Comentarii la Ezdra – 2

Posted: 14/03/2009 in Ezdra
Etichete:, , ,

CAPITOLUL 2 – Numele şi numărul surghiuniţilor care s-au întors cu Zorobabel în Ierusalim şi-n Iuda.

 

1: Iată-i pe fiii ţării care s-au suit din robia înstrăinării, cei pe care Nabucodonosor, regele Babilonului, îi înstrăinase în Babilon şi care s-au întors în Ierusalim şi în Iudeea, fiecare în cetatea sa,

S-au întors la Ierusalim şi în Iuda: Ierusalimul simbolizează, după Beda, Sfânta Biserică, universală, întărită de ziduri puternice împotriva duhurilor rele (I, 1 ad loc.)”[1].

2: cei care au venit cu Zorobabel: Iosua, Neemia, Seraia, Reelaia, Nahanani, Mardoheu, Bilşan, Mispar, Bigvai, Rehum şi Baana.  Numărul poporului fiilor lui Israel:

Numele celor întorşi cu Zorobabel (= vlăstar al Babilonului): Iosua (= Domnul este mântuire), Neemia (= mângâierea lui Iahve), Seraia (= Iahve a luptat), Reelaia (= zguduirea lui Dumnezeu), Nahanani (= cel care mângâie este Dumnezeu), Mardoheu (= adoratorul lui Marduk; cel care macină), Bilşan (= elocvent), Mispar (= număr; greutate), Bigvai (= bucuria poporului), Rehum (= milostiv) şi Baana (= cel răbdător şi evlavios); acestea sunt căpeteniile care l-au însoţit pe prinţul Zorobabel.

Zorobabel înseamnă odrasla Babilonului sau odrăslit în Babilon; iudeu născut în captivitate. Lista care urmează cuprinde mai multe categorii de oameni, catalogaţi fie după neam, fie după loc, fie după poziţia sacerdotală. Ea se regăseşte, cu o seamă de diferenţe, în Neemia 7”[2]:

3: Fiii lui Paroş: 2172;

Paroş (= săritor; purice).

4: fiii lui Şefatia: 372;

Şefatia (= Domnul a judecat).

5: fiii lui Arah: 775;

Arah (= călător).

6: fiii lui Pahat-Moab, făcând parte din fiii lui Iosua şi Ioab: 2812;

Pahat-Moab (= prinţul Moabului), din fiii lui Iosua (= Domnul este mântuire) şi Ioab (= Iahve este tată).

7: fiii lui Elam: 1254;

Elam (= tinereţe).

8: fiii lui Zatu: 945;

Zatu (= vlăstar; plăcut).

9: fiii lui Zacai: 760;

Zacai (= strălucitor).

10: fiii lui Bani: 642;

Bani (= fiul meu).

11: fiii lui Bebai: 623;

Bebai (= favoritul meu).

12: fiii lui Azgad: 1222;

Azgad (= tăria norocului).

13: fiii lui Adonicam: 666;

Adonicam (= Domnul a înviat).

14: fiii lui Bigvai: 2056;

Bigvai (= fericirea poporului).

15: fiii lui Adin: 454;

Adin (= podoabă).

16: fiii lui Ater, cei din Iezechia: 98;

Ater (= mut), din Iezechia (= tăria mea este Iahve).

17: fiii lui Beţai: 323;

Beţai (= Iahve este răsplată).

18: fiii lui Iora: 112;

Iora (= ploaie de dimineaţă).

19: fiii lui Haşum: 223;

Haşum (= cel bogat).

20: fiii lui Ghibar: 95;

Ghibar (= puternic; războinic).

21: fiii din Betleem: 123;

Betleem (= casa pâinii).

22: fiii din Netofa: 56;

Netofa (= curgerea răşinii).

23: fiii din Anatot: 128;

Anatot (= răspuns la rugăciune; ascultare).

24: fiii din Azmavet: 42;

Azmavet (= tăria morţii).

25: fiii din Chiriat-Iearim, Chefira şi Beerot: 743;

Chiriat-Iearim (= cetatea pădurilor), Chefira (= slujind ca acoperire) şi Beerot (= fântâna chiparoşilor).

26: fiii din Rama şi Gheba: 621;

Rama (= înălţime) şi Gheba (= colină; cetate înaltă).

27: fiii din Micmas: 122;

Micmas (= ascunziş; loc ascuns).

28: fiii din Betel şi din Ai: 223;

Betel (= casa lui Dumnezeu) şi Ai (= movilă; ruină).

29: fiii din Nebo: 52;

Nebo (= prevestire; proorocire).

30: fiii din Magbiş: 156;

Magbiş (= strângător; adunătorul grupelor de stele).

31: fiii altui Elam: 1254;

Elam (= tinereţe).

32: fiii lui Harim: 320;

Harim (= sfinţit lui Dumnezeu).

