Comentarii la Neemia – 8

Posted: 15/03/2009 in Neemia
Etichete:, , ,

CAPITOLUL 8 – Neemia şi Ezdra citesc şi tâlcuiesc legea. Sărbătoarea corturilor.

 

1: Iar când a sosit luna a şaptea, fiii lui Israel se aflau aşezaţi în cetăţile lor. Atunci întregul popor s-a adunat, ca un singur om, în piaţa de dinaintea Porţii Apei şi i-au cerut lui Ezdra cărturarul să aducă acolo Cartea legii lui Moise, cea pe care Domnul i-a poruncit-o lui Israel.

Cartea legii lui Moise ar putea fi Pentateuhul, într-o formă apropiată de cea pe care o avem astăzi”[1].   „După întoarcerea din robia babiloniană, Ezdra a adunat poporul spre a le citi şi explica învăţătura Torei. Şi tot Ezdra, potrivit tradiţiei rabinice, a fost acela care a introdus lecturile din Biblie în fiecare dimineaţă de luni şi de joi, zile în care oamenii mergeau la târg”[2].

2: Şi atunci, în prima zi a lunii a şaptea, preotul Ezdra a adus legea în faţa adunării – a bărbaţilor, a femeilor şi a tuturor care aveau pricepere s-o asculte.

„Priceperea de a asculta este capacitatea de a percepe un text la nivelul elementar al limbii şi limbajului”[3].

„O, Ezdra care, uitând Scripturile, a citit din amintire Scriptura!”[4].  Este, desigur, o exagerare poetică, dorind să arate că Scriptura fusese uitată între iudei şi că Ezdra este acela care a restaurat-o, după mulţi autori lui aparţinându-i şi redactarea multor cărţi veterotestamentare.

3: Şi a citit din ea, de la răsăritul soarelui până la amiază, în faţa bărbaţilor şi a femeilor; iar aceia înţelegeau, şi auzul întregului popor era îndreptat spre Cartea legii.

„Ezdra a organizat o adunare de bărbaţi, femei, şi toţi câţi erau în stare să înţeleagă, în cursul căreia a citit  cartea Legii lui Moise. E imposibil de precizat dacă era vorba de Pentateuh sau doar de o secţiune a lui. Dar, începând de la această citire solemnă, religia lui Israel posedă în mod oficial Scrierile Sfinte”[5].

4: Ezdra cărturarul stătea în picioare pe o podină de lemn, iar alături de el stăteau, de-a dreapta, Matitia, Şema, Anaia, Urie, Hilchia şi Maaseia, iar de-a stânga, Pedaia, Misael, Malchia, Haşum, Haşbadana, Zaharia şi Meşulam.

Podină de lemn sau podium redă ebraicul bima: „Tradiţia de a citi în public Tora de pe un podium datează cel puţin de pe vremea lui Ezdra şi Neemia, dacă nu chiar de mai dinainte. Mişna (Sota 7,8) atestă existenţa bimei în perioada celui de-al Doilea Templu şi Talmudul (Suc. 51 b) menţionează o platformă de lemn, aşezată în mijlocul sinagogii mari din Alexandria”[6].  Alături de Ezdra stăteau: Matitia (= Darul Domnului), Şema (= celebritate), Anaia (= Iahve a auzit), Urie (= lumina mea este Iahve), Hilchia (= Domnul este partea mea de moştenire),  Maaseia (= lucrarea Domnului), Pedaia (= Domnul a mântuit), Misael (= cine este ca Dumnezeu?), Malchia (= regele meu este Iahve), Haşum (= cel bogat), Haşbadana (= El a înţeles să judece), Zaharia (= Iahve Şi-a reamintit) şi Meşulam (= iubitor de pace). Cele mai multe nume sunt teofore.

5: Ezdra a deschis Cartea în faţa întregului popor, căci el se afla mai sus decât poporul; şi a fost că atunci când a deschis-o, tot poporul a stat în picioare.

„După obiceiul oriental, de regulă poporul şedea jos; deschiderea Cărţii (adică începutul desfăşurării sulului de papirus sau pergament) era un moment solemn”[7].

6: Ezdra L-a binecuvântat pe Domnul, Dumnezeul-Cel-Mare, iar întregul popor, ridicându-şi mâinile, a zis: „Amin!”; şi, plecându-se, I s-a închinat Domnului cu faţa la pământ.

