Comentarii la Estera – 9

Posted: 16/03/2009 in Estera
Etichete:, , ,

CAPITOLUL 9 – Iudeii îşi măcelăresc duşmanii. Se instituie sărbătoarea Purimului.

 

1: În cea de a treisprezecea zi a lunii a douăsprezecea – adică luna Adar – au sosit scrisorile trimise de rege.

Textul Masoretic accentuează mai mult răsturnarea de situaţie: scrisoarea regelui soseşte chiar în ziua în care urmau să fie nimiciţi iudeii”[1].

2: În ziua aceea au pierit cei ce erau împotriva Iudeilor, că nimeni nu li s-a împotrivit, temându-se de ei;

3: că mai-marii satrapilor şi guvernatorii şi grămăticii regali îi cinsteau pe Iudei:

4: că frica de Mardoheu stătea asupra lor

5: (că porunca regelui era în putere, aceea ca numele acestuia să fie cinstit în tot regatul).

„Estera şi Mardoheu şi neamul lor au fost scutiţi în primul rând de uneltirile duhurilor necurate, deci de Aman şi de cei care unelteau împotriva lor”[2].

6: În cetatea Suza au ucis Iudeii cinci sute de oameni; [între ei]:

7: pe Parşandata, pe Dalfon, pe Aspata,

8: pe Porata, pe Adalia, pe Aridata,

9: pe Parmaşta, pe Arisai, pe Aridai şi pe Iezata,

10: adică pe cei zece fii ai lui Aman, fiul lui Amadata, vrăjmaşul Iudeilor; în aceeaşi zi le-au jefuit averile.

Fiii lui Aman, asasinaţi ca răzbunare, cu toate că textul nu arată să fi fost implicaţi în vreun fel în complotul urzit de tatăl lor: Parşandata (= dăruit prin rugăciune), Dalfon (= cel vărsat), Aspata (= cal; dat de cal), Porata (= podoabă; dat de soartă), Adalia (= sărac; cel drept), Aridata (= legea leului), Parmaşta (= preaînalt; distins), Arisai (= mire; asemenea leului), Aridai (= leu tare) şi Iezata (= curat).

11: Numărul celor ce au pierit în Suza a fost adus la cunoştinţa regelui.

12: Şi a zis regele către Estera: „Dacă numai în cetatea Suza au omorât Iudeii cinci sute de oameni, ce crezi tu că vor fi făcut în restul ţării? Ce mai ai de cerut, ca să-ţi fie dat?”

13: Iar Estera a zis către rege: „Să li se îngăduie Iudeilor să facă la fel şi mâine, ca să-i spânzure pe cei zece fii ai lui Aman”.

„Cele zece cadavre trebuiau şi spânzurate, nu numai ca exemplu pentru duşmani, dar şi pentru a împinge răzbunarea la ultimele consecinţe: Blestemat de Dumnezeu e tot cel spânzurat pe lemn (Deuteronom 21, 23)”[3].  „În Textul Masoretic, Estera a cerut încă o zi numai pentru uciderea duşmanilor din Susa. De aceea, în capitală, Purim se sărbătorea şi a doua zi după celebrarea din provincii. ♦ Septuaginta clarifică ambiguitatea pe care o stârnise în pasajul 9, 7-10, în privinţa fiilor lui Aman. Aceştia au fost spânzuraţi, în semn de luare aminte, după ce fuseseră ucişi cu o zi înainte”[4].

14: Atunci el a îngăduit să se facă aşa; şi le-a dat Iudeilor din cetate trupurile fiilor lui Aman să le spânzure.

15: În cea de a paisprezecea zi a lunii Adar s-au adunat Iudeii în Suza şi au ucis trei sute de oameni, dar de jefuit n-au jefuit nimic.

„Spre deosebire de ziua precedentă, evreii se abţin de la a-şi jefui inamicii”[5].

16: Iar ceilalţi Iudei din regat s-au adunat şi s-au ajutat între ei şi au isprăvit cu grija de duşmani, că au ucis dintre aceştia cincisprezece mii, în cea de a treisprezecea zi a lunii Adar; dar de jefuit n-au jefuit nimic.

Cincisprezece mii: „Textul Masoretic: …şaptezeci şi cinci de mii, cifră atestată de Iosif Flaviu, de Vulgata şi Versiunea Siriacă”[6].  Pentru au isprăvit cu grija de duşmani SEP 3 are traducerea: s-au liniştit din partea vrăjmaşilor: „vocabularul face aluzie la Cartea lui Iosua (e. g. 11, 23; 14, 15), sugerând prin aceasta că cele întâmplate constituie un fel de război sfânt, ca în vremurile străvechi”[7].

17: Iar în cea de a paisprezecea zi a acestei luni s-au odihnit şi au ţinut-o ca zi de odihnă cu bucurie şi veselie.

18: Iudeii din cetatea Suza s-au adunat şi ei în cea de a paisprezecea zi şi s-au odihnit; dar au ţinut-o şi pe cea de a cincisprezecea, cu bucurie şi veselie.