33: fiii din Lod, Hadid şi Ono: 725;

Lod (= oraşul naşterii), Hadid (= ascuţit; pisc; cetate aspră) şi Ono (= tare; puternic).

34: fiii din Ierihon: 345;

Ierihon (= oraşul parfumurilor; cetatea palmierilor).

35: fiii lui Senaa: 3630;

Senaa (= duşmănie).

36: Preoţi: fiii lui Iedaia, din casa lui Iosua: 973;

37: fiii lui Imer: 1052;

38: fiii lui Paşhur: 1247;

39: fiii lui Harim: 1017;

Capii familiilor preoţeşti (sau strămoşii întemeietori ai acestora): Iedaia (= Iahve cunoaşte), Iosua (= Domnul este mântuire), Imer (= cel desăvârşit), Paşhur (= noroc din toate părţile; cel mai nobil), Harim (= sfinţit lui Dumnezeu).

40: Leviţi: fiii lui Iosua şi Cadmiel, din fiii lui Hodavia: 74;

Familii de leviţi: Iosua (= Domnul este mântuire), Cadmiel (= Răsăritul lui Dumnezeu) şi Hodavia (= Dumnezeu este faimă şi minunăţie).

41: Cântăreţi: fiii lui Asaf: 128.

Cântăreţii întorşi acum erau din familia lui Asaf (= culegător; cel ce adună poporul).

42: Fiii portarilor: fiii lui Şalum, fiii lui Ater, fiii lui Talmon, fiii lui Acuv, fiii lui Hatita, fiii lui Şobai, de toţi: 139.

Familiile fiilor portarilor: Şalum (= paşnic; recompensă), Ater (= mut), Talmon (= cel care subjugă), Acuv (= care stă la pândă), Hatita (= cercetare), Şobai (= cel care îndepărtează este Iahve).

43: Natinei: fiii lui Ţiha, fiii lui Hasufa, fiii lui Tabaot,

Natinei „= daţi sau încredinţaţi templului, în slujba leviţilor (vezi şi 8,20). O parte erau iudei, dar cei mai mulţi erau prizonieri de război deveniţi, prin repartiţie, sclavi ai templului”[3]. 

44: fiii lui Cheros, fiii lui Siaha, fiii lui Padon,

45: fiii lui Lebana, fiii lui Hagaba, fiii lui Acub,

46: fiii lui Hagab, fiii lui Şamlai, fiii lui Hanan,

47: fiii lui Ghidel, fiii lui Gahar, fiii lui Reaia,

48: fiii lui Reţin, fiii lui Necoda,

49: fiii lui Gazam, fiii lui Uza, fiii lui Paseah,

50: fiii lui Besai, fiii lui Asna, fiii lui Meunim,

51: fiii lui Nefişim, fiii lui Bacbuc,

52: fiii lui Hacufa, fiii lui Harhur, fiii lui Baţlut, fiii lui Mechida, fiii lui Harşa,

53: fiii lui Barcos, fiii lui Sisera, fiii lui Tamah,

54: fiii lui Neţiah, fiii lui Hatifa.

Familii de Natinei: Ţiha (= strălucire), Hasufa (= dezvelit), Tabaot (= meşter de sigilii), Cheros (= cotitură; cui; primitor de oaspeţi), Siaha (= adunare), Padon (= răscumpărare), Lebana (= alb; strălucitor; sfinţenie), Hagaba (= lăcustă), Acub (= care stă la pândă), Hagab (= lăcustă; arc), Şamlai (= înveliş este Domnul), Hanan (= bogat în har), Ghidel (= mare este Dumnezeu), Gahar (= ascunziş; mânios),  Reaia (= Iahve este atotvăzător), Reţin (= cel tare; statornic), Necoda (= proprietar de vite; crescător de oi), Gazam (= rozător; mâncător), Uza (= tărie; putere), Paseah (= născut la Paşti – Pesah), Besai (= Iahve este câştig), Asna (= fortăreaţă; tufă cu ghimpi), Meunim (= loc de refugiu), Mefişim (= expansiune), Bacbuc (= pustiire), Hacufa (= porunca gurii), Harhur (= ardere; demnitate), Baţlut (= descoperire), Mechida (= om de legătură; faimos), Harşa (= tăcut),  Barcos (= fiul îndurării), Sisera (= pornire la luptă), Tamah (= nimicire; bătălie), Neţiah (= strălucire; supraveghetor), Hatifa (= răpire; furt).

55: Fiii robilor lui Solomon: fiii lui Sotai, fiii lui Soferet, fiii lui Peruda,

Fiii robilor lui Solomon: „urmaşii băştinaşilor canaaneeni pe care Solomon îi silise să muncească la corvezile templului, făcând din ei robi perpetui (vezi III Regi 9, 20-21)”[4].  „Aceşti robi ai lui Solomon sunt lucrători de rang inferior, poate descendenţii canaaneenilor, folosiţi de Solomon la construirea templului (cf. TOB, nota ad loc.)”[5].

