Comentarii la Ezdra – 1

Posted: 14/03/2009 in Ezdra
Etichete:, , ,

1

 

Introducere la Cărţile Ezdra şi Neemia

 

Iniţial, Ezdra şi Neemia alcătuiau o singură Carte, numită Ezdra. Motivul divizării ulterioare îl constituie cuvintele de la Ezdra 11, 1: Cuvântul lui Neemia, fiul lui Hacalia.  Astfel, Ezdra 11, 1 a devenit Neemia 1, 1.

Biblia Hebraica prezintă Cărţile unite, dar le numeşte şi numerotează în felul nostru. Ele apar ca Ezra[1] şi Nekhemiah[2], fiind plasate către sfârşitul Bibliei, înainte de Cronici.

Septuaginta înglobează cele două scrieri într-o singură Carte, numită Εσδρας β΄ (Esdras vitta), adică II Ezdra, denumire datorată faptului că textul grec mai cuprinde şi o Carte I Ezdra, cunoscută de noi ca fiind Cartea III Ezdra şi trecută, în Bibliile moderne, între Cărţile necanonice. (Numele de III Ezdra e datorat faptului că Neemia e socotită, uneori, ca reprezentând Cartea II Ezdra, ca o continuare a primei părţi). Poziţia Cărţilor este şi în Septuaginta cea cunoscută de noi, cu deosebirea că textul grec, după Cartea II Paralipomene, rânduieşte întâi Cartea I Ezdra (III Ezdra).

Vulgata prezintă cele două scrieri ca două părţi ale aceleiaşi Cărţi, intitulată Liber Ezrae şi plasată îndată după Cronici (Cartea III Ezdra nu apare deloc în traducerea Fericitului Ieronim).

Cărţile tratează despre întoarcerea iudeilor din robia babiloniană, refacerea Ierusalimului, a Templului, şi restaurarea cultului. Autorul, necunoscut, s-a folosit de notele personale ale lui Ezdra şi Neemia, pe lângă acestea consultând şi documente din arhiva Templului. Evenimentele descrise în cele două scrieri pornesc de la anul edictului lui Cirus (538 î. Hr.), prin care iudeii sunt lăsaţi să se repatrieze, şi merg până către anul 420 î. Hr.

În ce ne priveşte, ne vom strădui ca şi aici să descoperim, împreună cu autorii patristici, acele tipuri care Îl prefigurează pe Mântuitorul Hristos, fără a neglija, totuşi, această pagină interesantă din istoria Iudeilor. De  altfel, din loc în loc vom aşeza, ca pe o completare, fragmentele corespunzătoare din Iosif Flaviu, Antichităţi iudaice, acesta aducând adaosuri interesante, atât la cele două scrieri amintite aici, cât şi la Cartea Estera, comentată în finalul volumului de faţă.

 

 

 

 

 

 

 

 

Comentarii la Cartea Ezdra

 

 

 

CAPITOLUL 1 – Ca urmare a edictului lui Cirus, primii Iudei se întorc din captivitatea babilonică.

 

1: În primul an al lui Cirus, regele Perşilor, ca să se plinească cuvântul Domnului [cel rostit] prin gura lui Ieremia -, Domnul a stârnit duhul lui Cirus, regele Perşilor, iar acesta a poruncit să se vestească în toată ţara – ba încă chiar în scris -, zicând:

„Aici nu e vorba de primul an al domniei lui Cirus ca rege al Perşilor (559 î. Hr.), ci de primul an al stăpânirii lui asupra Babilonului (538 î. Hr.)”[3].  „Cirus (558-528 î. Hr.) a cucerit Babilonul în 539, când şi-a luat şi titlul de rege al Babilonului. Deci primul an despre care e vorba aici începe cu luna Nisan a anului 538”[4].  Cuvântul rostit prin gura lui Ieremia: „Ieremia prevestise durata exilului Babilonic ca fiind, în cifră rotundă, 70 de ani (Ieremia 25, 11-12; 29, 10). Aşadar, momentul eliberării Iudeilor face parte din planul divin”[5].  „Beda citează doi profeţi, Ieremia şi Isaia (Ieremia 29, 4-5; Isaia 44, 24) pentru a sublinia simpatia pe care Cirus o avea faţă de evrei. ♦ Tot pentru Beda, Cirus îl prefigurează pe Iisus, şi prin nume, şi prin fapte. Prin nume, fiindcă Cirus ar însemna moştenitor (al lui Dumnezeu); prin fapte, pentru că i-a eliberat pe evrei (In Ezram et Neemiam, I, 1 ad loc.)”[6].

