Comentarii la Estera – 3

Posted: 16/03/2009 in Estera
Etichete:, , ,

CAPITOLUL 3 – Aman unelteşte împotriva Iudeilor.

 

1: După acestea, regele Artaxerxe i-a dat o mare cinstire lui Aman, fiul lui Hamadata Agaghitul, din ţara Agag, şi i-a înălţat scaunul mai presus decât ale tuturor prietenilor săi.

„Agaghitul: descendent, probabil, din Agag, rege al Amaleciţilor (I Regi 15, 8-9), popor duşman al Israeliţilor”[1].  Sau, mai în amănunt: Iosif Flaviu (Antichităţi iudaice 11, 209) „afirma despre Aman că era amalecit şi unul dintre urmaşii lui Agag, pe care Saul îl cruţase de la moarte (I Regi 15, 9). În acest fel, duşmănia dintre Aman, urmaşul lui Agag, şi Mardoheu, urmaşul lui Chiş, tatăl lui Saul, s-ar explica genealogic”[2].   Şi i-a înălţat scaunul: „Noul rang al lui Aman era echivalent cu al primului ministru”[3].

2: Şi toţi curtenii i se închinau, căci aşa poruncise regele să se facă; dar Mardoheu nu i se închina.

Închinarea era prosternarea pe genunchi şi cu faţa la pământ (frecventă în lumea orientală)”[4].  Se închinau: gr. προσεκύνουν. În Vechiul Testament, verbul este folosit numai pentru a indica adorarea lui YHWH [Iahve]. Mardoheu refuză să i se închine lui Aman, rămânând astfel fidel Dumnezeului unic. O eventuală închinare ar fi fost interpretată ca un gest idolatru. Nu este exclus ca refuzul lui Mardoheu să se fi datorat şi conştiinţei sale naţionale, care îi interzicea să se pună în slujba unui amalecit, populaţie considerată de evrei impură şi blestemată”[5].

3: Atunci curtenii i-au zis lui Mardoheu: „Tu de ce nu asculţi de porunca regelui?”

4: Aşa îi spuneau în fiecare zi, dar el nu le dădea ascultare. Atunci i-au spus lui Aman că Mardoheu se împotriveşte poruncii regelui; Mardoheu însă le spusese că e iudeu.

„Apartenenţa sa la religia monoteistă, potrivit căreia numai lui Dumnezeu I se cuvine închinare, era, de fapt, motivaţia refuzului”[6].

5: Şi dacă Aman a înţeles că Mardoheu nu i se închină, a fost cuprins de mare mânie

6: şi şi-a pus în gând să-i nimicească pe toţi Iudeii de sub stăpânirea lui Artaxerxe.

„Mânia lui Aman s-a răsfrânt asupra întregii populaţii evreieşti trăitoare în Imperiul pers. Asemenea pogromuri, îndreptate împotriva diverselor populaţii minoritare, erau frecvente în Imperiu, aşa cum reiese din mărturiile lui Herodot (Istorii I, 106 şi III, 79)”[7].

7: Iar în cel de al doisprezecelea an al domniei lui, Artaxerxe a făcut sfat şi a aruncat sorţi, pentru zile şi luni, pentru ca neamul lui Mardoheu să fie nimicit într-o singură zi; şi sorţul a căzut pe ziua a treisprezecea a lunii Adar.

E vorba despre anul 474 î. Hr.  Sorţi: „Textul Masoretic: … au aruncat Pur, adică sorţul. Pur: cuvânt de origine asiriană, al cărui echivalent ebraic era sorţ sau zar (prin sorţi se consultau zeii sau astrele spre a se vedea care va fi ziua cea mai potrivită pentru plănuitul pogrom). Cuvântul Pur va da numele sărbătorii Purim (vezi 9, 26-32)”[8].  Ziua a treisprezecea: „textual: ziua a paisprezecea; se pare că autorul (sau copistul) a avut în minte ziua sărbătorii Purimului (vezi 9,17.21.26)”[9]. Îndreptarea s-a făcut şi în alte locuri.  Luna Adar (= arie; şură; icre) este cea de-a 6-a lună a calendarului iudaic civil şi a 12-a lună a calendarului religios. Cade în perioada februarie-martie şi corespunde zodiei Peştilor.

8: Şi i-a grăit regelui Artaxerxe, zicând: „Este un neam risipit printre neamuri în toată împărăţia ta; legile lor sunt altfel decât ale tuturor celorlalte neamuri, iar ei nu ascultă de legile regelui; dacă regele îi lasă aşa, nu-i foloseşte la nimic.

9: Dacă regele crede că e bine, să dea poruncă pentru nimicirea lor; iar eu voi vărsa în vistieria regelui zece mii de talanţi de argint”.