56: fiii lui Iaala, fiii lui Darcon, fiii lui Ghidel,

57: fiii lui Şefatia, fiii lui Hatil, fiii lui Pocheret-Haţebaim, fiii lui Ami.

Familiile fiilor lui Solomon (= paşnic): Sotai (= rătăcitor; ostaticul meu), Soferet (= scriitor), Peruda (= sâmbure; cel despărţit), Iaala (= înălţare; cel care se caţără), Darcon (= cel ce-şi plânge neamul), Ghidel (= mare este Dumnezeu), Şefatia (= Iahve a judecat),  Hatil (= slăbănog), Pocheret-Haţebaim (= cel care leagă căprioare), Ami (= cinstit; statornic).

58: Natineii şi fiii robilor lui Solomon erau, de toţi, 392.

59: Iar cei ce au ieşit din Tel-Malah, din Tel-Harşa şi din Cherub-Adan şi Imer şi care n-au putut să arate din ce familie se trag sau din ce seminţie – şi că fac parte din Israel – au fost:

„Beda interpretează alegoric, în sensul că printre penitenţii care se întorc la ei înşişi sau în casele Domnului se află şi unii legaţi încă de păcate; aceştia rămân pe dinafară”[6].

La cei enumeraţi până aici, se adăugau iudei din Tel-Melah (= colina sării) – ţinut în Babilonia, Tel-Harşa (= colina vrăjitorilor) – cetate în Babilonia, Cherub-Adan (= fiinţă înaripată; vultur) – localitate în Babilonia – şi Imer (= cel desăvârşit) – de asemenea, localitate babiloniană.

60: Fiii lui Delaia, fiii lui Tobie şi fiii lui Necoda: 652.

Familii care nu-şi puteau dovedi provenienţa ante-exilică: Delaia (= Iahve este mântuitor), Tobie (= Iahve este bun) şi Necoda (= proprietar de vite).

61: Iar din fiii preoţilor: fiii lui Hobaia, fiii lui Hacoţ şi fiii lui Barzilai – cel care, luându-şi de soţie pe una din fiicele lui Barzilai Galaaditul, şi-a însuşit numele acestuia;

Familiile preoţeşti care nu-şi puteau dovedi provenienţa: Hobaia (= Iahve este ocrotire), Hacoţ (= spin) şi Barzilai (= statornicie).

62: aceştia, căutându-şi cartea spiţei neamului lor şi negăsind-o, au fost scoşi din preoţie;

63: iar Tirşata le-a zis să nu mănânce din cele sfinte până nu se va ridica un preot cu Urim şi Tumim.

Tirşata, „cuvânt persan care însemna Excelenţa Sa, apelativ pentru demnitatea unui guvernator. În cazul de faţă: persoana cu autoritate asupra preoţilor”[7].  Urim (= lumini) şi Tumim (= desăvârşire) se numeau cele două pietre purtate de către arhiereu şi prin care era consultată voinţa lui Dumnezeu.

64: Aşadar, întreaga adunare la un loc era alcătuită din 42.360 de oameni,

„Versetul ar trimite, alegoric, la harul care se revărsa asupra Bisericii de la începuturi, numeroasă şi unită (Beda, I, 1 ad loc.)”[8].

65: în afară de robii şi roabele lor, care erau în număr de 7.337; şi mai erau cu ei 200 de cântăreţi şi cântăreţe.

„Aceştia erau cântăreţi profani, alţii decât cei de cult de la vv. 41 şi 70 (cf. TOB, nota ad loc.)”[9].

66: Şi aveau 736 de cai, 245 de catâri,

67: 435 de cămile, 6.720 de asini.

Catârii şi asinii „îi simbolizează, în ochii lui Beda, pe credincioşii mai înceţi la minte sau încă stăpâniţi de poftele trupeşti, care însă înaintează împreună cu restul Bisericii spre Împărăţia cerească (I, 1 ad loc.)”[10].

68: Şi dacă o seamă din capii de familie au ajuns la templul Domnului ce se afla în Ierusalim, au făcut de bună voie daruri pentru templul lui Dumnezeu, spre a fi reaşezat pe locul său cel de dinainte pregătit.

69: După puterea lor au dat în vistieria lucrărilor şaizeci şi una de mii de drahme de aur, cinci mii de talanţi de argint şi o sută de veşminte preoţeşti.

70: Aşa că preoţii şi leviţii şi poporenii şi cântăreţii şi portarii şi natineii şi-au aşezat locuinţele în cetăţile lor, şi tot Israelul în cetăţile sale.

Ulterior, se va căuta în mod predilect (re)popularea Ierusalimului.


[1] SEP 3, p. 268

[2] BBVA, pp. 514-515

[3] BBVA, p. 515

[4] BBVA, p. 515

[5] SEP 3, p. 270

[6] SEP 3, p. 270

[7] BBVA, p. 515

[8] SEP 3, p. 270

[9] SEP 3, p. 270

[10] SEP 3, p. 271

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s