Comentarii la Iov – 18

Posted: 21/03/2009 in Iov
Etichete:, , ,

CAPITOLUL 18 – Cuvântul lui Bildad.

 

1: Atunci Bildad din Şuah a început să vorbească şi a zis:

 

2: „Cât ai de gând tu oare s-o ţii aşa într-una?

Opreşte-te!, mai dă-ne şi nouă rând la vorbă!

„În Textul Masoretic: Până când veţi pune oprelişte cuvintelor? Cugetaţi şi apoi vorbiţi!”[1].

3: O faci, că te-ascultarăm tăcând ca nişte vite?

4: Îţi trebuia urgia!

Ce? dacă-nchizi tu ochii, se pustieşte lumea?

sau munţii o să piară surpaţi din temelii?

„În cele ce urmează, Bildad prezintă un portret circumstanţial al nelegiuitului, cu intenţia de a-l face pe Iov să se recunoască în el. Chiar dacă textul Septuagintei foloseşte un stil de blestem-avertisment, în timp ce Textul Masoretic abordează stilul direct, efectul este acelaşi”[2].

5: O, da!, lumina celui nelegiuit se stinge

şi flacăra din vatră nu-i va mai străluci.

6: În felul său de viaţă lumina-i întuneric

şi candela de veghe deasupra lui se stinge.

„Lumina este simbolul vieţii şi al fericirii. Canaaneenii puneau lămpi votive în mormintele lor. Stingerea unei lămpi aşezate într-un cort era considerată semn nefast”[3].

7: Averea lui vânată-i de oameni mărunţei

şi sfatul său se surpă.

„Textul Masoretic are: Paşii lui puternici vor fi împiedicaţi şi va fi trântit de propriile-i urzeli. În întreg discursul, verbele sunt cu valoare declarativă în Textul Masoretic, descriind obiectiv chinurile păcătosului, chiar acolo unde greaca are deziderativul optativ”[4].

8: Piciorul său se prinde în laţ de picioruş

şi-n plasă împletită din sfori subţiri se-ncurcă.

9: Asupra lui se-ndreaptă o armie de lanţuri

şi preaputerea celor setoşi de răzbunare.

10: La pândă-i stă o funie ascunsă în pământ

şi-o cursă pe cărări.

„Comportamentul moral a fost asemănat în Vechiul Testament cu mersul pe drumul vieţii. Cel rău, lipsit de lumină, rămâne pradă capcanelor nopţii”[5].

11: El piere strâns în cercuri de spaime şi dureri

şi mulţi de primprejuru-i cumplit îl strâmtorează.

12: Căderea lui, răsunet.

„În Textul Masoretic: Foamea îi macină tăria şi nenorocirea se aşază în coasta lui[6].

13: Picioarele lui fi-vor mâncate de ciupercă,

pe-ai lui în floarea vârstei o să-i mănânce moartea.

„În Textul Masoretic: Îi roade bucăţi de piele şi-i roade mădularele întâiul născut al morţii (= ciuma sau altă nenorocire – n. t.). ♦ Vulgata are: devoret pulchritudinem cutis eius et consumat brachia illius primogenita mors (Să sfâşie frumuseţea pielii lui şi să-i mistuie braţele moartea întâi născută): Grigorie cel Mare interpretează frumuseţea pielii ca desemnând gloria trecătoare (o strălucire aparentă a pielii). Moartea este păcatul, care desparte sufletul de viaţa interioară şi i-o distruge (cf. Moralia in Iob XIV, 19)”[7].

14: În felul său de viaţă nu-i chip de vindecare,

mânat să-şi ia asupră-şi regească-nvinuire.

„Ebraică: mânat la regele spaimelor. Aluzie la Nergal, personaj din mitologia babiloniană: Regele Şeolului, adică al împărăţiei morţilor, pe care textul de faţă (mai explicit în Septuaginta) îl prezintă ca pe un acuzator al celor nelegiuiţi”[8].

15: În noaptea lui sunt alţii ce stau în casa lui,

ce-avea mai scump e abur prin fumul de pucioasă.

„Fumul de pucioasă cu care se dezinfecta o locuinţă înainte de a fi ocupată de noul locatar”[9].  Noaptea lui: funcţie de vocalizarea în ebraică, s-a citit fie în locul lui, fie în noaptea lui, fie s-a văzut aici numele demonului feminin Lilith din mitologia babiloniană, cunoscut şi în legendele ebraice.

16: Sub el i se usucă adâncul rădăcinii,

deasupra holda coaptă se scutură-n ţărână.

17: De pe pământ îi piere chiar umbra amintirii,

iar numele-i se stinge în veşnica uitare.

18: Şi iată-l din lumină împins în întuneric

şi scos afar’ din lume.

„Versul acesta (al doilea) nu se află în toate ediţiile greceşti, inclusiv a lui Rahlfs”[10].

19: Necunoscut el fi-va întru poporul său,

nemântuită casa-ntru cele de sub cer,

şi alţii locui-vor în tot ce-a fost al său.

20: La capul său suspină urmaşii cei din urmă,

iar cei dintâi se miră.

„Ioan Gură de Aur are: Pentru el vor geme duşmanii, pe muritori i-a cuprins uimirea. ♦ În Textul Masoretic: De soarta/pieirea/ziua lui se uimesc cei din apus şi cei din răsărit sunt  cuprinşi de groază. Indicaţiile referitoare la punctele cardinale pot fi înţelese şi ca cei dinainte, respectiv, cei din urmă[11].

21: Acestea sunt sălaşuri în care-au stat nedrepţii,

acesta-i locul celor ce nu-L cunosc pe Domnul”.

Bildad, fără a se referi direct la Iov, reafirmă legătura dintre păcat şi suferinţă.


[1] SEP 4/II, p. 80

[2] BBVA, p. 578

[3] SEP 4/II, p. 80

[4] SEP 4/II, p. 80

[5] SEP 4/II, p. 80

[6] SEP 4/II, p. 81

[7] SEP 4/II, p. 81

[8] BBVA, p. 579

[9] BBVA, p. 579

[10] BBVA, p. 579

[11] SEP 4/II, p. 82

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s