Comentarii la Neemia – 11

Posted: 15/03/2009 in Neemia
Etichete:, , ,

CAPITOLUL 11 – Împărţirea celor ce vor locui în Ierusalim şi în celelalte cetăţi.

 

1: Căpeteniile poporului s-au aşezat în Ierusalim, iar ceilalţi poporeni au aruncat sorţi: unul din zece să vină să locuiască în sfânta cetate a Ierusalimului, iar ceilalţi nouă din zece în celelalte cetăţi.

„Noua măsură administrativă urmăreşte repopularea Ierusalimului. Textul pare a sugera că selecţia s-a făcut pe criteriul individual (ceea ce ar fi dus la dislocarea familiei), dar el trebuie interpretat în funcţie de criteriul familial”[1].

2: Iar poporul i-a binecuvântat pe oamenii care de bunăvoie s-au aşezat în Ierusalim.

3: Iată căpeteniile ţării care s-au aşezat în Ierusalim şi în cetăţile lui Iuda, fiecare locuind pe moşia sa, în cetatea sa: Israeliţii, preoţii, leviţii, natineii şi urmaşii servilor lui Solomon.

4: În Ierusalim s-au aşezat o seamă din fiii lui Iuda şi din fiii lui Veniamin. Din fiii lui Iuda s-au aşezat: Ataia, fiul lui Uzi, fiul lui Zaharia, fiul lui Amaria, fiul lui Şefatia, fiul lui Mahalaleel din fiii lui Fares,

5: şi Maaseia, fiul lui Baruc, fiul lui Col-Hoze, fiul lui Hazaia, fiul lui Adaia, fiul lui Ioiarib, fiul lui Zaharia, fiul lui Şiloni.

6: Fiii lui Fares care s-au aşezat în Ierusalim erau, de toţi, patru sute şaizeci şi opt de viteji.

Urmaşii (fiii) lui Iuda aşezaţi în Ierusalim – aici, ca şi în listele de mai jos, e vorba, evident, de capi de familie – : Ataia (= timpul lui Iahve), fiul lui Uzi (= tăria mea), fiul lui Zaharia (= Iahve Şi-a reamintit), fiul lui Amaria (= Iahve a promis), fiul lui Mahalaleel (= cel care laudă pe Dumnezeu), din fiii lui Fares (= spărtură); Maaseia (= lucrarea lui Iahve), fiul lui Baruc (= binecuvântat), fiul lui Col-Hoze (= cel ce vede totul), fiul lui Hazaia (= Domnul a văzut), fiul lui Adaia (= Iahve este frumuseţe), fiul lui Ioiarib (= Iahve conduce dreptatea poporului Său), fiul lui Zaharia (= Iahve Şi-a reamintit), fiul lui Şiloni (= liniştit).

7: Iată-i acum pe fiii lui Veniamin: Salu, fiul lui Meşulam, fiul lui Ioed, fiul lui Pedaia, fiul lui Colaia, fiul lui Maaseia, fiul lui Itiel, fiul lui Isaia;

8: după acesta: Gabai şi Şalai: nouă sute douăzeci şi opt;

9: iar Ioil, fiul lui Zicri, era supraveghetorul lor, în timp ce Iuda, fiul lui Senua, era al doilea în cetate.

Veniaminiţii aşezaţi în Ierusalim: Salu (= înălţat), fiul lui Meşulam (= iubitor de pace), fiul lui Ioed (= Domnul este martor), fiul lui Pedaia (= Domnul a mântuit), fiul lui Colaia (= glasul Domnului), fiul lui Maaseia (= lucrarea lui Iahve), fiul lui Itiel (= cu mine este Dumnezeu), fiul lui Isaia (= slava lui Iahve); Gabai (= perceptor) şi Şalai (= înălţat); Ioil (= Domnul este Dumnezeu), fiul lui Zicri (= amintirea mea), era supraveghetor; Iuda (= lăudat să fie Domnul), fiul lui Senua (= celebritate), era al doilea în cetate.