 Domnul a stârnit duhul lui Cirus: „Din planul divin face parte şi apariţia lui Cirus cel Mare pe scena istoriei (559-529), biruinţa sa asupra Babilonului (imperiu pe care, de fapt, îl desfiinţează) şi, ca urmare, edictul din 538. Expresia: a stârni duhul (cuiva) înseamnă a-i inspira cuiva un gând de năprasnă, neaşteptat, pe care nu el l-a zămislit”[7]. 

În vremea  regelui Cirus (= soare; tron; moştenitor) s-a adeverit cuvântul profetului Ieremia (= Iahve pune temelia) privind eliberarea iudeilor din captivitatea babiloneană.                                

2: „Aşa grăieşte Cirus, regele Perşilor: Domnul, Dumnezeul cerului, mi-a dat mie toate regatele pământului şi mi-a poruncit să-I zidesc casă în Ierusalim, adică în Iudeea.

Dumnezeul cerului: expresie de origine persă, care apare în Biblie mai ales în gura unor neevrei cu privire la Dumnezeul lui Israel (cf. şi Iudit 5, 8; Daniel 2, 18). Suveranii perşi îl vor fi asimilat cu zeul lor suprem, Ahura Mazda”[8].  Casă în Ierusalim: „În [Cartea] Ezdra, termenul οικος, Casă, este singurul termen folosit pentru a desemna Templul din Ierusalim în această carte. În [Cartea Ezdra], οικος se referă la Templul din Ierusalim de 65 de ori, iar în [Cartea Neemia] de 22 de ori”[9].

Reamintim că Ierusalim înseamnă temelia păcii sau cetatea păcii. Numele de Iudeea provine de la tribul Iuda (= lăudat să fie Domnul), cel mai important din fostul Regat de sud.

3: Cine dintre voi face parte din poporul Său?: cu el fie Dumnezeul său!, şi să se ducă în Ierusalim, adică în Iudeea, şi să zidească templul Dumnezeului lui Israel; Acela e Dumnezeul Ce se află în Ierusalim.

Să se ducă în Ierusalim: „Beda interpretează reîntoarcerea evreilor de la Babilon (cetatea captivităţii) la Ierusalim (cetatea libertăţii) ca o imagine simbolică a ascensiunii sufletului de la starea de păcat la mântuire (ibid., I, 1 ad loc.)”[10].

4: Fiecăruia din cei rămaşi, oriunde s-ar afla, oamenii acelui loc îi va veni în ajutor cu argint, cu aur, cu bunuri, cu vite, laolaltă cu orice va voi să dea de bună voie pentru templul lui Dumnezeu care se află în Ierusalim”.

„În urma edictului de eliberare emis de regele Cirus al Persiei, care cucerise Babilonul, o parte a captivilor iudei se reîntoarce în Ierusalim, sub conducerea prinţului Zorobabel (Şesbaţar) şi a arhiereului Iosua (în 538 î. Hr.). Primii iudei duşi în robie au fost din clasa nobililor şi faptul acesta s-a petrecut aproximativ prin 608 î. Hr.  De la această dată se socotesc, prin urmare, cei 70 de ani ai captivităţii, nu din 586 când a fost deportată marea majoritate a populaţiei”[11].

