Comentarii la Iov – 12

Posted: 21/03/2009 in Iov
Etichete:, , ,

CAPITOLUL 12 – Răspunsul lui Iov.

 

1: Şi răspunzând Iov, a zis:

 

2: „Nu-ncape îndoială că voi sunteţi poporul

şi că înţelepciunea se va sfârşi cu voi!…

Că voi sunteţi poporul: „Textual: că voi sunteţi oameni, în sensul general de omenire (totalitatea, chintesenţa speciei umane). Verset ironic”[1].

3: Dar inima din mine e-aceeaşi ca şi-a voastră.

Inima este, în Biblie, organul inteligenţei, al reflecţiei. ♦ Textul Masoretic are două stihuri în plus la sfârşit: Cu nimic nu sunt mai prejos decât voi. Cine oare nu ştie acestea?”[2].

4: Cel drept, fără prihană, acum e râsul lumii:

Acum e râsul lumii, în SEP 4/II: ajuns-a de batjocură: „în gr. χλεύασμα; la Ioan Gură de Aur: χλασμόν. ♦ omul drept [cel drept]: Iov se prezintă ca fiind drept, ştiind că nu a făcut rău nimănui. Pentru Augustin, acest om drept este Hristos (Annotationes in Iob 12). ♦ Textul Masoretic are două stihuri în plus la început: De râs pentru tovarăşii săi e cel care strigă către Dumnezeu şi [odinioară] îi răspundea – text dificil cu interpretări multiple”[3].

5: La un soroc ajunge sub alţii să-ngenunche

şi casele să-i fie prădate de nemernici.

„În textul Septuagintei versetele 3-5 au o mare concentrare poetică, în timp ce Textul Masoretic introduce, pe aceeaşi idee, parafraze explicative care dublează numărul versurilor”[4].  „Ceea ce i s-a întâmplat aşa trebuia să fie, aşa a fost orânduit de sus. ♦ În Textul Masoretic: dispreţ pentru nenorocire e în gândul celui care o duce bine şi lovitură pentru cel căruia îi alunecă piciorul – traducere conjecturală a unui text dificil, pentru care s-au propus multe interpretări”[5].

6: Cel rău să nu se-aştepte să fie fără vină,

cum crede că-s aceia ce-L părăsesc pe Domnul,

că-adică niciodată nu vor avea certare.

„Ebraică: Tâlharii se răsfaţă în corturi liniştite; / cei ce-L stârnesc pe Domnul se simt la adăpost, / cei ce şi-l pun în mână pe dumnezeul lor.  RSV ediţia Nashville 1957 notează că Textul Ebraic e nesigur (de unde, traduceri foarte variate). Ultimul vers, enigmatic, ar exprima eroarea celor ce-şi fac din pumn (simbolul forţei) un dumnezeu”[6].

7: Ci-ntreabă-le pe vite, şi ele îţi vor spune,

şi păsările zării, şi ele-or povesti;

8: vorbeşte cu pământul, şi el te lămureşte,

dar şi cu peştii mării, iar ei vor tâlcui.

„Grigorie cel mare interpretează astfel aceste versete [7-8]: dobitoacele simbolizează spiritele leneşe, păsările cerului, spiritele care au înţelepciunea lucrurilor cereşti, peştii simbolizează oamenii preocupaţi de această lume, pământul reprezintă spiritele care au înţelepciunea lucrurilor de pe pământ (Moralia in Iob XI, 5)”[7].

Întreabă pământul, dacă poate să-ţi spună. „Chiar dacă ai întreba toate cele ce sunt pe pământ, totuşi nu vor putea să-ţi spună. Pământul nu poate să spună cine este propriul său creator şi plăsmuitor”[8].

