Comentarii la Neemia – 5

Posted: 15/03/2009 in Neemia
Etichete:, , ,

CAPITOLUL 5 – Săraci şi bogaţi; Neemia opreşte camăta.

 

1: Mare era strigătul poporului şi al femeilor către fraţii lor Iudei.

„Firul povestirii e întrerupt aici de un capitol pe care autorul îl consacră unor probleme economico-sociale intervenite în viaţa poporului iudeu: siliţi de sărăcie, unii iau bani cu camătă şi, neavând cu ce plăti, ajung să-şi vândă copiii; aşadar, pe de o parte, nobilii şi dregătorii hrăpăreţi, care profită de nevoile altora, şi, pe de alta, nevoiaşii, care nu mai rabdă”[1].

2: Unii ziceau: „Noi, cu fiii şi fiicele noastre, suntem amanetaţi; aşa vom lua grâu şi vom mânca şi vom trăi”.

„Printr-o eroare de lecţiune a termenului ebraic, amanetaţi a fost tradus: mulţi, numeroşi. Aici se face cuvenita rectificare”[2].

3: Alţii ziceau: „Ne vom pune zălog ţarinile şi viile şi casele, ca să luăm grâu şi să mâncăm”.

4: Iar alţii ziceau: „Ca să ne plătim birurile către rege, noi ne-am împrumutat cu bani în schimbul ţarinilor şi al viilor şi al caselor noastre.

5: Şi acum: noi avem un trup ca şi al fraţilor noştri, copiii noştri sunt asemenea copiilor lor, cu toate acestea, iată că noi suntem nevoiţi să-i vindem pe fiii noştri şi pe fiicele noastre ca robi, iar unele din fiicele noastre devin de-a dreptul sclave; în mâinile noastre nu-i nici o putere, căci ţarinile şi viile noastre se află în mâinile nobililor”.

„Deşi oamenii, prin însăşi natura lor, sunt egali între ei, lăcomia unora generează inegalitatea socială”[3].

6: Iar eu, când am auzit strigarea şi cuvintele acestea, am fost cuprins de mare mâhnire.

7: Şi m-am sfătuit cu propria mea inimă şi m-am rostit împotriva nobililor şi a mai-marilor şi le-am zis: Oare fiece om trebuie să ceară de la fratele său ceea ce cereţi voi?…

8: şi le-am zis: Noi, de bunăvoia noastră, i-am răscumpărat pe fraţii noştri care fuseseră vânduţi la păgâni; iar voi, voi îi vindeţi pe fraţii voştri?; şi asta, pentru ca ei să ne fie daţi nouă?…  Iar ei, neaflând nici un răspuns, au tăcut.

Noi, de bunăvoia noastră: „Textul Masoretic: Noi, după puterea noastră…, ceea ce înseamnă o precaută limitare a angajamentului. Răscumpărarea Iudeilor vânduţi la străini era prevăzută în legea lui Moise (Levitic 25, 47-48)”[4].

9: Şi le-am zis: Ceea ce faceţi voi nu e un lucru bun; voi nu umblaţi în frica Dumnezeului nostru, aruncând astfel asupră-ne ocara vrăjmaşilor noştri păgâni.

10: Iată, eu şi fraţii mei şi cunoscuţii mei le-am dat bani ş grâu fără să le fi cerut să plătească.

11: Aşadar, chiar astăzi înapoiaţi-le ţarinile şi viile şi măslinii şi casele, iar dobânda să le-o înapoiaţi în grâu, vin şi untdelemn!

12: Iar ei au zis: „Vom înapoia şi nu vom mai pretinde nimic de la ei; vom face aşa cum ai spus”.  Atunci, chemând preoţii, i-am legat cu jurământ că vor face aşa cum au spus.

13: Iar eu mi-am scuturat îmbrăcămintea şi am zis: Aşa să-l scuture Dumnezeu şi de casă şi de roada muncii lui, pe tot omul care nu se va ţine de cuvântul acesta; aşa să fie: scuturat şi gol!…  Şi toată adunarea a zis: „Amin!”  Şi L-a lăudat pe Domnul; şi poporul şi-a ţinut cuvântul.

Eu mi-am scuturat îmbrăcămintea: „Gestul lui Neemia se aseamănă gesturilor profetice”[5].

14: Din ziua în care el m-a împuternicit să le fiu guvernator în ţara lui Iuda, – din cel de al douăzecilea an până în cel de al treizeci şi doilea an al [domniei] lui Artaxerxe -, adică timp de doisprezece ani, eu şi fraţii mei n-am mâncat din vlaga lor.

Cel care l-a împuternicit era regele Artaxerxe.  N-am mâncat din vlaga lor: „pe lângă taxele datorate regelui, poporul avea obligaţia de a acoperi şi cheltuielile pentru casa guvernatorului local; Neemia a renunţat la acest drept”[6].  „Guvernatorul avea dreptul să-şi reţină pentru nevoile proprii o parte din impozite, ceea ce putea duce la o mare sporire a acestora”[7].

15: Căci guvernatorii de dinaintea mea i-au apăsat luând de la ei pâine şi vin şi cel din urmă ban, patruzeci de drahme de argint; ba până şi slugile lor erau stăpâni peste popor; eu însă n-am făcut aşa, căci m-am temut de Dumnezeu;

16: la zid am lucrat, ţarină nu mi-am cumpărat, iar slujbaşii mei s-au adunat acolo la lucru;

17: la masa mea se aflau Iudei în număr de până la o sută cincizeci de bărbaţi, în afară de cei veniţi la noi din neamurile învecinate;

„Pe lângă musafiri, curtenii guvernatorului erau obişnuiţii săi la masa (vezi consumul culinar al regelui Solomon în III regi 4, 22 şi urm.)”[8].

18: zilnic se gătea un viţel şi şase oi alese şi un ied;şi, la zece zile, vin din belşug, de toate soiurile; cu toate acestea, pâinea cuvenită conducătorului n-am cerut-o, de vreme ce poporul acesta era foarte împovărat.

19: Adu-Ţi aminte de mine, Doamne, spre tot binele, de dragul a tot ceea ce am făcut eu pentru poporul acesta!


[1] BBVA, p. 527

[2] BBVA, p. 527

[3] BBVA, p. 528

[4] BBVA, p. 528

[5] SEP 3, p. 296

[6] BBVA, p. 528

[7] SEP 3, p. 296

[8] BBVA, p. 528

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s