Comentarii la Estera – 2

Posted: 16/03/2009 in Estera
Etichete:, , ,

CAPITOLUL 2 – Estera devine regină. Mardoheu descoperă o uneltire împotriva regelui.

 

1: După ce s-au petrecut acestea, mânia regelui a încetat; el n-a mai pomenit de Vasti, având în minte ce spusese ea şi cum o osândise.      

După ce s-au petrecut acestea: „Unii comentatori sunt de părere că intervalul la care face aici referire autorul sacru era unul destul de îndelungat şi, după toate aparenţele, coincidea cu campania regelui Xerxes în Grecia (cf. şi 2, 16). Herodot afirmă în Istorii 9,108-113 că la întoarcerea din campania dezastruoasă, regele s-a lăsat pradă plăcerilor dragostei”[1].

2: Atunci slujitorii regelui au zis: „Să se caute pentru rege fete tinere, curate şi frumoase;

Campaniile regale de peţit erau un obicei curent în monarhiile orientale antice. Familiile fecioarelor luate cu forţa de slujbaşii suveranului nu se puteau împotrivi, deşi nu aveau să le mai vadă niciodată. Odată ajunse la curte, ele intrau în grija mai-marelui eunucilor, care le introducea la rege”[2].

3: regele să numească dregători în toate ţările împărăţiei sale, iar aceştia să aleagă fete tinere şi frumoase [şi să le aducă] în cetatea Suza, în casa femeilor; ele să fie date în seama eunucului regelui, paznicul femeilor, şi să li se dea săpun şi cele ce mai sunt de trebuinţă pentru spălat;

4: iar femeia care-i va plăcea regelui, aceea să fie regină în locul Vastiei”.  Regelui i-a plăcut aceasta, şi aşa a făcut.

5: În cetatea Suza se afla un iudeu al cărui nume era Mardoheu, fiul lui Iair, fiul lui Şimei, fiul ui Chiş, din seminţia lui Veniamin,

6: unul din robii pe care Nabucodonosor, regele Babilonului, îi adusese din Ierusalim.

„Foarte gramatical, textul s-ar referi la Mardoheu ca fiind unul din robii…, ceea ce pare imposibil: deportarea avusese loc în 587, ceea ce ar însemna că Mardoheu ar fi trebuit să aibă acum mult peste o sută de ani, iar Estera cel puţin şaptezeci. Aşadar unul din robii se referă la Chiş, bunicul lui Mardoheu”[3].

7: La el se afla o copilă înfiată, fiica lui Aminadab, fratele tatălui său, care se numea Estera; după ce acesteia îi muriseră părinţii, el o adusese la el cu gândul de a-i fi femeie; iar copila era frumoasă.

„Numele Estera derivă din acela al zeiţei Iştar (Astarte), sau din persanul stara = stea[4].   Textul Masoretic precizează care era care era numele evreiesc al eroinei, înainte ca aceasta să intre în harem: Hadhassah, mirt. Noul nume, Ester (gr. Εσθηρ), a fost pus în legătură cu persanul stara, stea, sau cu numele zeiţei Ishtar”[5].  SEP 3 începe versetul astfel: El creştea o copilă: „a crescut-o: gr. επαίδευσεν. Deşi veri, diferenţa de vârstă dintre Mardoheu şi Estera era destul de mare, aşa cum sugerează verbul grecesc utilizat”[6].   Cu gândul de a-i fi femeie: „afirmaţie proprie Septuagintei, preluată şi însuşită de tradiţia iudaică postcreştină”[7].  Estera (= stea) era fiica lui Aminadab (= popor ales), fratele tatălui lui Mardoheu. Numele iudaic al Esterei era Hadasa (= mirt; bucurie), nume care apare doar în Textul Masoretic.

8: Şi când porunca regelui a fost auzită, multe copile s-au adunat la Suza, sub supravegherea lui Hagai; Estera i-a fost şi ea adusă lui Hagai, paznicul femeilor.

„Hagai era eunucul îndatorat cu paza haremului”[8].  Hagai (= cel care contemplă).