„Suma oferită de Aman e ca un fel de compensaţie pentru impozitele care nu vor mai fi percepute de la iudei, dacă aceştia vor fi ucişi”[10].

10: Atunci regele şi-a scos inelul şi l-a pus în mâna lui Aman, pentru ca acesta să pecetluiască porunca scrisă împotriva Iudeilor.

11: Şi i-a zis regele lui Aman: „Argintul ţine-l pentru tine, iar cu neamul [Iudeilor] fă cum vrei!”

12: În cea de a treisprezecea zi a lunii întâi au fost chemaţi grămăticii regelui, iar aceştia au scris, după cum le-a poruncit Aman, către căpeteniile oştirilor şi către guvernatorii din toate ţările, din India până în Etiopia, către cele o sută douăzeci şi şapte de ţări, către cârmuitorii neamurilor în limba fiecăruia, în numele regelui Artaxerxe.

13: Şi [porunca] a fost trimisă prin ştafete în tot regatul lui Artaxerxe în prima zi a lunii a douăsprezecea – adică luna Adar – să nimicească de istov neamul Iudeilor şi să le jefuiască averile.

Ştafete: „Textul Masoretic: …prin alergători. E vorba de poşta rapidă instituită de Cirus, a cărei reţea cuprindea întregul imperiu”[11].

Urmează un „text propriu Septuagintei, preluat complementar de unele traduceri după Textul Masoretic”[12]. Rahlfs notează fragmentul ca reprezentând versetul 13 a-g; el „cuprinde textul decretului regal care prevedea uciderea evreilor de către autorităţile din întregul Imperiu. Autorul a încercat să imite în greacă stilul alambicat al decretelor curţii perse”[13]:

Iată copia scrisorii:

„Marele rege Artaxerxe, aşa scrie către guvernatorii şi slujitorii de sub conducerea lor din cele o sută douăzeci şi şapte de ţări, din India până în Etiopia, care se află sub stăpânirea lui:

Stăpânind eu peste multe neamuri şi dobândind putere asupra lumii întregi, eu (fără să mă trufesc cu semeţia slavei, ci mai degrabă cârmuind cu blândeţe şi linişte) am vrut să fac viaţa supuşilor pururea netulburată, păzind regatul meu în pace şi uşor de străbătut de la un hotar pân-la altul, statornicind pacea dorită de toţi.

Lumii întregi: „gr. ικουμενη = lumea locuită”[14].

Dar când eu i-am întrebat pe sfetnicii mei despre felul în care am putea aduce aceasta la îndeplinire, atunci Aman – care e vestit la noi prin înţelepciune şi se bucură neclintit de bunăvoinţa noastră, şi care a dovedit cea mai deplină credincioşie, fapt pentru care a dobândit şi cinstea de a şedea în al doilea loc după rege – ne-a arătat că prin toate neamurile lumii s-a amestecat un popor vrăjmaş, potrivnic legilor tuturor popoarelor, care necontenit nesocoteşte poruncile regelui, în aşa fel încât cârmuirea noastră să nu se poată întemeia fără sminteală.

Aşadar, dându-ne seama că numai acest neam, el singur, pururea se împotriveşte omenirii întregi, că aduce un fel de a fi potrivnic oricărei legi şi, pururea împotrivindu-se lucrărilor noastre, face cele mai mari nelegiuiri, în aşa fel încât regatul nostru să nu ajungă a fi bine întocmit, am poruncit ca toate persoanele care v-au fost arătate în scrisorile lui Aman – pus de noi peste trebile obşteşti şi al nostru al doilea părinte – să fie-ntru totul nimicite, cu femeile şi copiii lor, prin sabia vrăjmaşilor lor, fără nici o milă sau cruţare. În cea de a treisprezecea zi a lunii a douăsprezecea, adică luna Adar a acestui an, în aşa fel încât aceşti potrivnici de ieri şi de azi să fie cu de-a sila aruncaţi în iad într-o singură zi, pentru ca în viitor să nu ne mai împiedice să ducem până la sfârşit o viaţă paşnică şi netulburată”.

14: Copiile acestei scrisori s-au făcut cunoscute în fiecare ţară; şi poruncă li s-a dat tuturor neamurilor să fie gata pentru ziua aceea.

15: Treaba era grăbită la Suza.  Şi-n timp ce regele şi Aman se aşterneau pe băut, cetatea era în fierbere.