„În urma unei porunci a vicleanului Aman, poporul Israel urma să fie nimicit, însă a fost ascultată rugăciunea unită cu post a lui Mardoheu şi a Esterei (cap. 4) şi s-a adăugat, pe seama poporului, la sărbătorile mozaice, ziua mardoheică de bucurie”[8], adică Sărbătoarea Purim, sau a Sorţilor.

19: Acesta e motivul pentru care Iudeii împrăştiaţi în provincie [în afara cetăţilor] sărbătoresc ziua a paisprezecea a lunii Adar ca zi de veselie, trimiţând daruri fiecare aproapelui său, pe când cei care locuiesc în metropole se veselesc în cea de a cincisprezecea zi a lunii Adar, trimiţând daruri celor apropiaţi.

În metropole: „De fapt, metropola era una: Suza”[9].

20: Mardoheu a scris aceste întâmplări într-o carte şi le-a trimis Iudeilor, atâţia câţi se aflau în regatul lui Artaxerxe, celor de aproape şi celor de departe,

21: pentru ca ei să le statornicească drept zile de bucurie şi să ţină zilele de paisprezece şi cincisprezece ale lunii Adar,

22: deoarece în aceste zile au avut Iudeii pace dinspre duşmanii lor; cât despre luna Adar, în ea li s-a preschimbat plânsul în bucurie şi întristarea în zi bună: să o petreacă în întregime ca pe nişte zile de nuntă şi de veselie, trimiţând daruri prietenilor lor şi săracilor.

23: Iar Iudeii au făcut aşa, luând cunoştinţă de ceea ce le scrisese Mardoheu:

24: cum Aman, fiul lui Hamadata macedoneanul, pornise la luptă împotriva lor, cum a uneltit să se arunce sorţi pentru stârpirea lor

Macedoneanul: nu apare în Textul Masoretic. Septuaginta insistă încă o dată asupra originii macedonene a lui Aman. Textul Septuagintei se impune evreilor din diaspora, care găseau în înfrângerea lui Aman şi a vrăjmaşilor iudeilor din vremea lui speranţa propriei victorii asupra macedonizării (i. e. elenismului) care îi asalta”[10].

25: şi cum a intrat el la rege cerându-i să-l spânzure pe Mardoheu; dar toate nenorocirile pe care el încerca să le abată asupra Iudeilor s-au întors împotriva lui: el a fost spânzurat, el şi copiii lui.

26: De aceea zilele acestea au fost numite Purim, adică „sorţi” (căci în limba lor aceştia se numesc „purim”). Aşadar, potrivit cu toate cuvintele acestei scrisori şi cu toate câte au suferit ei pe seama acestor fapte şi cu tot ceea ce li se întâmplase,

Septuaginta explică pe larg numele sărbătorii Purim, pentru că versiunea greacă se adresa evreilor care nu mai înţelegeau ebraică. În Textul Masoretic, explicaţia e mult redusă”[11].

27: Iudeii au rânduit, pentru ei, pentru seminţia lor şi pentru toţi cei ce se ţin de datina lor, ca nicicum să facă altfel, ci să ţină zilele acestea drept aducere aminte în fiecare generaţie şi-n fiecare cetate şi-n fiecare familie şi-n fiecare ţară.

28: Zilele acestea ale Purimului vor fi ţinute pe întotdeauna, iar amintirea lor nu va lipsi din nici o generaţie.

„Sărbătoarea Purim a fost instituită în amintirea salvării poporului iudeu în exil de la nimicirea decretată de Aman, ministrul regelui Artaxerxes (Ahaşveroş) al perşilor, de către Mardoheu şi nepoata sa Estera. Ea poartă numele persan de purim care înseamnă sorţi, deoarece Aman hotărâse prin sorţi nimicirea iudeilor, şi este cea mai veselă dintre sărbătorile evreilor. Se sărbătoreşte în zilele de 14 şi 15 Adar, ultima lună a calendarului, în oraşele înconjurate cu zid, de unde vine şi numele de Suşan-purim. Suşan este capitala Suza a imperiului perşilor. Ziua de 13 Adar care precede sărbătoarea purim este în amintirea postului ţinut de Estera şi conaţionalii săi în vederea prevenirii pericolului de exterminare a lor. Dacă ziua de 14 Adar cădea în sabat, atunci postul se ţinea în ziua a cincia a săptămânii (12 Adar). Sâmbăta după purim se numeşte Şabat para, deoarece se citeşte pericopa despre vaca roşie (Para adumah). În prima zi de purim se citeşte în sinagogă textul cărţii Estera şi, ori de câte ori se pronunţa numele lui Aman, evreii băteau din palme şi strigau: Blestemat să fie Aman, iar când se pronunţa numele lui Mardoheu ziceau: Binecuvântat să fie Mardoheu.  În prima zi de purim se fac ospeţe, se oferă daruri prietenilor (Mişloach Matanoth) şi săracilor (Matanoth lacaniim), se consumă băutură multă, până la uitare (ad delo iada), iar a doua zi, în special bărbaţii, umblă pe străzi mascaţi, purtând veşmintele femeilor, iar acestea pe ale bărbaţilor. În anul bisect se serbează purim în luna a 13-a (Veadar, Adar Beith)”[12].

