Comentarii la Iov – 17

Posted: 21/03/2009 in Iov
Etichete:, , ,

CAPITOLUL 17 – Răspunsul lui Iov (continuare).

 

1: Purtându-mă cu duhul, mă scad, mă pierd, mă sting;

mă rog de îngropare, la groapă nu ajung.

„Reversul textului din Facerea 2, 1: dacă atunci Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor ca într-un fel de gestaţie a lumii ce avea să fie creată, Iov se poartă cu propriul său duh având sentimentul sfârşitului”[1].  „În Textul Masoretic: Duhul mi s-a spulberat, zilele mi s-au stins, mormintele sunt pentru mine[2].

2: Trudit pân-la durere, mă rog; şi ce-i cu asta?

„În Textul Masoretic: Batjocoritorii nu sunt cu mine? Împunsăturile lor îmi stăruie în ochi[3].

3: Averile-adunate mi le-au furat străinii…

Acesta cine este? să-l leg cu mâna mea!…

Să-l leg cu mâna mea: în SEP 4/II: să bată palma cu mine: „literal: să fie legat de mâna mea. Gestul de a bate palma cu cineva, gest care se face şi pentru a paria, semnifica o garanţie dată pentru o persoană aflată în dificultate. Augustin vorbeşte despre o legătură realizată de iubire (Annotationes in Iob 17). ♦ […] Vulgata are: Libera me et pone me iuxta te;  et cuius vis manus pugnet contra me (Eliberează-mă şi pune-mă lângă tine; şi mâna oricui să lupte împotriva mea): versetul este interpretat în cheie hristologică de Grigorie cel Mare. Hristos, care nu a păcătuit nici cu gândul, nici cu fapta, a rămas în amărăciune în timpul patimii, dar a fost eliberat prin înviere şi aşezat de-a dreapta lui Dumnezeu, după înălţarea la cer (Moralia in Iob XIII, 35)”[4].

4: Că inima dintr-înşii de minte le-ai ascuns-o,

de-aceea niciodată nu-i faci biruitori.

„Cuvântul fronesis înseamnă mai mult decât minte: raţiune, inteligenţă, gândire raţională, înţelepciune. Mintea e depozitara tuturor acestor atribute, în timp ce inima e sediul afectelor. Ele trebuie să lucreze împreună, întregindu-se reciproc. Scindarea lor (pe care Iov, în accentele lui amare, i-o atribuie lui Dumnezeu) provoacă dezechilibrul fiinţei umane. Mistica isihastă de mai târziu, teoretizată magistral de Sfântul Grigorie Palama, va restabili echilibrul duhovnicesc prin rugăciunea lui Iisus, care se mai numeşte rugăciunea minţii în inimă[5].

5: Că unei părţi anume i se vestesc doar rele

şi ochii mei dincoace se scurg pentru copii.

„Sens neclar în Versiunea Masoretică, ceva mai limpede aici: proverb inserat anume spre a sprijini versetul precedent (separarea inimii de minte)”[6].

6: Făcutu-m-ai poveste de băsmuit la neamuri,

de râsul lor ajuns-am.

7: De-atâta supărare am negură pe ochi,

de parcă toată lumea-mprejur mă împresoară.

„Al doilea stih în Textul Masoretic: Mădularele mele, ca umbra sunt toate[7].

8: De-această întâmplare cei drepţi se minunează,

cel drept îl are-n ţintă pe cel nelegiuit;

„La Ioan Gură de Aur al doilea stih este: căci cel fără de lege s-a ridicat împotriva celui drept, variantă reflectată şi de Codex Alexandrinus”[8].

9: dar credinciosul, dreptul, să-şi ţină calea sa

şi cel cu mâini curate să capete-ndrăznire.

10: Nu însă voi; hai, prindeţi curaj, veniţi cu toţii,

că şi-aşa n-o să aflu în voi vreun adevăr.

Prindeţi curaj, veniţi cu toţii: „textul latinesc conţine un îndemn la convertire: Igitur vos omnes convertimini et venite (aşadar voi toţi convertiţi-vă şi veniţi)”[9].

11: În zbor zilele mele-au trecut şi s-au tot dus

şi inima din mine s-a rupt la-ncheieturi.

„Literal: încheieturile (articulaţiile) inimii mele s-au rupt; figură de stil pentru: dorinţele mele s-au risipit”[10].

12: Că pentru mine noaptea mi-a fost în loc de zi,

lumina mi-i subţire alături de-ntuneric.

„Al doilea stih, literal: lumina aproape de la faţa întunericului. S-ar putea referi la cei care prin înşelăciune fac din lumină întuneric pentru că fac rău în loc de bine. Ar putea însemna şi lumina e aproape, departe de întuneric (traducerea lui Ioan Gură de Aur din Sources chrétiennes). ♦ Vulgata are: Et rursum post tenebras spero lucem (şi iarăşi după întuneric nădăjduiesc lumina): pentru Grigorie cel Mare, după cum întunericul alternează cu lumina, la fel după noaptea vieţii prezente vom cunoaşte lumina veşnică, aşa cum în lumea aceasta strâmtorarea şi prosperitatea se succed (cf. Moralia in Iob XIII, 48)”[11].

13: De-o fi să mai îngădui, din casa mea fac iad,

în negură întins-am biet aşternutul meu.

14: Şi moartea am chemat-o, ca ea să-mi fie tată,

iar mamă-n veac să-mi fie, şi soră, putrezirea.

15: Atunci, spuneţi-mi, unde mai am eu vreo nădejde?

sau bunurile mele când pot să le mai văd?

„Al doilea stih în Textul Masoretic: Şi nădejdea mea cine-o zăreşte?”[12].

16: S-or pogorî deci ele cu mine până-n iad,

sau otova, de-a valma, ne vom culca-n ţărână?!”

În capitolele 16-17, Iov respinge dezbaterea purtată cu prietenii şi cere un apărător din cer.


[1] BBVA, p. 577

[2] SEP 4/II, p. 78

[3] SEP 4/II, p. 78

[4] SEP 4/II, p. 78

[5] BBVA, p. 577

[6] BBVA, p. 578

[7] SEP 4/II, p. 79

[8] SEP 4/II, p. 79

[9] SEP 4/II, p. 79

[10] BBVA, p. 578

[11] SEP 4/II, p. 79

[12] SEP 4/II, p. 80

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s