7: Apoi Iosua, Bani, Şerebia, Iamin, Acub, Şabetai, Hodia, Maaseia, Chelita, Azaria, Iozabad, Hanan, Pelaia şi leviţii îi tâlcuiau poporului legea, în timp ce poporul stătea la locul său.

Tâlcuitorii Legii numiţi aici: Iosua (= Domnul este mântuire), Bani (= fiul meu), Şerebia (= Dumnezeu a făcut să tremure), Iamin (= mâna dreaptă),  Acub (= care stă la pândă), Şabetai (= născut în ziua sabatului), Hodia (= măreţia Domnului), Maaseia (= lucrarea Domnului),  Chelita (= cel care sigilează), Azaria (= ajutorul lui Iahve), Iozabad (= Dumnezeu a dăruit), Hanan (= bogat în har) şi Pelaia (= Dumnezeu este minunat).

8: Ei citeau din Cartea legii lui Dumnezeu, iar Ezdra învăţa şi tâlcuia cu limpezime cunoaşterea Domnului; iar poporul înţelegea ceea ce se citea.

Le tâlcuia cu limpezime: „aici e folosit verbul diastello = a explica ceva cu precizie. După toate probabilităţile, textele dificile erau reluate în lectură de către leviţi şi interpretate, mai la adânc, de către cărturarul Ezdra”[8].  Versetele 5-8 par o „descriere a ceea ce avea să fie slujba de la sinagogă. Spre deosebire de Templu, unde centrală era aducerea de jertfe, aici primează citirea şi comentarea cuvântului lui Dumnezeu, precum şi formulele liturgice la care răspund toţi cei de faţă”[9].

9: Atunci Neemia şi Ezdra, preotul şi cărturarul, şi leviţii şi cei care-i învăţau pe poporeni au zis către întregul popor: „Zi sfântă Îi este astăzi Domnului, Dumnezeului nostru; nu vă întristaţi, nu plângeţi!”  Căci tot poporul plângea când auzea cuvintele legii.

„Legea lui Moise le amintea Iudeilor de păcatele propriului popor şi de pedepsele divine”[10].

10: Şi le-au zis: „Mergeţi şi mâncaţi grăsimi şi beţi băuturi dulci şi trimiteţi porţii celor ce nu au; căci ziua aceasta sfântă Îi este Dumnezeului nostru; nu fiţi trişti, căci ea este tăria voastră”.

11: Iar leviţii linişteau întregul popor, zicând: „Tăceţi şi nu vă mâhniţi, căci zi sfântă este aceasta”.

12: Şi s-a dus tot poporul să mănânce şi să bea şi să trimită porţii celor ce nu aveau şi să facă veselie mare, căci înţelegeau cuvintele ce li se arătau.

„Bucuria de a avea acces la dreapta cunoaştere a cuvântului lui Dumnezeu, iată un pas important spre înnobilarea omului!”[11].

13: Iar a doua zi, capii de familie cu tot poporul, precum şi preoţii şi leviţii, s-au adunat la Ezdra cărturarul, pentru ca acesta să le facă cunoscute toate cuvintele legii.

14: Şi au aflat că în legea pe care Domnul i-o poruncise lui Moise este scris ca în timpul sărbătorilor din luna a şaptea fiii lui Israel trebuie să locuiască în corturi.

15: iar faptul acesta să fie vestit prin trâmbiţă în toate cetăţile lor şi în Ierusalim. Şi a zis Ezdra: „Ieşiţi la munte şi aduceţi crengi de măslin şi de chiparos şi de mirt şi de finic, precum şi tufari, şi să facem corturi, aşa cum este scris”.