10: Din preoţi: Iedaia, fiul lui Ioiarib, şi Iachin;

11: Seraia, fiul lui Hilchia, fiul lui Meşulam, fiul lui Ţadoc, fiul lui Meraiot, fiul lui Ahitub, căpetenia templului lui Dumnezeu;

12: şi fraţii lor care se îndeletniceau cu slujba în templu: opt sute douăzeci şi doi: Adaia, fiul lui Ieroham, fiul lui Pelalia, fiul lui Amţi, fiul lui Zaharia, fiul lui Paşhur, fiul lui Malchia,

13: şi fraţii săi, capii de familie: două sute patruzeci şi doi; şi Amasai, fiul lui Azareel, fiul lui Ahzai, fiul lui Meşilemot, fiul lui Imer,

14: şi fraţii lor, bărbaţi de oaste: o sută douăzeci şi opt; iar Zabdiel, fiul lui Ghedolim, era supraveghetorul lor.

Preoţii veniţi în Ierusalim: Iedaia (= Domnul ştie), fiul lui Ioiarib (= Domnul apără); Iachin (= El va întări); Seraia (= ostaş al Domnului), fiul lui Hilchia (= Domnul este partea mea de moştenire), fiul lui Meşulam (= iubitor de pace), fiul lui Ţadoc (= drept), fiul lui Meraiot (= împotrivire), fiul lui Ahitub (= fratele bun); Adaia (= Iahve este frumuseţe), fiul lui Ieroham (= Domnul S-a milostivit), fiul lui Pelalia (= Domnul a judecat), fiul lui Amţi (= tăria mea), fiul lui Zaharia (= Iahve Şi-a reamintit), fiul lui Paşhur (= noroc în toate părţile), fiul lui Malchia (= Iahve este rege); Amasai (= povara lui Dumnezeu), fiul lui Azareel (= ajutorul lui Dumnezeu), fiul lui Ahzai (= cel care mă apără), fiul lui Meşilemot (= răsplătire), fiul lui Imer (= desăvârşit); Zabdiel (= Dumnezeu a dăruit), fiul lui Ghedolim (= cel mare), era supraveghetorul lor.

15: Din leviţi: Şemaia, fiul lui Haşub, fiul lui Azricam, fiul lui Haşabia, fiul lui Buni,

16: Şabetai şi Iozabad, căpetenii ale leviţilor pentru treburile din afară ale templului lui Dumnezeu;

„Versetul 16, omis în Septuaginta, este preluat din Textul Masoretic; tot după acesta sunt corectate unele lacune ale listei”[2].

17: Matania, fiul lui Mica, fiul lui Zabdi, fiul lui Asaf, căpetenia care începea laudele în timpul rugăciunii; şi Bacbuchia, al doilea între fraţii săi, şi Abda, fiul lui Şamua, fiul lui Galal, fiul lui Iditun.

Leviţii aşezaţi în Ierusalim: Şemaia (= Domnul a ascultat), fiul lui Haşub (= apreciat), fiul lui Azricam (= ajutor împotriva duşmanului), fiul lui Haşabia (= Domnul a pus la socoteală), fiul lui Buni (= înţelegerea mea); Şabetai (= născut în ziua sabatului), Iozabad (= Domnul a dăruit); Matania (= darul lui Iahve), fiul lui Mica (= cine este ca Domnul?), fiul lui Zabdi (= darul meu), fiul lui Asaf (= culegător); Bacbuchia (= pustiire prin Iahve); Abda (= servitor), fiul lui Şamua (= ascultat de Domnul), fiul lui Galal (= întorsătură), fiul lui Iditun (= recunoscător).

18: Leviţii din cetatea sfântă erau, de toţi, două sute optzeci şi patru.

19: Portarii: Acub, Talmon şi fraţii lor, păzitorii porţilor: o sută şaptezeci şi doi.

Portarii aşezaţi în Ierusalim: Acub (= care stă la pândă), Talmon (= cel care subjugă) şi fraţii lor.

20: Ceilalţi Israeliţi, preoţi şi leviţi, s-au aşezat în cetăţile lui Iuda, fiecare pe moşia sa.

21: Natineii s-au aşezat pe colină şi-i aveau drept căpetenii pe Ţiha şi Ghişpa.

Căpeteniile Natineilor: Ţiha (= strălucire) şi Ghişpa (= linguşire; atent).

