Comentarii la II Paralipomena – 29

Posted: 13/03/2009 in II Paralipomena
Etichete:, , ,

CAP. 29 – Iezechia, regele lui Iuda, înnoieşte adevărata slujbă.

 

1: Iezechia avea douăzeci şi cinci de ani când a început să domnească; şi a domnit în Ierusalim vreme de douăzeci şi nouă de ani. Pe mama sa o chema Abia şi era fiica lui Zaharia.

„Cronologia domniei lui Iezechia este controversată. Iezechia ajunge coregent al lui Ahaz în anul al treilea al domniei lui Osea al Samariei, adică 729 î. Hr. Cronistul se referă la cei douăzeci şi nouă de ani de domnie ai lui Iezechia ca monarh unic al lui Iuda: 716-687 î. Hr.”[1].  Mama lui Iezechia era Abia (= tatăl meu este Iahve), fiica lui Zaharia (= Iahve Şi-a amintit).

2: El a făcut ceea ce e drept în ochii Domnului, aşa cum făcuse şi David, părintele său.

3: Şi a fost că de îndată ce a luat în stăpânire regatul, în luna întâi, el a deschis porţile templului Domnului şi le-a prenoit.

„Iezechia deschide porţile Templului în prima lună a anului (Nisan), pentru că se pregătea de Paşte, nu prima lună a domniei lui, cum s-ar putea altfel înţelege. Porţile Templului fuseseră închise de Ahaz (II Paralipomene 28,24). Repararea uşilor este semnul care îl anunţă pe marele rege reformator”[2].

4: Şi i-a adus înlăuntru pe preoţi şi pe leviţi şi i-a aşezat în latura dinspre răsărit

„Iezechia i-a adunat pe preoţi şi pe leviţi în curtea preoţilor situată pe latura de est a Templului, în pantă”[3].

5: şi le-a zis: „Ascultaţi, voi, leviţilor: De-acum curăţiţi-vă, şi curăţiţi şi templul Domnului, Dumnezeului părinţilor voştri, şi scoateţi necurăţia din sfintele locaşuri;

Din sfintele locaşuri, adică din sanctuarul Templului. Necurăţia se referă la tot ce era legat de cultele idolatre, de care se alipise Ahaz.

6: căci părinţii noştri s-au răzvrătit şi au făcut ceea ce era rău în faţa Domnului, şi L-au părăsit şi şi-au întors faţa dinspre locaşul Domnului şi au întors spatele;

7: şi au închis uşile templului şi au stins luminile; cu tămâie n-au tămâiat, arderi-de-tot n-au adus în locaşul cel sfânt al Dumnezeului lui Israel.

„Iezechia se referă la tatăl lui, Ahaz, care a produs discontinuitatea în serviciul Domnului, despre care vorbesc toate simbolurile religiei yahviste abandonate”[4].

8: Iar Domnul S-a aprins de mânie împotriva lui Iuda şi a Ierusalimului; şi i-a dat spaimei şi pustiirii şi şuierului, aşa cum vedeţi cu ochii voştri.

9: Şi, iată, părinţii noştri au fost loviţi de sabie; fiii noştri şi fiicele noastre şi femeile noastre au fost robiţi într-o ţară care nu e a lor, aşa cum sunt şi astăzi.

10: Acum însă puneţi-vă în gând să faceţi un legământ cu Domnul, Dumnezeul lui Israel, iar El Îşi va întoarce dinspre noi aprinderea mâniei Sale.

11: Şi acum, nu staţi de-o parte, căci pe voi v-a ales Domnul să staţi înaintea Lui, să-I slujiţi şi să-I fiţi slujitori şi să-I aduceţi jertfe de tămâie”.

12: Atunci s-au ridicat leviţii Mahat, fiul lui Amasia, şi Ioil, fiul lui Azaria, dintre fiii lui Cahat; Chiş, fiul lui Abdi, şi Azaria, fiul lui Iehaleleel, din seminţia lui Merari; Ioab, fiul lui Zima, şi Eden, fiul lui Ioah, din neamul lui Gherşon;

13: Şimri şi Ieiel, din fiii lui Eliţafan; Zaharia şi Matania, din fiii lui Asaf;

14: Iehiel şi Şimei, din fiii lui Eman; Şemaia şi Uziel, din fiii lui Iditun.

15: Aceştia i-au adunat pe fraţii lor şi s-au curăţit din porunca regelui – potrivit poruncii Domnului – ca să curăţească templul Domnului.

