Comentarii la Neemia – 1

Posted: 15/03/2009 in Neemia
Etichete:, , ,

11

 

Comentarii la Cartea Neemia

 

 

 

CAPITOLUL 1 – Veşti rele din Iuda. Rugăciunea lui Neemia.

 

1: Cuvântul lui Neemia, fiul lui Hacalia.  Şi a fost că în luna Chislev, în anul al douăzecilea, eram la curtea regală din Suza.

„Neemia înseamnă Dumnezeu alină[1].  Luna Chislev: „în calendarul babilonic, luna a noua; noiembrie-decembrie în calendarul iudaic”[2].  În anul al douăzecilea: „din 2,1 ştim că evenimentele se petrec sub domnia lui Artaxerxe I (465-423 î. Hr.). Această cronologie, pusă sub semnul întrebării, este încă subiect de cercetări şi calcule”[3].  Suza: „capitala Elamului, reşedinţa de iarnă a regilor persani”[4].  Cartea[5], literal Cuvintele: este un fel de dare de seamă a misiunilor lui Neemia”[6].  Neemia (= Iahve a mângâiat) era fiul lui Hacalia (= Domnul este ascuns); începutul activităţii sale se face în cetatea Suza (= oraşul crinilor).

Chislev sau Kislev este „luna a doua din calendarul israelit şi a treia din anul civil evreiesc care începe cu Tişri. Aflată sub semnul Săgetătorului, poate avea 29 sau 30 de zile şi coincide în general cu noiembrie-decembrie. Este menţionată ca atare în Biblie (Zaharia 7, 1; Neemia 1, 1), în cărţile apocrife şi în textele rabinice. După unele surse, 15 Kislev marca începutul iernii […], iar Biblia spune că ploua răzbit în timpul unei adunări desfăşurate la Ierusalim pe 20 Kislev (Ezdra 10, 9-13)”[7].

2: Atunci Hanani, unul din fraţii mei, a venit împreună cu nişte oameni [sosiţi] din Iuda; iar eu i-am întrebat despre cei rămaşi, adică despre cei ce scăpaseră din robie, şi despre Ierusalim.

„Cuvântul frate, în limbajul biblic, are un înţeles foarte elastic: un iudeu (de acelaşi neam), o rudă apropiată (văr) sau frate de sânge, propriu-zis)”[8]. Hanani (= bogat în har).

3: Iar ei mi-au spus: „Cei rămaşi, adică cei scăpaţi din robie, acolo, în ţară, se află în mare necaz şi înjosire; zidurile Ierusalimului s-au risipit, porţile lui sunt arse cu foc”.

4: Şi a fost că după ce am auzit eu aceste cuvinte, am şezut şi am plâns şi multe zile m-am jelit şi am postit şi m-am rugat în faţa Dumnezeului cerului

5: şi am zis: Doamne, Dumnezeul cerului, Tu, Cel mare şi înfricoşător, Cel ce-Ţi păzeşti legământul şi mila faţă de cei ce Te iubesc şi-Ţi păzesc poruncile

6: fie auzul Tău cu luare-aminte şi fie ochii Tăi deschişi, ca să auzi rugăciunea robului Tău, aceea cu care eu mă rog astăzi în faţa Ta, ziua şi noaptea, pentru fiii lui Israel, robii Tăi, mărturisind păcatele fiilor lui Israel, acelea cu care noi am păcătuit împotriva Ta, eu şi casa tatălui meu:

7: Îndepărtatu-ne-am de Tine şi n-am păzit poruncile şi îndreptările şi judecăţile pe care Tu i le-ai poruncit lui Moise, robul Tău.

8: Adu-Ţi aminte de cuvântul pe care i l-ai poruncit lui Moise, robul Tău, zicând: „Dacă veţi rupe legământul, Eu vă voi împrăştia printre popoare;

9: dar dacă vă veţi întoarce la Mine şi-Mi veţi păzi poruncile şi le veţi plini, atunci chiar dac-aţi fi împrăştiaţi până la marginea cerului, Eu şi de acolo vă voi aduna şi vă voi aduce în locul pe care Eu l-am ales pentru ca acolo să locuiască numele Meu”.

„Este un citat aproximativ, cel mai apropiat, poate, de Deuteronom 30, 1-5”[9].

„V-aş întreba: Oare a săvârşit Hristos o nepotrivire smulgând popoarele de sub puterea vrăjmaşilor Săi şi aducându-le la credinţa în El şi în puterea Lui? Nicidecum, căci odinioară Israel fusese partea de moştenire a Domnului (Sirah 17, 14), dar duşmanii lui Israel l-au târât la păcat îndepărtându-l de Dumnezeu. Astfel, din pricina păcatelor lui, Domnul i-a zis: De veţi păcătui vă voi împrăştia între popoare. Şi apoi le-a mai zis: de aţi fi izgoniţi de la o margine a cerului la alta, şi de acolo vă voi aduna, zice Domnul[10].

10: Ei sunt acum robii Tăi şi poporul Tău, cel pe care Tu l-ai răscumpărat prin marea Ta putere şi prin mâna Ta cea tare.

11: Aşadar, Doamne, fie auzul Tău cu luare-aminte spre rugăciunea robului Tău şi spre rugăciunile robilor Tăi, a celor ce doresc să se teamă de numele Tău, şi ajută-l astăzi pe robul Tău şi fă-l să afle milă în ochii acestui om!…  Eu eram paharnicul regelui.

„Paharnicul era unul din cei mai înalţi demnitari ai curţii regale persane; rangul său se situa imediat după prinţul moştenitor şi înaintea spătarului: funcţia lui era nu numai de a gusta vinul din cupa regală, dar şi aceea de mareşal al apartamentelor regale”[11].  Regelui: „e vorba de Artaxerxes I Longimanus (464-424 î. Hr.). Întâmplarea povestită în continuare a avut loc în martie-aprilie 445”[12].


[1] BBVA, p. 524

[2] BBVA, p. 524

[3] BBVA, p. 524

[4] BBVA, p. 524

[5] Aşa a tradus SEP 3 grecescul λόγοι; Anania traduce prin Cuvântul, deşi aici e un plural: cuvintele.

[6] SEP 3, p. 288

[7] DEI, p. 440

[8] BBVA, p. 524

[9] SEP 3, p. 288

[10] Origen, Omilii la Cartea Facerii, IX, 3

[11] BBVA, p. 524

[12] SEP 3, p. 288

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s