Comentarii la Iov – 16

Posted: 21/03/2009 in Iov
Etichete:, , ,

CAPITOLUL 16 – Răspunsul lui Iov.

 

1: Atunci Iov a răspuns, grăind:

 

2: „Eu lucruri ca acestea am auzit destule;

voi sunteţi, toţi, o tagmă de bieţi mângâietori.

„Am văzut adeseori, precum zice Iov, suflete suferind pentru purtarea lor molâie[1], iar altele din pricina destoiniciei lor şi m-am minunat cât de felurită e răutatea”[2].

3: Ce dar? găseşti vreo noimă acestor vorbe-n vânt?

sau cine te împunge în coastă să răspunzi?

„În acest verset, Iov pare a reproduce ironic cuvintele prietenilor”[3].

4: Din parte-mi, cred că şi eu aş cuvânta ca voi

de-ar fi sufletul vostru în locul alui meu;

şi eu asupra voastră m-aş năpusti cu vorbe

şi-apoi, asemeni vouă, aş clătina din cap;

„A clătina din cap reprezintă fie un gest de compasiune (Isaia 51, 19; Ieremia 15, 5), fie unul de dispreţ sau batjocură (Psalmi 22, 8; Ecclesiast 12, 18). ♦ Dacă ar fi ei în locul lui Iov şi altcineva ar face ceea ce făceau ei, atunci şi-ar da seama că nu au nici un drept să facă pe înţelepţii în faţa nenorocirii altcuiva (Ioan Gură de Aur, Comentariu la Iov, XVI, 2)”[4].

5: de-ar fi atâta vlagă scorţoasă-n gura mea,

n-aş pregeta o clipă din buze să-mi dau drumul.

6: Dar, de vorbesc, ce-nseamnă?: nu mă mai doare rana?

sau, dacă tac, înseamnă că nu mă mai rănesc?

7: Dar azi Tu ai în mine un biet nebun, sleit,

„În Textul Masoretic versetul are două stihuri. Al doilea stih: Tu i-ai risipit pe toţi cei din jurul meu[5].

8: şi Te-ai pornit asupră-mi, să-mi fiu de mărturie;

în mine se ridică minciuna ce mă paşte,

minciuna ce-mpotrivă-mi din faţă mi-a răspuns.

„Marea majoritate a traducătorilor după Textul Masoretic notează că versetele 7 şi 8 constituie un loc extrem de anevoios, cu sensuri neclare ce se datorează, după toate probabilităţile, faptului că textul însuşi e denaturat; de aici, marea varietate a formulărilor. Nici textul Septuagintei nu e foarte uşor, dar înţelesul său ar fi: în momentul de faţă Iov a căzut într-un fel de fatalism: fie că vorbeşte, fie că tace, suferinţa lui rămâne aceeaşi (v. 6). Dumnezeu a făcut din el un om slab, epuizat, tocmai ca să-l poată lovi mai tare şi să-l facă să se recunoască drept martor al propriei sale suferinţe. Mai mult, minciuna care-l paşte (literal: cel mincinos al meu = calomniatorul meu) nu mai e un dat exterior, ci s-a strămutat în chiar lăuntrul fiinţei sale, chinuindu-l şi de acolo. Textul introduce teribilele imagini din versetele 9-14”[6].  „În Textul Masoretic apare un procedeu folosit pe tot parcursul celui de-al  cincilea discurs al lui Iov: este introdusă prezenţa lui Dumnezeu, interlocutor omniprezent. Monologul urmează o traiectorie întretăiată, se balansează între persoana a II-a plural (prietenii lui Iov), persoana a II-a şi a III-a singular (Dumnezeu) şi chiar persoana a III-a plural (un colectiv nedeterminat). Această oscilaţie de la o persoană la alta şi de la un număr la altul trebuie să-l fi derutat pe traducătorul Septuagintei, ceea ce a dus la omiterea unor versete în traducere[7] (cf. Gorea[8], ad loc.)”[9].

9: Mânia Lui stârnită m-a prăbuşit în praf

şi dinţii Şi-i scrâşneşte-mpotrivă-mi pe deasupra;

haidăii Lui şi-aruncă săgeţile spre mine,

A scrâşnit din dinţi asupra mea: pentru Augustin, acest gest exprimă acoperirea cu reproşuri, iar dinţii reprezintă cuvintele (Annotationes in Iob 16)”[10].

