde în propria sa interioritate, de a se descoperi în forul său lăuntric, acolo unde se consumă experienţa tragică. Finalul acestui capitol (versetele 25-29), urmând unor puternice accente ale disperării, se constituie astfel într-un bogat izvor al exegezelor teologice”[21].


[1] SEP 4/II, p. 82

[2] SEP 4/II, p. 82

[3] SEP 4/II, p. 82

[4] SEP 4/II, p. 83

[5] BBVA, p. 580

[6] SEP 4/II, p. 83

[7] SEP 4/II, p. 83

[8] SEP 4/II, p. 84

[9] Cum apar cele două traduceri, tâlcuirea ne pare forţată, de vreme ce carnea a putrezit sub piele. În carnea putrezită putem vedea omenirea supusă coruptibilităţii.

[10] SEP 4/II, p. 84

[11] Sf. Vasile cel Mare, Omilii şi Cuvântări, VIII, 5

[12] Isaia Pustnicul, Douăzeci şi nouă de cuvinte, XXIX, 8

[13] Clement Alexandrinul, Stromate, VII, 74, 5

[14] SEP 4/II, p. 85

[15] BBVA, pp. 580-581

[16] Sf. Clement Romanul, Epistola către Corinteni, XXVI, 3 –XXVII, 1

[17] BBVA, p. 581

[18] SEP 4/II, pp. 85-86

[19] BBVA, p. 581

[20] SEP 4/II, p. 86

[21] BBVA, p. 581

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s