Leviţii care au îndemnat la curăţire: Mahat (= nimicire), fiul lui Amasia (= Iahve a luat asupra Lui), Ioil (= Iahve este Dumnezeu), fiul lui Azaria (= ajutorul lui Iahve), – dintre fiii lui Cahat;  Chiş (= arc), fiul lui Abdi (= servitorul meu), Azaria (= ajutorul lui Iahve), fiul lui Iehaleleel (= Dumnezeu este glorios), – din Merari; Ioab (= Iahve este tată), fiul lui Zima (= plan), şi Eden (= bucurie), fiul lui Ioah (= Iahve este frate) – din Gherşon; Şimri (= păzitor) şi Ieiel (= luptătorul lui Dumnezeu) din fiii lui Eliţafan (= Dumnezeul meu este păzitor); Zaharia (= Iahve Şi-a amintit) şi Matania (= darul lui Iahve) din fiii lui Asaf (= culegător); Iehiel (= Dumnezeu trăieşte) şi Şimei (= renumit) din fiii lui Eman (= credincios; fidel); Şemaia (= Iahve aude) şi Uziel (= puterea Domnului) din fiii lui Iditun (= recunoscător; cel care laudă).

16: Şi au intrat preoţii în templul Domnului, ca să-l[5] curăţească, şi au scos toată necurăţia ce se afla în templul Domnului – chiar şi în curtea templului Domnului -, necurăţie pe care leviţii au luat-o şi au aruncat-o afară, la pârâul Cedrilor.

„Numai preoţii aveau acces în Sfânta, de aceea leviţii îi aşteaptă afară. necurăţia, gr. ακαθαρσία: simbolurile cultelor idolatre pe care Ahaz le-a introdus în sanctuar”[6].

17: Au început a se curăţi în prima zi a primei luni de lună-nouă, iar în cea de a opta zi a lunii au intrat în templul Domnului; timp de opt zile au curăţit templul Domnului, iar în cea de a şaisprezecea zi a primei luni au isprăvit.

18: Şi au intrat înăuntru la regele Iezechia şi au zis: „Am curăţit toate lucrurile din templul Domnului: jertfelnicul arderii-de-tot cu vasele lui, masa punerii-înainte cu vasele ei,

„Sfinţirea incintei Templului a durat opt zile, sfinţirea sanctuarului alte opt zile”[7].

19: şi toate vasele pe care le-a pângărit regele Ahaz în timpul domniei lui, în lepădarea lui de Domnul; le-am pregătit, le-am curăţit, iată, ele sunt înaintea jertfelnicului Domnului”.

20: Iezechia s-a sculat dis-de-dimineaţă şi i-a adunat pe mai-marii cetăţii şi s-a suit la templul Domnului.

21: Şi a adus şapte viţei, şapte berbeci, şapte miei şi şapte iezi ca jertfă pentru păcat şi pentru regat şi pentru cele sfinte şi pentru Israel; şi le-a spus preoţilor – fiii lui Aaron – să se suie pe jertfelnicul Domnului.

„Iezechia ordonă o întreită jertfă de împăcare: pentru rege (şi familia regală), pentru Templu, adică pentru clasa sacerdotală, în fine, pentru întregul popor, numit aici metonimic Israel. ♦ Şapte era simbolul numeric al perfecţiunii”[8].

22: Şi au înjunghiat viţeii, iar preoţii au primit sângele şi l-au turnat pe jertfelnic; şi au înjunghiat berbecii şi au vărsat sângele pe jertfelnic; au înjunghiat şi mieii şi au vărsat sângele pe jertfelnic;

23: iar iezii – jertfa pentru păcat – i-au adus în faţa regelui şi a adunării şi şi-au pus mâinile pe ei;

„Punerea mâinilor asupra animalului de jertfă era un gest prin care omul arăta că îi dăruieşte lui Dumnezeu ceva care îi aparţine. Gestul simboliza transmiterea păcatelor poporului asupra animalului la ceremonia ţapului ispăşitor de la Ziua Împăcării (Yom Kippur)”[9].

24: preoţii i-au înjunghiat, iar cu sângele lor au stropit a ispăşire pe deasupra jertfelnicului, ispăşire pentru tot Israelul, căci regele a spus: „Pentru tot Israelul să fie aduse arderea-de-tot şi jertfele pentru păcat”.