29: Iar regina Estera, fiica lui Aminadab, şi Mardoheu Iudeul au scris tot ceea ce ei au făcut atunci, întărind scrisoarea despre ceea ce se cheamă Purim,

30: aşa cum Mardoheu şi regina Estera hotărâseră în această privinţă.

31: Atunci Mardoheu şi regina Estera au rânduit post pentru ei înşişi, potrivit cu sănătatea şi cu sfatul lor,

„Text foarte obscur. De altfel, începând cu 9, 20, tot textul este compozit, purtând urma mai multor documente”[13].

32: iar Estera a poruncit ca el să fie pe veci rânduit, iar lucrul acesta să fie scris spre pomenire.

„Încercat mai întâi în particular, postul a fost apoi generalizat prin poruncă”[14].

„În rândul iudeilor din oraşe şi din provincii, primirea scrisorilor regelui a răspândit, în afara bucuriei, lumina izbăvirii, astfel încât multe dintre popoarele care tremurau de frica iudeilor au adoptat tăierea împrejur, ca pe o măsură de prevedere. Căci în ziua a treisprezecea din luna a douăsprezecea, numită de evrei Adar şi de macedoneni Dystros, potrivit anunţului făcut de aducătorii scrisorilor regelui, iudeii aveau voie ca, în ziua sortită pieirii lor, să-şi poată răpune propriii vrăjmaşi. Satrapii, cârmuitorii, regii şi grămăticii puneau acum mare preţ pe iudei: teama ce le-o inspira Mardoheu îi silea să aibă o purtare chibzuită. După ce scrisorile regelui s-au răspândit în toate meleagurile provinciilor sale, de pildă, numai în cetatea Susei, iudeii au omorât cinci sute dintre vrăjmaşii lor. Regele a comunicat Esterei numărul celor ucişi, spunându-i că nu cunoştea situaţia provinciilor, şi a întrebat-o dacă mai avea vreo altă dorinţă (căci ea îi va fi îndeplinită pe loc). Regina i-a cerut ca iudeii să aibă voie şi în ziua următoare să-şi ucidă potrivnicii şi cei zece fii ai lui Aman să fie ţintuiţi pe stâlpi. Regele a îngăduit iudeilor să facă acest lucru, fiindcă nu cuteza să o contrazică pe regină. Ei s-au strâns iarăşi laolaltă în a patrusprezecea zi a lunii Dystros şi au mai răpus trei sute de duşmani. Iudeii care locuiau în provincii şi în celelalte oraşe au suprimat şaptezeci şi cinci de mii dintre potrivnicii lor. Uciderile săvârşite în cea de-a treisprezecea zi au fost celebrate prin ospeţe în cea de-a paisprezecea zi. Aşijderea, iudeii din Susa au adăugat la aceasta şi pe cea de-a cincisprezecea ca zi de sărbătoare. Iată de ce iudeii de pe întregul întins al pământului petrec aceste zile în ospeţe, trimiţându-şi unii altora daruri. Mardoheu a scris iudeilor care trăiau în împărăţia lui Artaxerxe să celebreze ambele zile, pentru ca sărbătoarea să dăinuie mereu, fără să fie dată uitării vreodată. Spre a preţui cum se cuvine aceste zile, când puţin a lipsit ca să piară cu toţii prin intrigile urzite de Aman, ei trebuie ca acum, când s-au văzut scăpaţi de primejdii, răzbunându-se pe duşmanii lor, să aducă mulţumiri Domnului. De aceea iudeii celebrează sus-pomenitele zile, pe care le denumesc [Purim]. Mare a fost cinstirea şi înaltă dregătoria oferită de rege lui Mardoheu, împreună cu care a împărţit puterea, viaţa acestuia fiind strâns legată şi de cea a reginei. Din acest concurs de împrejurări potrivnice, iudeii au ieşit mai bine decât se aşteptau ei înşişi. Acestea sunt întâmplările petrecute în timpul domniei lui Artaxerxe”[15].


[1] SEP 3, p. 348

[2] Origen, Despre rugăciune, XVI, 3

[3] BBVA, p. 549

[4] SEP 3, p. 349

[5] SEP 3, p. 349

[6] BBVA, p. 550

[7] SEP 3, p. 349

[8] Origen, Despre rugăciune, XIII, 2

[9] BBVA, p. 550

[10] SEP 3, p. 350

[11] SEP 3, p. 350

[12] AB, pp. 327-328 

[13] SEP 3, p. 350

[14] BBVA, p. 550

[15] Iosif Flaviu, Antichităţi iudaice, XI, VI, 13

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s