9: Din toate-aceste, cine-ntru sfârşit nu va cunoaşte

că ele, toate-acestea, de Domnu-au fost făcute,

De Domnu-au fost făcute: SEP 4/II: că mâna Domnului le-a plăsmuit. Mâna Domnului apare şi în Biblia Hebraica: yad-yehvah[9]: „în Textul Masoretic e singurul loc din Cartea lui Iov în care apare YHWH în gura unui personaj, fapt care i-a determinat pe exegeţi să considere v. 9 un citat, eventual după Isaia 41, 20. Eroii fiind edomiţi, e firesc să folosească doar numele generice pentru divinitate, nu şi Numele revelat lui Moise (Ieşirea 3, 14). ♦ Traducătorul Septuagintei a perceput metafora mâinii ca fiind un element antropomorfic nepotrivit. Expresia se găseşte şi în versetul 10, unde este însă tradusă literal. Atunci când expresia nu trimite la o asociere concretă, este de obicei păstrată de traducător”[10].

10: de Cel ce ţine-n mână vieaţa-a tot ce-i viu

şi duhul a tot omul?

11: Urechea osebeşte cuvintele-ntre ele

aşa cum cerul gurii bucatele le gustă.

Urechea: la Ioan Gură de Aur apare mintea. ♦ cerul gurii: literal: gâtul. ♦ Vv. 11-12 ar putea constitui o expresie proverbială care se referă la capacitatea de discernere ce vine odată cu vârsta. Cf. Sirah 36, 19”[11].

„Ceea ce este la mâncăruri gustul calităţii fiecărui fel de mâncare, aceasta este înţelegerea Sfintei Scripturi [pentru ureche, adică pentru minte – n. n.]”[12].

12: În vremea-ndelungată va sta înţelepciunea,

în viaţa-ndelungată se va găsi ştiinţa.

„Versetele 11-12 reprezintă proverbe. ♦ Dumnezeu posedă înţelepciunea deplină. Omul posedă şi el o oarecare înţelepciune, dar la el aceasta se formează în timp. Cf. Sirah 1, 1: Toată înţelepciunea este de la Domnul[13].

13: La El e-nţelepciunea, la El este puterea,

şi tot la El e sfatul şi darul de-a pricepe.

„Hesychius spune că frumuseţea elementelor create manifestă înţelepciunea lui Dumnezeu şi puterea Sa cea mare. De la El vin înţelepciunea şi puterea, pentru că Hristos, după expresia Apostolului Pavel, e înţelepciunea şi puterea lui Dumnezeu (I Corinteni 1, 24), Fiul Cel de o fiinţă cu Tatăl. De la El vin înţelepciunea şi puterea, de la El vine Duhul (Omilii la Iov, XV, 12, 13). ♦ Grigorie cel Mare aplică şi el aceste cuvinte Fiului lui Dumnezeu (Moralia in Iob XI, 11)”[14].

14: Că dacă El dărâmă, cin-va zidi la loc?

şi pe un om de-l pune sub cheie, cine-l scoate?

„Grigorie cel Mare (Moralia in Iob XI, 12) leagă prima parte a versetului de cuvintele psalmistului: Dacă Domnul nu zideşte casa, în zadar vor fi trudit cei care o zidesc (Psalmi 126, 1), precum şi de cuvintele din Ecclesiast (7, 13): Căci cine va putea să-l îndrepte pe cel pe care Dumnezeu l-a strâmbat?”[15].

Locul e aplicat lucrării Duhului: „de puterea Duhului Sfânt au nevoie atât cei ce profeţesc, cât şi cei care ascultă de profeţi, dacă Duhul însuşi care a vorbit prin el nu i-a dat darul înţelegerii cuvintelor sale, aşa cum rezultă din spusele Sfintei Scripturi: Cel care închide, acela poate să şi deschidă şi nimeni altul. Deci, Cuvântul divin este cel care deschide ceea ce este închis şi limpezeşte ceea ce este expus în mod enigmatic”[16].

15: De va opri El apa, se va usca pământul,

iar dacă-i dă frâu liber, îl pierde prăbuşindu-l.

„Grigorie cel Mare înţelege prin apă ştiinţa predicării şi face legătura cu versetul din Proverbe 18, 4: Apă adâncă este cuvântul în inima omului, un râu izvorăşte şi un izvor de viaţă. De asemenea, mai interpretează acest cuvânt ca referindu-se la harul Duhului Sfânt, apropiere posibilă prin intermediul versetului 7, 38 din Ioan: Cel care crede în mine, râuri de apă vie vor izvorî din sânul lui. Textul lui Grigorie are aquas, plural care îl face să vorbească despre cele şapte daruri spirituale (Moralia in Iob XI, 14). ♦ La Augustin, apa simbolizează înţelepciunea, iar pământul, pe om (Annotationes in Iob 12)”[17].