9: Iar copila i-a plăcut şi a aflat bunăvoinţă în ochii lui; el s-a grăbit să-i dea săpunul şi partea ce i se cuvenea din celelalte; şi i-a rânduit şapte slujnice de la curtea regelui, pe care, împreună cu ea, le-a aşezat în casa femeilor.

10: Dar Estera nu şi-a dat pe faţă familia, nici din ce neam făcea parte, căci Mardoheu îi poruncise să nu spună.

„Dezvăluirea identităţii etnice a eroinei ar fi făcut imposibilă ascensiunea ei socială: sfatul lui Mardoheu se va dovedi providenţial (cf. 4, 14)[9].

11: Iar Mardoheu obişnuia să meargă zilnic prin curtea femeilor, ca să vadă ce se va petrece cu Estera.

„Haremul era păzit cu străşnicie de eunucii suveranului. Nici un alt bărbat nu avea cum să pătrundă în incinta apartamentelor femeilor regelui şi nu ştia ce se întâmplă înăuntru. Probabil că Mardoheu, în calitatea sa de curtean, şi nu de simplu portar, cum par să indice unele surse exegetice, putea să se intereseze în secret de Estera, de la garda de eunuci”[10].

12: Acuma, vremea când o fată putea să intre la rege era după trecerea a douăsprezece luni (căci aşa se plineau zilele curăţirii: şase luni se ungea cu ulei de mirt şi şase luni cu alte mirodenii şi cu săpunuri femeieşti);

„Pregătirile tinerelor au durat un an, în conformitate cu eticheta regală persană”[11].

13: atunci intra la rege, când [eunucul] o ducea de la casa femeilor în odaia regelui;

14: intra seara, iar dimineaţa era dusă în cea de a doua casă a femeilor, unde se afla Hagai, eunucul regelui, paznicul femeilor; ea nu mai intra la rege decât atunci când era chemată anume.

Competitoarele respinse de suveran după prima noapte deveneau soţii de rangul al doilea şi ocupante permanente ale haremului suveranului”[12].

15: Şi când s-a plinit vremea să intre la rege Estera – fiica lui Aminadab, fratele tatălui lui Mardoheu -, ea nu a uitat nimic din ceea ce-i poruncise eunucul, paznicul femeilor; căci Estera afla bunăvoinţă în ochii tuturor celor ce o vedeau.

16: Estera a intrat la regele Artaxerxe în cea de a douăsprezecea lună, adică în Tebet, în anul al şaptelea al domniei sale.

În Septuaginta apare luna Adar, în loc de Tebet. Adar ar corespunde perioadei februarie-martie, iar Tebet, perioadei decembrie-ianuarie.  Tebet (= bunătate; a scufunda) sau Tevet este un „nume postexilic care corespunde lunii a zecea din calendarul religios evreiesc şi lunii a patra a anului civil ebraic, care începe cu Tişri. Are 29 de zile şi coincide în general cu lunile decembrie-ianuarie; semnul său zodiacal este Capricornul. În Biblie se găsesc câteva referiri la luna a zecea, fără ca termenul Tevet să fie menţionat. El apare însă în Cartea Esterei (2, 16) şi în Antichităţile lui Iosif Flaviu şi este menţionat frecvent în literatura rabinică (Meghilat Taanit). Rădăcina cuvântului este poate înrudită cu ebraicul tava, care semnifică a înmuia sau a curge, căci luna respectivă prefaţează anotimpul ploilor”[13].

17: Şi regele a iubit-o pe Estera, ea a aflat bunăvoinţă mai multă decât toate celelalte fecioare, iar el i-a pus coroana reginei.

Estera „devine soţia oficială a suveranului. Textul Masoretic adaugă: şi a făcut-o regină, în locul lui Vasti. ♦ Diadema (gr. το διάδημα[14]) era de fapt o panglică de purpură, vârstată cu alb, legată în jurul frunţii”[15].