„Interpretarea-exortaţie a lui Beda: Să ieşim şi noi din stadiul acesta al gândurilor generale spre înălţimea, la care ar trebui să medităm mai des, a Sfintelor Scripturi; şi să aducem pentru noi, de acolo, ca ramuri de măslin, roadele milosteniei cu care, reînviorându-i pe săraci, să ne acoperim şi pe noi de arşiţa ispitelor pătimaşe; şi ramurile acelui copac preafrumos, pe care iudeii îl numesc cedru, sunt, desigur, roadele iubirii care-i cea mai frumoasă şi mai preţioasă dintre toate virtuţile; şi Domnul nostru pe lemnul crucii S-a urcat pentru mântuirea noastră. Patimile Lui să le imităm şi noi pe cât ne este cu putinţă şi, fără îndoială, să ne apărăm cu ramurile acestui copac preafrumos. Să aducem şi ramuri de mirt prin mortificarea poftelor şi a tuturor patimilor, întrucât şi regii magi, aducându-i mirt Domnului în dar au arătat în mod figurat (typice) că cei care aparţin lui Iisus Hristos trebuie să-şi răstignească trupul (carnea) cu toate viciile şi poftele; de asemenea, oricine aduce ramuri de mirt, ca să-şi facă umbrar, poate spune: «Noi suntem buna mireasmă a lui Hristos în tot locul» (II Corinteni 2, 15). Să aducem şi ramuri de palmier care împodobeşte mâna învingătoare, pentru ca să avem o minte care să învingă mereu gâtlejul, mânia, lăcomia şi celelalte pofte (ibid., III, ad loc.)”[12].

16: Atunci poporul a ieşit şi le-a adus şi şi-au făcut corturi, fiecare pe acoperişul casei sale sau în curţile sale şi în curţile templului lui Dumnezeu şi pe uliţele cetăţii până la poarta lui Efraim.

17: Şi toată adunarea care se întorsese din robie a făcut corturi şi s-a aşezat în ele; că din zilele lui Iosua, fiul lui Navi, şi până-n ziua aceea, fiii lui Israel nu mai făcuseră aşa. Şi s-a făcut veselie mare foarte.

„Totuşi, la [Ezdra] 3, 4 se spune că au ţinut sărbătoarea corturilor; de aceea unii consideră că n-ar fi vorba de [Iosua] Navi, urmaşul lui Moise, ci de preotul [Iosua] citat la 3, 2. Cel mai probabil e vorba de o hiperbolă”[13].

18: Şi pe durata tuturor acestor zile, de la cea dintâi pân-la cea din urmă, s-a citit din Cartea legii lui Dumnezeu; şi au prăznuit timp de şapte zile, iar în cea de a opta au încheiat, după rânduială.

„În luna a şaptea, când se celebra Sărbătoarea Corturilor şi aproape întregul popor s-a strâns laolaltă, toţi s-au urcat în partea de sus a templului, orientată spre poarta lui răsăriteană, rugându-l pe Ezdra să le citească legile lui Moise. El s-a aşezat în mijlocul mulţimii şi din zorii zilei până la amiază a citit fără întrerupere. Prin lectura lui Ezdra, ascultătorii au învăţat nu numai cum trebuiau să ducă o viaţă dreaptă atât în prezent cât şi în viitor, ci s-au căit amarnic pentru trecutul lor şi au izbucnit în plâns, chibzuind în sinea lor câte nenorociri ar fi putut ocoli dacă s-ar fi supus legilor. Observând purtarea lor, Ezdra le-a poruncit să se întoarcă acasă şi să nu mai verse lacrimi. Căci era sărbătoare şi nu se cădea ca, într-o asemenea zi, ei să fie trişti: aşa ceva nu era îngăduit. I-a îndemnat ca mai degrabă să petreacă în ospeţe  şi să simtă veselia sărbătorii, iar căinţa şi tristeţea să-i ocrotească de primejdia recăderii în aceleaşi păcate. Aşadar, la îndemnul lui Ezdra, iudeii au început să petreacă. După ce au locuit vreme de opt zile în corturi, ei s-au îndreptat spre casă înălţând cântece de preamărire a Domnului şi au adus mari mulţumiri lui Ezdra fiindcă le-a îndreptat abaterile de la legea statului lor. El s-a stins din viaţă la o vârstă înaintată, înconjurat de preţuirea mulţimii, fiind înmormântat la Ierusalim cu multă pompă. Tot pe atunci a murit şi Marele Preot Ioachim şi fiul său Eliasib i-a urmat la pontificat”[14].


[1] SEP 3, p. 301

[2] DEI, p. 209

[3] BBVA, p. 530

[4] Sf. Ambrozie al Milanului, Scrisori, LXIII, 30

[5] Mircea Eliade, op. cit., p. 235

[6] DEI, p. 123

[7] BBVA, p. 531

[8] BBVA, p. 531

[9] SEP 3, p. 302

[10] BBVA, p. 531

[11] BBVA, p. 531

[12] SEP 3, pp. 302-303

[13] SEP 3, p. 303

[14] Iosif Flaviu, Antichităţi iudaice, XI, V, 7

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s