25: Şi i-a aşezat pe leviţi în templul Domnului cu ţimbale şi cu alăute şi cu harpe, după porunca regelui David şi a lui Gad, văzătorul regelui, şi a profetului Natan, căci din porunca Domnului era rânduiala aceea aşezată prin mâna profeţilor.

După porunca regelui David, cf. I Paralipomene 16,4; 37-42. ♦ (după porunca) lui Gad… şi a profetului Natan, cf. I Paralipomene 17,1-15 şi 21,9-13”[10].

26: Şi stăteau leviţii cu instrumentele muzicale ale lui David; iar preoţii, cu trâmbiţele.

27: Şi a zis Iezechia: „Să fie adusă arderea-de-tot pentru jertfelnic!”  Şi când au început să aducă arderea-de-tot, au început să-I cânte Domnului; şi trâmbiţele, şi instrumentele muzicale ale lui David, regele lui Israel;

28: şi toată adunarea se închina şi cântăreţii cântau şi trâmbiţele răsunau până ce arderea-de-tot a fost pe de-a-ntregul săvârşită.

29: Şi după ce s-a săvârşit arderea, regele şi toţi cei ce erau cu el s-au plecat şi s-au închinat Domnului.

30: Iar regele Iezechia şi dregătorii le-au zis leviţilor să-I cânte Domnului imnuri cu cuvintele lui David şi ale profetului Asaf; şi I-au cântat cu veselie şi au căzut cu faţa la pământ şi I s-au închinat Domnului.

31: Şi a răspuns Iezechia zicând: „Acum v-aţi sfinţit pentru Domnul; apropiaţi-vă şi aduceţi jertfe de laudă în templul Domnului”.  Şi a adus adunarea jertfe şi prinoase de mulţumire în templul Domnului; şi tot cel ce avea inima arzândă aducea arderi-de-tot.

32: Numărul arderilor-de-tot pe care le-a adus adunarea a fost: şaptezeci de viţei, o sută de berbeci, două sute de miei; totul, spre ardere-de-tot Domnului.

33: Viţeii afierosiţi au fost şase sute; iar oile, trei mii.

34: Preoţii însă erau puţini şi nu puteau să jupoaie [animalele pentru] arderea-de-tot; de aceea i-au ajutat şi leviţii, fraţii lor, până ce toată treaba a fost isprăvită şi până când preoţii s-au curăţit – căci leviţii au fost mai zeloşi la sfinţire decât preoţii.

„Animalele destinate pentru jertfele de împăcare puteau fi jupuite (deci atinse) şi de leviţi, pentru că pieile acestora nu erau arse pe altar. Însă animalele pentru arderile de tot, la care se referă versetul de faţă, nu puteau fi atinse decât de preoţi. Totuşi, în caz de maximă necesitate, cum este cel de faţă, leviţii au contribuit la pregătirea animalelor de jertfă. ♦ Observaţia că leviţii s-au sfinţit cu mai multă ardoare decât preoţii are două posibile explicaţii: leviţii au preluat îndatoririle preoţilor fie pentru că aceştia din urmă veniseră în număr prea mic la ceremonii, fie pentru că se făcuseră vinovaţi de închinarea la idoli în mai mare măsură decât leviţii”[11].

35: Arderile-de-tot au fost îmbelşugate, cu grăsimile jertfelor de mântuire şi cu libaţiile arderilor-de-tot. Şi aşa s-a isprăvit lucrul în templul Domnului.

36: Şi s-a bucurat Iezechia împreună cu-ntregul popor pentru faptul că poporul Îl îmblânzise pe Dumnezeu; căci lucrul fusese făcut pe neaşteptate.

Se încheie relatarea sfinţirii din nou a Templului, pângărit în vremea regelui Ahaz. Capitolul următor va relata despre sărbătorirea Paştelui, sărbătoare ce probabil a fost neglijată sub monarhul anterior.  De data aceasta, Paştele se va prăznui cu întârziere de o lună, cum se va arăta mai jos.


[1] SEP 3, p. 180

[2] SEP 3, p. 180

[3] SEP 3, p. 180

[4] SEP 3, p. 181

[5] Pronumele apare, dintr-o eroare, majusculat la Anania.

[6] SEP 3, p. 181

[7] SEP 3, p. 181

[8] SEP 3, p. 182

[9] SEP 3, p. 182

[10] SEP 3, p. 182

[11] SEP 3, p. 183

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s