18: Regele a făcut un ospăţ de şapte zile pentru toţi prietenii săi şi pentru dregători şi a sărbătorit cu mare slavă nunta Esterei, iar celor ce se aflau sub sceptrul său le-a uşurat dările.

După ce arată că regele a uşurat dările, „Textul Masoretic adaugă şi a făcut un dar regesc.  După fastuoasele ceremonii nupţiale, regele făcea diverse daruri soţiei sale. Printre acestea se numărau şi o serie de cetăţi şi de teritorii, care urmau să suporte cheltuielile personale ale reginei şi curţii ei şi care erau scutite de impozitele normale pe care le plăteau restul regiunilor din imperiu”[16].

19: Dar Mardoheu slujea la curte.

„O inscripţie cuneiformă menţionează numele unui oarecare Mardoheu, demnitar cu plată la curtea regală din Suza”[17].  Slujea la curte (gr. εθεράπευσεν εν  τη  αυλη): „Textul Masoretic are stătea la poarta regelui; aceeaşi diferenţă reapare în toate locurile similare. De aceea, în privinţa slujbei lui Mardoheu, părerile comentatorilor sunt împărţite. Unii sunt de părere, în acord cu Textul Masoretic, că Mardoheu era un simplu portar la curtea regală, alţii că el ar fi deţinut un loc mai înalt în ierarhia slujbaşilor palatului”[18].

20: Iar Estera nu şi-a arătat rudenia, căci aşa îi poruncise Mardoheu: să se teamă de Dumnezeu şi să-I păzească poruncile, aşa cum făcea şi când era la el; aşadar, Estera nu şi-a schimbat felul de viaţă.

21: Atunci cei doi eunuci ai regelui, cei ce erau căpeteniile corpului său de pază, s-au mâniat pe faptul că Mardoheu fusese pus în frunte şi căutau să-l ucidă pe regele Artaxerxe.

„De fapt, aceştia răspundeau de paza apartamentului regal, ceea ce însemna că aveau acces direct în spaţiul intim al suveranului”[19]. Textul Masoretic numeşte aici pe cei doi eunuci, Bighetan şi Tereş, fără însă a indica motivul mâniei lor.

22: De aceasta a aflat Mardoheu, el i-a spus Esterei, iar ea i-a vorbit regelui despre ceea ce se punea la cale.

23: Atunci regele i-a cercetat pe cei doi eunuci şi i-a spânzurat. Şi regele a poruncit ca despre această faptă bună a lui Mardoheu să se facă însemnare, spre laudă, în Condica ce se afla în biblioteca regală.

„Se ştie că, în final, regele Xerxe I a fost asasinat, în urma unui complot de curte; aşadar, cu sau fără Mardoheu, împrejurarea s-a repetat”[20].

