Comentarii la Ezdra – 9

Posted: 14/03/2009 in Ezdra
Etichete:, , ,

CAPITOLUL 9 – Căsătoriile cu străinii. Pocăinţa şi rugăciunea lui Ezdra.

 

1: „După încheierea acestora, căpeteniile au venit la mine şi au zis: – Poporul lui Israel şi preoţii şi leviţii nu s-au despărţit de popoarele pământene întru urâciunile lor, adică de Canaaneeni, de Hetei, de Ferezei, de Iebusei, de Amoniţi, de Moabiţi, de Egipteni şi de Amorei.

Popoarele pământene: „literal: popoarele ţărilor, în sensul: popoarele băştinaşe ale Canaanului”[1].  Urâciuni: închinarea la idoli şi practicile libertine. Aşadar, nedespărţirea era de natură religioasă şi morală”[2].  Despre neamurile canaanite enumerate aici s-a vorbit adeseori în volumele anterioare.

2: Aceasta, pentru că şi-au luat, pentru ei şi pentru fiii lor, soţii dintre fiicele acelora; aşa că sămânţa cea sfântă s-a amestecat cu popoarele pământene, iar mâna mai-marilor a fost cea dintâi în această nelegiuire.

Sămânţa cea sfântă: Neam sfânt (Ieşirea 19, 6), în Ţara sfântă (Zaharia 2, 16)”[3].

3: Şi când am auzit eu lucrul acesta, mi-am sfâşiat hainele şi m-am învolburat şi mi-am smuls fire de păr de pe cap şi din barbă şi m-am prăbuşit de mâhnire.

4: Atunci s-au strâns la mine toţi cei ce păzeau cuvântul Dumnezeului lui Israel, din pricina nelegiuirii celor veniţi din robie; iar eu am rămas întru mâhnire până la jertfa de seară.

5: Iar la jertfa de seară m-am ridicat din umilinţă; şi după ce mi-am sfâşiat hainele şi m-am învolburat, mi-am plecat genunchii şi mi-am întins mâinile spre Domnul, Dumnezeul meu, şi am zis:

6: Doamne, ruşine-mi este şi nu îndrăznesc să-mi ridic faţa spre Tine, că fărădelegile noastre s-au înmulţit mai mult decât perii capului nostru, iar păcatele noastre s-au mărit pân-la cer.

7: Din zilele părinţilor noştri şi până-n ziua de astăzi ne aflăm în mare păcat; din pricina fărădelegilor noastre, noi şi regii noştri şi copiii noştri am fost daţi în mâna regilor neamurilor prin sabie, robie şi pradă, întru ruşinea feţei noastre, aşa cum suntem şi astăzi.

8: Şi acum, milostiv a fost cu noi Domnul, Dumnezeul nostru, lăsându-ne să devenim liberi şi dându-ne aşezare în locul sfinţeniei Sale, ca să ne lumineze ochii şi să ne facă să răsuflăm puţin în robia noastră.

9: Robi suntem noi, dar Domnul, Dumnezeul nostru, nu ne-a părăsit nici în robie, ci cu milă ne-a îmbrăcat în faţa regilor Perşilor, ca să ne lase să ne înviorăm şi să înălţăm templul Dumnezeului nostru şi să-i nimicim pustiirea şi să ne facem gard în Iuda şi-n Ierusalim.

10: Şi acum, după toate acestea, ce vom zice noi, Dumnezeul nostru? că am părăsit poruncile Tale

11: pe care Tu ni le-ai dat prin mâna robilor Tăi profeţii, zicând: «Ţara în care intraţi ca s-o moşteniţi e o ţară necurată prin necurăţiile păgânilor din aceste ţinuturi, prin spurcăciunile şi murdăriile cu care au umplut-o de la o margine la alta.

12: Şi acum, pe fiicele voastre să nu le daţi după fiii lor, şi nici din fiicele lor să nu luaţi pentru fiii voştri, şi pacea şi bunurile lor nicicând să le căutaţi, pentru ca voi să vă întăriţi şi să vă hrăniţi cu bunătăţile ţării pe care s-o lăsaţi moştenire fiilor voştri până-n veac!»

13: Şi după toate câte au venit asupră-ne din pricina faptelor noastre celor rele şi din pricina păcatului nostru celui mare, [e limpede] că nimeni nu-i asemenea Dumnezeului nostru, căci Tu ne-ai uşurat de fărădelegile noastre şi Tu ne-ai dat mântuire,

14: în timp ce noi din nou Ţi-am călcat poruncile şi ne-am încuscrit cu popoarele acestor ţinuturi; nu Te mânia pe noi într-atât, încât să nu mai rămână nici unul şi nimeni să nu scape!

15: Doamne, Dumnezeul lui Israel, drept eşti Tu; de vreme ce noi am ajuns să ne izbăvim până-n ziua aceasta; iată, noi Îţi stăm înainte în păcatele noastre; astfel fiind, nu putem să-Ţi stăm în faţă”.

„Rugăciunea lui Ezdra este totodată o învăţătură puternic influenţată de Deuteronom şi de profeţi”[4].

„Dar ceva mai târziu au venit la el câţiva iudei şi l-au înştiinţat că nişte oameni din popor, printre care se numărau chiar preoţi şi leviţi, au uneltit împotriva statului şi au încălcat datinile străbune, luându-şi neveste de neam străin, spre a înjosi tagma preoţească. Aceştia l-au rugat să vină în sprijinul legilor, pentru ca să nu stârnească, fără deosebire, mânia lui Dumnezeu împotriva tuturor, făcându-i să îndure alte nenorociri. Cuprins de mâhnire, Ezdra şi-a rupt veşmântul, şi-a smuls părul din cap şi şi-a sluţit barba, trântindu-se la pământ, fiindcă fruntaşii poporului toleraseră o asemenea nelegiuire. Zicându-şi în sinea lui că, atunci când va cere păcătoşilor să-şi părăsească nevestele şi copiii, aceştia nu se vor supune, n-a mai vrut să se mai ridice de jos. În jurul lui s-au strâns aşadar toţi oamenii drepţi şi s-au văitat de asemenea, deplângând cele întâmplate. Ezdra s-a ridicat în sfârşit din glia unde zăcea, ş-a înălţat mâinile spre cer şi a strigat celor din jurul lui că ar trebui să le fie ruşine să-şi ridice ochii la Dumnezeu, întrucât greşise amarnic poporul care, pare-se, dăduse uitării pedepsele abătute asupra strămoşilor din pricina păcatelor comise de aceştia. De vreme ce a scos din captivitate sămânţa şi rămăşiţele lor şi le-a readus în Ierusalim, insuflând regilor Persiei mila pentru soarta lor, L-a implorat pe Dumnezeu să nu ţină seama nici de greşelile săvârşite acum, chiar dacă pentru ele li s-ar fi cuvenit pedeapsa cu moartea şi, în Marea Lui bunătate, să-i cruţe de pieire”[5].


[1] BBVA, p. 522

[2] BBVA, p. 522

[3] BBVA, p. 522

[4] SEP 3, p. 284

[5] Iosif Flaviu, Antichităţi iudaice, XI, V, 3

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s