16: A Lui este puterea, a Lui este tăria,

la El este ştiinţa şi darul de-a pricepe.

„Al doilea stih în Textul Masoretic: Şi cel rătăcit şi cel care duce în rătăcire sunt ai Săi[18].

17: Pe sfetnici El îi duce, desculţi, în grea robie,

judecătorii lumii se îngrozesc de El;

„Pasajul 12, 17-25 poate fi considerat o aluzie la un exil al populaţiei israelite, în special al tribului lui Iuda. Totuşi trimiterile sunt vagi şi pot fi aplicate şi altor situaţii”[19].

18: Pe regi El îi aşază pe tronurile lor,

dar tot El le şi leagă mijlocu-n cingătoare;

Le leagă mijlocu-n cingătoare: „Metaforă pentru a face prizonier, a duce în robie[20].  „Primul stih în Textul Masoretic: dezleagă cingătoarea (moser citit în loc de musar, mustrare, îndreptare prin lovituri – n. t.) regilor: a dezlega cingătoarea care ţine veşmintele ample orientale înseamnă a lipsi pe cineva de libertatea mişcărilor, a-l reduce la neputinţă”[21].

19: El este Cel ce-i duce pe preoţi în robie,

şi pe mai-marii lumii, puternici, îi prăvale.

20: El taie vorba celor de tot încrezători,

bătrânilor le ştie priceperea. Tot El

21: îi face de ocară pe cei ce sunt mai-mari

şi pe smeriţi îi urcă.

„Al doilea stih în Textul Masoretic: Dezleagă brâul celor tari[22].

22: El scoate la iveală adâncuri de-ntuneric

şi tot El umbra morţii o trage spre lumină.

Umbra morţii: pentru Hesychius aceasta este păcatul. După cum umbra arată corpul de care aparţine, tot aşa păcatul este boldul morţii. Hristos, prin dezvăluirea misterului Său către neamul omenesc şi prin revelarea dreptăţii, a nimicit păcatul şi nu i-a permis să se ascundă (Omilii la Iov, XV, 12, 22)”[23].

23: Pe neamuri le sporeşte şi-apoi tot El le pierde,

le risipeşte-n larguri şi tot El le adună.

24: El inimile celor mai-mari a lumii strâmbă

şi-i lasă-n rătăcire pe căi necunoscute,

25: să pipăie doar bezna, şi nicidecum lumina,

şi-n gol să rătăcească asemeni celui beat.

Sunt, după noi, tot imagini ale celor depărtaţi de Dumnezeu, chiar dacă, în Cartea Iov, tocmai aceasta se arată, că plata nedreptăţii vine adeseori asupra dreptului, măcar aparent.


[1] BBVA, p. 570

[2] SEP 4/II, p. 62

[3] SEP 4/II, p. 62

[4] BBVA, p. 570

[5] SEP 4/II, p. 62

[6] BBVA, p. 570

[7] SEP 4/II, p. 62

[8] Sf. Chiril al Ierusalimului, Catehezele, XI, 11

[9] יד־יהוה

[10] SEP 4/II, pp. 62-63

[11] SEP 4/II, p. 63

[12] Sf. Vasile cel Mare, Regulile mici, 279

[13] SEP 4/II, p. 63

[14] SEP 4/II, p. 63

[15] SEP 4/II, p. 63

[16] Sf. Grigorie Taumaturgul, Discursul adresat lui Origen, XV

[17] SEP 4/II, p. 63

[18] SEP 4/II, p. 64

[19] SEP 4/II, p. 64

[20] BBVA, p. 571

[21] SEP 4/II, p. 64 – Versetul 18 e comentat pe larg în SEP 4/II, noi am optat pentru clarificări minimale.

[22] SEP 4/II, p. 65 – Vezi sensul expresiei la v. 18.

[23] SEP 4/II, p. 65

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s