Cei rămaşi: „supravieţuitorii exilului; Iudeii rămaşi încă în viaţă”[12].  Sau, cei rămaşi ori rămăşiţa lui Israel  „îi desemnează în limbaj profetic pe cei rămaşi credincioşi lui Dumnezeu şi care îşi pun toată nădejdea în El. ♦ Beda interpretează astfel: doar cei desăvârşiţi ajung la Ierusalimul ceresc; dar toţi creştinii sunt chemaţi să participe/ajute la această ascensiune, întrucât toţi fac parte din Biserică. Prin urmare, cei rămaşi ar fi începătorii; cei ajunşi, desăvârşiţii (ibid., ad loc.)”[13].   Oamenii acelui loc: „băştinaşii (sau oameni de alte neamuri) vecini cu Iudeii dintr-o anume localitate”[14].

„Dumnezeu a pus în mişcare sufletul [lui Cirus], determinându-l să elibereze pe iudei din robie. Dumnezeu n-a făcut aceasta nimicindu-[i] libera [lui] voinţă”[15].

5: Atunci s-au ridicat capii de familie ai lui Iuda şi ai lui Veniamin, precum şi toţi preoţii şi leviţii, toţi cei al căror duh a fost stârnit de Dumnezeu, să se urce să zidească templul Domnului care se află în Ierusalim.

În Regatul de sud, alături de tribul Iuda trăia tribul lui Veniamin (= fiul dreptei; fiul celei fericite).

6: Şi toţi cei ce le erau în preajmă i-au ajutat cu vase de argint, cu aur, cu bunuri, cu vite şi cu daruri scumpe, în afară de ceea ce dăduseră de bună voie.

„Pe lângă cele poruncite de rege, vecinii oferiseră, voluntar, şi alte bunuri”[16].

7: Şi regele Cirus a scos vasele templului Domnului, pe care Nabucodonosor le luase din Ierusalim şi le pusese în capiştea dumnezeului său;

Vasele templului: „termen generic pentru toate obiectele de cult (acestea fuseseră luate de către Nabuzaradan, din ordinul lui Nabucodonosor, în 587)”[17].  Reamintim că Nabucodonosor înseamnă Nebo apără coroana şi hotarele; Nebo era zeul soartei şi al ştiinţei la babilonieni.

8: pe acestea le-a scos Cirus, regele Perşilor, prin mâna vistiernicului Mitridat, care le-a dat pe seama lui Şeşbaţar, căpetenia lui Iuda.

„Se presupune că acest Şeşbaţar (cu nume babilonian, adoptat şi de Iudei) ar fi fost fiul regelui Iehonia; el va fi avut o misiune temporară, despre care nu ştim mai mult”[18].  Mitridat (= cel ce explică regelui; dat de Mitra[19]) a înmânat vasele sfinte căpeteniei Şeşbaţar (= cel respectat; adoratorul focului).

9: Iată numărul lor: Treizeci de cupe de aur, o mie de cupe de argint, douăzeci şi nouă de obiecte felurite,

10: treizeci de căţui de aur, patru sute zece [vase] de argint de mâna a doua şi o mie de alte vase.

Cupe (SEP 3) sau căţui: „Pentru Beda, cupele îi simbolizează pe cei îmbătaţi de iubire divină. Cât despre aur, el s-ar referi la cei plini de harul înţelepciunii, în vreme ce argintul îi simbolizează pe cei cu harul vorbirii (I, 1 ad loc.). Beda are, în plus faţă de Septuaginta, cultri, un fel de cuţite de sacrificiu, pe care le interpretează alegoric”[20].

11: Numărul total al vaselor de aur şi de argint era de cinci mii patru sute; toate s-au suit cu Şeşbaţar, pe drumul de întoarcere a robilor, de la Babilon la Ierusalim.

„Totalul  nu corespunde sumei obiectelor enumerate. S-a presupus fie că textul e prost păstrat, fie că citează doar fragmente din nişte documente contabile mai vechi (cf. TOB[21], nota ad loc.)”[22].  Reamintim aici că Babilon înseamnă poarta zeilor.