10: cu ghimpii cătăturii spre mine-au năvălit,

cu straşnice ţepuşe mi-au înţepat genunchii,

grămadă toţi, deodată, s-au aruncat asupră-mi.

„Primul stih în Textul Masoretic: Şi-au deschis larg gura împotriva mea[11].

11: Că Domnu-a vrut mă aibă în mână cel nedrept

şi tot El mă aruncă la cei nelegiuiţi. 

12: Eu vieţuiam în pace şi El m-a risipit,

prinzându-mă de chică m-a rupt în bucăţele

şi m-a-nălţat deasupra aşa cum pui o ţintă;

M-a luat de păr şi mi l-a smuls: Hesychius îi numeşte pe apostoli părul lui Hristos – împreună cu ei Hristos era în pace, dar, în momentul pătimirii, ei Îl părăsesc pe Hristos şi se împrăştie (cf. Omilii la Iov, XIX, 16, 11-12b)”[12], precum părul când este tuns.

13: o armie de suliţi roieşte-n jurul meu,

cu nemilostivire-n rărunchii mei se-aruncă

şi tot cu ne-ndurare pe jos îmi varsă fierea.

„A-i vărsa cuiva fierea pe pământ: a-i face o rană mortală (vezi Proverbe 7, 23)”[13].

14: Durere pe durere m-au prăbuşit în praf,

puternici şi puternici au alergat asupră-mi.

15: Pe trupul meu cusură o volbură de sac,

tăria frunţii mele în pulbere se stinse.

Sacul, veşmânt de stofă grosolană sau din păr, era purtat în semn de doliu sau de penitenţă. În loc să-l înnoade în jurul şalelor, Iov şi l-a cusut pe piele şi nu-l va mai scoate”[14], înţelegând că însăşi pielea lui Iov s-a făcut sac de doliu pentru el.

16: De-atâta plâns fierbinte m-am opărit pe pântec,

dar peste gene – umbră;

17: că nici o strâmbătate în mâini eu nu aveam,

iar ruga mea, curată.

„Hesychius îl numeşte pe Iov profet şi teofor pentru că el ne-a făcut să vedem pătimirea lui Hristos ca şi cum s-ar fi desfăşurat înaintea ochilor săi. Suferinţa descrisă în acest capitol îi este aplicată lui Hristos (Omilii la Iov, XIX, 16, 16-17)”[15].

18: Pământule, n-ascunde al trupului meu sânge,

nimic să nu-i stea-n cale, rotund, strigării mele!

„După o concepţie străveche, sângele cere răzbunare de la Dumnezeu atât timp cât nu e acoperit de praf (Facerea 4, 10; 37, 26; Isaia 26, 21; Iezechiel 24, 8). Iov se compară cu un om rănit de moarte şi îşi doreşte ca sângele său să atragă răzbunarea, iar strigătul rugăciunii sale să fie lângă Dumnezeu. Rugăciunea personificată apare ca martor şi apărător al său”[16].

19: Dar martorul meu, iată, de-acum este-n ceruri,

şi-acolo-n cele-nalte am eu o mărturie.

„Pornind de la o intuiţie a lui Jung, Paul Evdokimov (La femme et le salut du monde) a insistat, cu mare răsunet, asupra dimensiunii profetice a acestui verset. Textul e, într-adevăr, enigmatic. În mijlocul disperării sale, când Iov se crede lepădat de Dumnezeu şi neînţeles de oameni, iată că apare, ca din nimic, o rază de speranţă: acest martor ceresc misterios, în care teologul rus o identifică pe Maica Domnului; ea este aceea care, cunoscând adevărurile fiinţei omeneşti, va depune mărturie, prin rugăciune (deisis), în cerurile lui Dumnezeu. În primul stih al acestui verset e folosit cuvântul martys = martor, iar în cel de al doilea, cuvântul synistor = cel ce ştie ceva împreună cu un altul, adică cel ce depune mărturie în cunoştinţă de cauză. Pentru ideea în sine vezi şi următoarele două versete”[17].  „Vulgata are:  Ecce enim in caelo testis meu set conscius meus in excelsis (căci iată, e în cer martorul meu şi părtaşul meu în cele de sus): Grigorie cel Mare aplică aceste cuvinte lui Hristos şi Îl numeşte pe Tatăl apărătorului din cer al Fiului (cf. Moralia in Iob XIII, 27). Şi Augustin consideră că aceste cuvinte se referă la Cel  care încă nu coborâse pe pământ (Annotationes in Iob 16)”[18].