„Întrucât o iubea nespus de mult pe Vaste, regele nu se putea despărţi prea uşor de ea, dar de vreme ce datina îi interzicea să se mai împace, nu-i rămânea decât să sufere în continuare şi să regrete nenorocul pe care singur şi l-a pricinuit. Când însă au observat zbuciumul lui sufletesc, prietenii săi l-au sfătuit să-şi alunge din minte chipul soţiei şi iubirea faţă de ea, care nu-i mai slujea oricum la nimic; apoi să ceară ca pe întregul întins al împărăţiei sale să fie trimişi căutătorii celor mai frumoase şi mai alese fete, iar el să se căsătorească cu cea care le întrecea pe toate. Noua lui soţie va stinge de la sine dragostea faţă de cea dintâi, iar afecţiunea pe care i-o purta se va răci, revărsându-se asupra acesteia. Cum sfatul a fost pe placul său, regele a poruncit să fie căutate cele mai chipeşe fecioare din întreaga împărăţie, spre a fi aduse la el. Printre numeroasele preferate strânse laolaltă se afla şi o fată din Babilon, orfană de ambii părinţi, crescută de unchiul ei Mardoheu (căci aşa se numea dânsul). Se trăgea din seminţia lui Beniamin şi făcea parte dintr-una din cele mai de vază familii ale iudeilor. Estera (căci aşa se numea dânsa) le întrecea în frumuseţe pe toate celelalte şi, prin fermecătoru-i chip, atrăgea cu precădere ochii privitorilor asupra ei. Încredinţată unui eunuc pentru o aleasă îngrijire, acesta a avut prevederea să-i dea din belşug balsamuri şi alifiile scumpe cu care trebuia să-şi ungă trupul. De aceeaşi îngrijire s-au bucurat şi celelalte fete, în număr de patru sute, vreme de şase luni. Când trecerea lor a fost socotită un răstimp îndestulător pentru ca fetele să intre în aşternutul domnesc, în fiecare zi era trimisă câte una regelui, să se deprindă cu ea. După ce se desfăta cu dânsa, regele o înapoia numaidecât eunucului. De îndată ce a venit la rând Estera, copila i-a plăcut atât de mult încât s-a îndrăgostit de ea, acceptând-o drept soţie legitimă; căsătoria a fost celebrată în cel de-al şaptelea an al domniei sale, în luna a douăsprezecea, care se cheamă Adar. A expediat apoi soli, care se numesc curieri, către toate noroadele, ca să le vestească nunta lui. A ospătat el însuşi timp de o lună de zile pe perşi şi mezi şi pe căpeteniile popoarelor, cu sărbătorescul prilej al căsătoriei sale. Când noua soţie a fost adusă la palat, regele i-a pus diadema pe frunte. Acolo a locuit Estera, fără să-i dezvăluie neamul din care se trăgea. Unchiul ei s-a mutat din Babilon în Susa persienească, unde şi-a găsit o locuinţă, şi venea zilnic la palat, interesându-se de soarta copilei pe care o iubea de parcă ar fi fost fiica lui.  În vremea aceea, regele a dat o lege potrivit căreia nici unul dintre supuşii lui nu avea voie să se apropie nechemat de el atunci când stătea pe tron (v. 4, 11). Ca atare, avea în jurul lui gărzi înarmate cu securi, gata să-i pedepsească pe cei ce încălcau legea. Regele însuşi, instalat pe tron, ţinea în mâna sa o baghetă de aur cu care indica pe cine anume dorea să cruţe dintre vizitatorii nepoftiţi. Cel atins de bagheta lui era în afara oricărei primejdii. […]  Ceva mai târziu, au pus la cale un complot împotriva regelui eunucii Bagathous şi Theodestes. Dar Barnabazus, slujitorul unuia dintre eunuci, de obârşie evreiască, a aflat de această uneltire şi i-a dat de gol unchiului reginei[21]. Mardoheu i-a denunţat pe complotişti la rege prin intermediul Esterei. Regele s-a înspăimântat şi a găsit învinuirea întemeiată. Ambii eunuci au fost ţintuiţi pe cruce. Mardoheu, salvatorul vieţii lui, nu s-a ales atunci cu altă răsplată decât cu faptul că numele său a fost introdus de cronicari în anale şi i s-a dat o locuinţă în palat, fiind primit în rândurile prietenilor credincioşi ai regelui”[22].


[1] SEP 3, p. 331

[2] SEP 3, p. 331

[3] BBVA, p. 541

[4] BBVA, p. 541

[5] SEP 3, p. 331

[6] SEP 3, p. 331

[7] BBVA, p. 541

[8] BBVA, p. 542

[9] SEP 3, p. 332

[10] SEP 3, p. 332

[11] SEP 3, p. 332

[12] SEP 3, p. 332

[13] DEI, p. 813

[14] to diadima. Anania a tradus prin coroana.

[15] SEP 3, p. 333

[16] SEP 3, p. 333

[17] BBVA, p. 542

[18] SEP 3, p. 333

[19] BBVA, p. 542

[20] BBVA, p. 542

[21] În Septuaginta, prologul arată că Mardoheu i-a auzit direct pe cei doi complotând, iar capitolul 3 lasă doar să se subînţeleagă intervenţia unei terţe persoane.

[22] Iosif Flaviu, Antichităţi iudaice, XI, VI, 2-4

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s