Comentarii la Neemia – 4

Posted: 15/03/2009 in Neemia
Etichete:, , ,

CAPITOLUL 4 – Cu toate piedicile, zidirea înaintează. Rugăciunea lui Neemia.

 

1: Şi a fost că atunci când Sanbalat şi Tobie şi Arabii şi Amoniţii au auzit că zidurile Ierusalimului s-au înălţat şi că spărturile au început să fie astupate, li s-a făcut rău de tot.

La lista duşmanilor, Textul Masoretic îi adaugă şi pe Aşdodiţi.

2: Şi s-au adunat laolaltă, ei toţi, ca să vină cu luptă împotriva Ierusalimului şi să-l nimicească.

S-au adunat toţi: „Beda citează Vulgata, care are mulţimea samaritenilor[1]. Pentru el, samaritenii, cei care năvălesc peste iudei, îi simbolizează pe eretici, schismatici, păcătoşi, avari, mânaţi de poftele pântecelui, care pun în primejdie unitatea Bisericii (ibid., III, ad loc.)”[2].  „Între iudeii reîntorşi din exilul babilonic şi samariteni exista o ură ireconciliabilă, datorită originii impure a celor din urmă. Conflictul între ei a izbucnit în momentul în care repatriaţii din Babilon s-au hotărât să-şi reconstruiască templul. Samaritenii au cerut permisiunea să fie admişi să participe şi ei la reconstrucţie. Refuzul a fost categoric, iudeii considerându-i pe samariteni mai răi decât pe păgâni. Reacţia samaritenilor a fost pe măsură. I-au reclamat pe evrei la curtea persană, acuzându-i de răzvrătire, ceea ce a dus la anularea aprobării de reconstruire a templului.  Când, mai târziu, Neemia se va apuca de refacerea zidurilor Ierusalimului, samaritenii vor submina şi intenţiile acestuia, dărâmând noaptea ceea ce evreii construiau ziua. Astfel s-a ajuns la o ură neîmpăcată între evrei şi samariteni”[3].

3: Iar noi ne-am rugat Dumnezeului nostru şi am rânduit străji împotriva lor, ziua şi noaptea.

4: Şi au zis Iudeii: „Puterea salahorilor s-a încovoiat, dar dărâmăturile sunt mari şi nu vom fi în stare să zidim”.

„În ebraică, cuvintele [tribului] lui Iuda au ritmul tipic pentru lamentaţii”[4].

5: Dar cei ce ne necăjeau pe noi au zis: „Nu vor şti şi nu vor vedea până când noi vom veni în mijlocul lor şi-i vom ucide şi vom face lucrul să înceteze”.

6: Şi a fost că atunci când Iudeii care locuiau aproape de ei au ajuns la noi, ne-au zis: „Din toate părţile se urcă împotriva noastră…”.

7: Aşa că eu am aşezat oameni în partea de jos a cetăţii, în spatele zidului, la locuri de pândă, şi am rânduit poporul după familii, cu săbiile, cu suliţele şi cu arcurile lor.

8: Şi am privit şi m-am ridicat şi am grăit către nobili, către căpitani şi către ceilalţi din popor: Nu vă temeţi de ei! Aduceţi-vă aminte de Dumnezeul nostru Cel mare şi înfricoşător şi luptaţi-vă pentru fraţii voştri, pentru fiicele voastre, pentru femeile voastre şi pentru casele voastre!…

9: Şi a fost că dacă vrăjmaşii noştri au auzit că noi prinseserăm de veste, Dumnezeu le-a risipit planul, iar noi toţi ne-am întors la zid, fiecare la lucrul său.

10: Şi a fost că, începând din ziua aceea, jumătate din cei rânduiţi erau la lucru, iar jumătate stăteau gata de luptă, cu suliţe, cu scuturi, cu arcuri şi platoşe, iar în spate se aflau căpeteniile din toată casa lui Iuda;

11: chiar şi cei ce cărau poverile se aflau sub arme: cu o mână îşi făceau lucrul şi cu alta ţineau arma;

12: ba încă şi zidarii: fiecare îşi avea sabia încinsă la şold, şi aşa zidea; iar trâmbiţaşul îşi avea trâmbiţa lângă el.

13: Şi am zis către nobili şi către dregători şi către ceilalţi din popor: Lucrul este mult şi de mare cuprindere, iar noi suntem împrăştiaţi pe ziduri şi depărtaţi unii de alţii;

14: de oriunde veţi auzi sunetul trâmbiţei, de acolo să vă adunaţi la noi; şi Dumnezeul nostru se va lupta pentru noi!

15: Şi aşa ne-am dus lucrarea mai departe: jumătate din ei stăteau cu lăncile gata, din revărsatul zilei pân-la ivirea stelelor.

16: Şi la vremea aceea am zis către popor: Fiecare, cu sluga sa, să rămână peste noapte în Ierusalim; noaptea, de strajă, ziua, la lucru!

„E vorba de cei din alte localităţi care, de obicei, veneau la lucru dimineaţa şi plecau seara”[5].

17: Eu eram acolo, avându-mi străjile în spate; şi nimeni dintre noi nu-şi dezbrăca hainele.

„Textul Masoretic adaugă: fiecare îşi avea lancea în mâna dreaptă. Există însă şi o variantă, după Ieronim: Nimeni nu se dezbrăca decât ca să se spele[6]. Septuaginta păstrează radicalizarea măsurilor de pază”[7].


[1] frequentia Samaritanorum.

[2] SEP 3, p. 294

[3] AB, p. 341

[4] SEP 3, p. 294

[5] BBVA, p. 527

[6] non deponebamus vestimenta nostra unusquisque tantum nudabatur ad baptismum – Vulgata, II Ezrae 4,  23.

[7] BBVA, p. 527

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s