„În primul an al domniei lui Cirus (cel de-al şaptezecilea al strămutării neamului nostru în Babilon), Domnul S-a înduioşat de robia şi suferinţele îndurate de captivi, aşa cum fuseseră ele prezise de proorocul Ieremia înainte de distrugerea oraşului – anume că, după ce îl vor sluji vreme de şaptezeci de ani pe Nabucodonosor şi pe urmaşii săi, ei se vor reîntoarce în patrie ca să-şi reclădească templul şi să cunoască prosperitatea de altădată. Lucrurile s-au petrecut întocmai. Domnul a deşteptat sufletul lui Cirus şi l-a făcut să trimită în întreaga Asie următoarea scrisoare: «Aşa grăieşte regele Cirus: fiindcă Atotputernicul Dumnezeu m-a proclamat rege al universului, cred că El este cel la care se închină poporul israeliţilor. Acesta mi-a prevestit numele prin gura proorocilor şi faptul că eu îi voi înălţa iarăşi templul la Ierusalim, în ţara Iudeei». 

Cirus a aflat aceste lucruri citind cartea de profeţii scrisă de Isaia cu două sute şi zece ani mai înainte. El spunea că Dumnezeu îi dezvăluise în Taină următoarele: «Aşa cum vreau Eu, Cirus, pus de Mine rege peste neamuri multe şi mari, Îmi va trimite poporul în propria lui ţară, reclădind templul Meu ». Iată ce anume a prezis Isaia cu o sută şi patruzeci de ani înainte de distrugerea templului. Când Cirus a citit aceste rânduri, s-a minunat de predicţiunea lui Dumnezeu şi a fost cuprins de dorinţa înfăptuirii celor scrise. I-a chemat la Babilon pe cei mai de vază dintre iudei şi le-a zis că le dă împuternicirea să se întoarcă în patrie, spre a reclădi oraşul Ierusalim şi templul Domnului. Acesta va veni în ajutorul lor şi el însuşi va scrie comandanţilor şi satrapilor din ţinuturile învecinate cu ţara iudeilor, să le dea aurul şi argintul de care aveau nevoie pentru clădirea templului, precum şi vitele pentru aducerea jertfelor. 

După ce Cirus a dat această dezlegare israeliţilor, cele două căpetenii ale seminţiilor Iuda şi Beniamin, împreună cu leviţii şi preoţii, s-au îndreptat numaidecât spre Ierusalim. Mulţi au rămas însă la Babilon, neîndurându-se să-şi părăsească avuţiile. De îndată ce iudeii au ajuns la Ierusalim, toţi prietenii regelui le-au venit în ajutor, şi pentru zidirea templului unii au oferit aur, alţii argint, iar ceilalţi un mare număr de vite şi de cai. Ei şi-au înălţat atunci rugile către Dumnezeu şi au înjunghiat animalele după datinile străbune, ca şi cum oraşul ar fi fost deja construit şi străvechea solemnitate a jertfelor ar fi reînviat. Cirus a înapoiat sfintele vase ale Domnului pe care Nabucodonosor le adusese la Babilon când prădase templul. Pe acestea le-a înmânat vistiernicului său Mithridates, dându-i sarcina să le încredinţeze lui Abbasar[23], care să le păstreze până la construirea templului şi abia la sfârşit să le transmită preoţilor şi conducătorilor mulţimii, pentru expunerea lor în sanctuar. Apoi Cirus a trimis satrapilor săi din Siria o scrisoare cu următorul conţinut:

Regele Cirus către Sisines şi Sarabazanes:

 «Iudeilor de pe întinsul ţării mele, care doresc acest lucru, le-am îngăduit să se întoarcă în patria lor, ca să-şi refacă oraşul şi să clădească iarăşi templul din Ierusalim pe locul unde s-a înălţat odinioară. Pe vistiernicul meu Mithridates şi pe Zorobabel, cârmuitorul iudeilor, i-am trimis să pună temeliile templului şi să-l construiască acolo, încât să atingă înălţimea de şaizeci de coţi, iar lăţimea să aibă tot atâţia coţi, punând trei rânduri de piatră cioplită şi un rând din lemn de copaci tăiaţi din ţinutul lor, adăugând totodată şi un altar pentru aducerea jertfelor. Vreau ca cheltuiala să fie făcută din tezaurul meu. Vasele sfinte, răpite din templu de Nabucodonosor, le-am înmânat vistiernicului meu Mithridates şi lui Zorobabel, căpetenia iudeilor, să le ducă la Ierusalim, pentru ca sanctuarul Domnului să le reprimească spre a fi puse la locul lor. Numărul vaselor sfinte este următorul: patruzeci de blide de aur şi cinci sute de argint; patruzeci de pocale de aur şi cinci sute de argint; cincizeci de ulcioare de aur şi cinci sute de argint;; treizeci de vase pentru libaţii din aur şi trei sute de argint; treizeci de cupe de aur şi două mii patru sute de argint, precum şi o mie de-alte vase mari. Acord iudeilor aceleaşi drepturi pe care le-au avut şi strămoşii lor. Pentru vite, vin şi untdelemn le dăruiesc două sute şi cinci mii cinci sute de drahme, precum şi douăzeci de mii cinci sute de artabe[24] de făină de grâu. Poruncesc ca toate acestea să fie luate din dările Samariei. Animalele vor fi sacrificate după ritul lui Moise de preoţi şi, în timpul jertfelor, aceştia să înalţe rugăciuni pentru rege şi familia lui, cerându-i ca domnia perşilor să dăinuie cât mai mult. Vreau ca oricine nu ascultă de poruncile mele sau le încalcă să fie ţintuit pe cruce iar avuţia lui să intre în patrimoniul regelui».   Acesta era conţinutul scrisorii sale. Cei care s-au întors la Ierusalim au fost în total patruzeci şi două de mii patru sute şaizeci şi doi (2, 64)”[25].


[1] עזרא

[2] נחמיה

[3] Biblia sau Sfânta Scriptură, Ediţie jubiliară a Sfântului Sinod, versiune diortosită după Septuaginta, redactată şi adnotată de Bartolomeu Valeriu Anania (în continuare, abreviat: BBVA), Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române (în continuare: EIB), Bucureşti, 2001, p. 514

[4] Septuaginta 3, 1-2 Paralipomene, 1-2 Ezdra, Ester, Iudit, Tobit, 1-4 Macabei, volum coordonat de: Cristian Bădiliţă, Francisca Băltăceanu, Monica Broşteanu, în colaborare cu pr. Ioan-Florin Florescu, traduceri de: Francisca Băltăceanu, Gheorghe Ceauşescu, Ştefan Colceriu, Vichi Dumitru, Ştefania Ferchedău, Theodor Georgescu, Octavian Gordon, Lia Lupaş (în continuare, abreviat: SEP 3), Colegiul Noua Europă/Polirom, Bucureşti/Iaşi, 2005, p. 267

[5] BBVA, p. 514

[6] SEP 3, p. 267

[7] BBVA, p. 514

[8] SEP 3, p. 267

[9] SEP 3, p. 267

[10] SEP 3, p. 267

[11] Dumitru Abrudan, Emilian Corniţescu, Arheologie biblică (în continuare, abreviat: AB), p. 109

[12] BBVA, p. 514 – Era vorba, de fapt, în cea mai mare parte, de o nouă generaţie.

[13] SEP 3, p. 267

[14] BBVA, p. 514

[15] Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, VI, 4

[16] BBVA, p. 514

[17] BBVA, p. 514

[18] BBVA, p. 514

[19] Zeul soarelui la Perşi.

[20] SEP 3, p. 268

[21] Traduction oecumenique de la Bible. Ancien Testament, 1983, Paris.

[22] SEP 3, p. 268

[23] Guvernatorul Persiei, Siriei şi Feniciei (n. trad.).

[24] Unitate de măsură persană: 65,49 kg (n. trad.)

[25] Iosif Flaviu, Antichităţi iudaice, XI, I, 1-3

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s