„Pe atunci era obiceiul ca, de câte ori venea la rege Aman, fiul lui Amadathas, din neamul amaleciţilor[15], atât persanii cât şi străinii aveau datoria să-şi arate veneraţia, aruncându-se cu faţa la pământ înaintea lui, fiindcă aşa suna porunca dată de Artaxerxe. Datorită înţelepciunii sale şi respectului arătat datinilor străbune, Mardoheu nu putea să acorde o asemenea cinstire unui om. Observând purtarea lui, Aman s-a interesat ce obârşie avea. Cum a auzit că era iudeu, s-a indignat, zicându-şi că, de vreme ce persanii îi aduc tributul lor de veneraţie, tocmai el, un rob, nu catadicseşte să facă acest lucru. Dornic să se răzbune pe Mardoheu, i s-a părut prea puţin să ceară pedepsirea unui singur om, aşa că Aman a hotărât să-i nimicească întregul popor. Încă din născare, îi ura de moarte pe iudei, fiindcă neamul amaleciţilor, din care se trăgea el, fusese stârpit de aceştia. Aman s-a dus să se plângă regelui şi i-a spus că, în întreaga lui împărăţie, s-a răspândit un norod nelegiuit, care nu se amestecă cu nimeni, duce un trai cu totul aparte, fără să se închine aceloraşi zei ca şi celelalte neamuri, nici nu se supune legilor, ci luptă prin obiceiurile şi rânduielile sale împotriva poporului lui, ca şi a tuturor oamenilor. «Dacă vrei să faci un bine supuşilor tăi – a adăugat el -, porunceşte ca acest neam să fie stârpit din rădăcină, astfel ca nici unul să nu supravieţuiască, fie că e rob sau prizonier de război!» Totuşi, pentru ca regele să nu fie păgubit cumva prin neplata birurilor ce i se cuveneau, Aman s-a obligat singur să-i trimită, din avuţia lui, patruzeci de mii de talanţi de argint, oriunde doreşte. Îi oferă bucuros această sumă – mai susţinea el -, pentru ca împărăţia lui să scape de această pacoste şi să trăiască în pace.  După ce Aman i-a cerut această favoare, Artaxerxe l-a asigurat că poate să-şi păstreze banii, iar cu iudeii n-are decât să facă orice pofteşte. Văzându-şi strădania încununată de succes, Aman a întocmit de îndată, în numele regelui, un e3dict către toate popoarele, cu acest conţinut: Marele rege Artaxerxe scrie celor o sută douăzeci şi şapte de satrapi, din India până în Etiopia, următoarele: «Deşi am ajuns să domnesc peste numeroase popoare şi mi-am întins stăpânirea cât de mult am vrut peste toate ţările lumii, n-am comis greşeala de a fi trufaş şi sever cu supuşii mei, ci m-am arătat blând şi binevoitor, preocupat doar ca ei să se bucure de pace şi de ocrotirea legilor, străduindu-mă să le obţin toate avantajele acestora pentru totdeauna. Dar Aman, care pentru înţelepciunea şi dreptatea lui deţine primul rang în preţuirea mea şi, datorită credinţei şi ataşamentului ce mi le arată, ocupă al doilea loc, lângă mine, cu statornica-i grijă, mi-a atras atenţia că, răspândită printre toţi supuşii mei de pe faţa pământului, trăieşte o naţie haină la suflet. Ea nu se supune legilor, nu dă ascultare regelui şi este în dezacord cu bunele moravuri, urându-ne din cale-afară împărăţia, căci urzeşte planuri viclene împotriva noastră. De aceea decid să-i aveţi în vedere pe oamenii daţi în vileag de Aman, un al doilea părinte al meu, ca să-i daţi pieirii pe toţi, împreună cu nevestele şi copiii lor, fără să cruţaţi pe nimeni şi fără să vă lăsaţi cuprinşi de milă mai mult decât se cuvine, opunându-vă astfel poruncii regeşti. Vreau ca acest lucru să se întâmple în a treisprezecea zi a lunii a douăsprezecea din anul viitor, pentru ca pretutindeni duşmanii noştri să-şi piardă viaţa într-o singură zi, iar noi să avem după aceea parte de linişte».  Porunca a fost răspândită în oraşe şi pe întinsul împărăţiei şi toţi erau pregătiţi să-i suprime în întregime pe iudei la sorocul hotărât.  Chiar şi în Susa se făceau pregătiri febrile. În timp ce regele şi Aman se desfătau în ospeţe şi chefuri, oraşul era bântuit de teamă şi nelinişte”[16].


[1] BBVA, p. 542

[2] SEP 3, p. 334

[3] BBVA, p. 542

[4] BBVA, p. 542

[5] SEP 3, p. 334

[6] BBVA, p. 542

[7] SEP 3, p. 334

[8] BBVA, p. 542

[9] BBVA, p. 543

[10] SEP 3, p. 334

[11] BBVA, p. 543

[12] BBVA, p. 543

[13] SEP 3, p. 334

[14] SEP 3, p. 334

[15] Afirmaţie proprie lui Iosif Flaviu, care ar explica duşmănia dintre Aman şi Mardoheu, descendent din neamul regelui Saul, duşmanul amaleciţilor.

[16] Iosif Flaviu, Antichităţi iudaice, XI, VI, 5-6

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s