20: Ajunsu-mi-a la Domnul [în ceruri] rugăciunea,

naintea feţei Sale pătrunde ochiul meu.

„În Textul Masoretic: Prietenii mei îşi râd de mine; spre Dumnezeu varsă lacrimi ochii mei[19].

21: Să-i fie apărare lui, omului, la Domnul,

şi-aproapelui său fie-i, de-asemenea, fiul omului.

„Ebraică: O, dacă El ar putea să arbitreze între om şi Dumnezeu / aşa cum [se face] între un om şi aproapele său! Nonsensul e evident: Dumnezeu nu poate să arbitreze împotriva Lui Însuşi. Aceasta i-a făcut pe mulţi traducători să adopte formulări convenţionale. Versetul 21 din textul Septuagintei pare a revela nu numai mijlocirea Maicii Domnului în faţa lui Dumnezeu, dar şi pe aceea a Fiului Omului în favoarea aproapelui Său, adică a fiecărui om. Textul invită la o meditaţie profundă”[20].  „Augustin spune că, la venirea Domnului, omul va fi comparat cu El, aşa cum Ioan Botezătorul a fost comparat cu Hristos. O astfel de comparaţie ar scoate în evidenţă diferenţa care există între un om perfect şi Dumnezeu făcut om (Annotationes in Iob 16)”[21].

22: Că anii, câţi la număr mai fi-vor, mi se duc,

şi voi porni pe drumul cel fără de-nturnare.

„Un text babilonian ilustrează foarte bine concepţia ebraică despre Şeol: acesta este casa întunericului, casa din care nu se mai poate ieşi, drumul fără întoarcere, unde praful este hrană, unde nu văd lumina, ci rămân în întuneric. Sunt posibile două interpretări: Iov speră să fie îndreptăţit înainte de moarte şi doreşte ca Dumnezeu să-i audă strigătul, sau consideră acest lucru iluzoriu şi îşi aşteaptă sfârşitul apropiat. ♦ Grigorie cel Mare interpretează astfel: omul merge pe drumul morţii, un drum fără întoarcere, nu pentru că nu se va întoarce la viaţă prin înviere, ci pentru că nu se va întoarce pentru a doua oară nici pentru a înfrunta greutăţile vieţii şi nici pentru a căuta o răsplată în aceste încercări (cf. Moralia in Iob XIII, 31). ♦ Pentru Augustin, calea fără întoarcere este cea a renunţării la lume (Annotationes in Iob 16)”[22].


[1] Precum mângâietorii, numiţi bieţi sau jalnici (Biblia 1982).

[2] Sf. Ioan Scărarul, Scara dumnezeiescului urcuş, IV, 86

[3] SEP 4/II, p. 75

[4] SEP 4/II, p. 75

[5] SEP 4/II, p. 76

[6] BBVA, p. 576

[7] Completate, însă, în ediţia Rahlfs, prin recurgerea la alte versiuni greceşti.

[8] Gorea-Autexier, M., 2000, La texte de Job. Etude critique des témoins hebraique et grecs. Le problème des versets absents de la Septante, thèse de doctorat, Ecole Pratique des Hautes Etudes, Section des Sciences Religieuses.

[9] SEP 4/II, p. 76

[10] SEP 4/II, p. 76

[11] SEP 4/II, p. 76

[12] SEP 4/II, p. 76

[13] BBVA, p. 577

[14] SEP 4/II, p. 77

[15] SEP 4/II, p. 77

[16] SEP 4/II, p. 77

[17] BBVA, p. 577

[18] SEP 4/II, p. 77

[19] SEP 4/II, p. 77

[20] BBVA, p. 577

[21] SEP 4/II, pp. 77-78

[22] SEP 4/II, p. 78

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s