22: Căpetenia leviţilor în Ierusalim era Uzi, fiul lui Haşabia, fiul lui Matania, fiul lui Mica, dintre fiii lui Asaf, cântăreţi îndatoraţi să facă slujbă la templul lui Dumnezeu,

23: căci aşa era pentru ei poruncă de la rege.

Căpetenie a leviţilor din Ierusalim era Uzi (= Domnul este tăria), fiul lui Haşabia (= Domnul a pus la socoteală), fiul lui Matania (= darul lui Iahve), fiul lui Mica (= cine este ca Domnul?), din fiii lui Asaf (= culegător; cel care adună poporul).

24: Petahia, fiul lui Meşezabeel, din fiii lui Zerah, fiul lui Iuda, era împuternicitul regelui pentru toate trebuinţele poporului.

Împuternicit al regelui pentru cauzele civile era Petahia (= Domnul a izbăvit), fiul lui Meşezabeel (= Dumnezeu eliberează), din fiii lui Zerah (= răsăritul luminii), fiul lui Iuda (= lăudat să fie Domnul).

25: Iar dintre fiii lui Iuda care-şi aveau sălaşele la sate, pe ţarinile lor, s-au aşezat la Chiriat-Arba şi în satele ei, la Dibon şi în satele lui şi la Iecabţeel şi în satele lui,

26: la Ieşua, la Molada, la Bet-Pelet,

27: la Haţar-Şual, la Beer-Şeba şi în satele ce ţineau de ea,

28: la Ţiclag, la Mecona şi în satele ce ţineau de ea,

29: la En-Rimon, la Ţorea, la Iarmut,

30: la Zanoah, la Adulam si-n satele lui, la Lachiş şi-n ţarinile lui, la Azeca şi în satele ei; şi şi-au făcut aşezări de la Beer-Şeba până la Valea Hinom.

Cetăţi în care s-au aşezat fiii lui Iuda: Chiriat-Arba (= cetatea uriaşilor; cetate pătrată), Dibon (= ţinut mlăştinos), Iecabţeel (= Domnul va strânge), Ieşua (= Domnul este mântuire), Molada (= origine), Bet-Pelet (= casa din care se fuge), Haţar-Şual (= curtea vulpii),  Beer-Şeba (= fântâna jurământului), Ţiclag (= izvor), Mecona (= temelie), En-Rimon (= izvorul tunătorului), Ţorea (= locul viespilor), Iarmut (= înălţime), Zanoah (= părăsit; uitat), Adulam (= dreptatea poporului), Lachiş (= înălţime; colină), Azeca (= puterea zidurilor); ei s-au aşezat de la Beer-Şeba până la Valea Hinom (= îndurător).

31: Fiii lui Veniamin s-au aşezat, începând de la Gheba: în Micmas, în Aia, în Betel şi-n satele lui,

32: în Anatot, în Nob, în Anania,

33: în Haţor, în Rama, în Ghitaim,

34: în Hadid, în Ţeboim, în Nebalat,

35: în Lod, în Ono şi în Valea Lucrătorilor.

Cetăţi în care s-au aşezat fiii lui Veniamin: Gheba (= cetate înaltă), Micmas (= loc ascuns), Aia (= şoim; uliu; vultur), Betel  (= casa lui Dumnezeu), Anatot (= răspuns la rugăciune; ascultare),  Nob (= proorocire), Anania (= Iahve este îndurător), Haţor (= târg; castel îngrădit), Rama (= înălţime; colină), Ghitaim (= teasc dublu), Hadid (= ascuţit; ţuguiat), Ţeboim (= gazelă; locul sălbăticiunilor), Nebalat (= pământul stejarului), Lod (= oraşul naşterii) şi Ono (= puternic).

36: Cete de leviţi se aflau atât în Iuda cât şi în Veniamin.

Prezenţa leviţilor în ambele părţi ale teritoriului repopulat de iudei denotă, credem, şi grija pentru restaurarea vieţii religioase. Aceştia vor fi avut misiunea de a feri poporul de alunecări asemenea celor din trecut, mai cu seamă acum, când în memorie erau încă proaspete pedepsele la care Dumnezeu i-a supus pe israeliţii infideli.


[1] BBVA, p. 535

[2] BBVA, p. 535

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s