Comentarii la II Paralipomena – 21

Posted: 12/03/2009 in II Paralipomena
Etichete:, , ,

CAP. 21 – Ioram, regele lui Iuda.

 

1: Iosafat a adormit împreună cu părinţii săi; şi a fost îngropat în cetatea lui David; în locul lui a domnit Ioram, fiul său.

În locul lui Iosafat a domnit Ioram (= Iahve este înălţat), fiul său.

„Ioram, al cincilea rege al lui Iuda, a domnit între cca 848-841 î. Hr. Domnia lui, compromisă de căsătoria cu Atalia, fiica regelui Ahab al Israelului, a fost marcată de importante pierderi teritoriale, prin revolta supuşilor edomiţi şi prin invaziile filistenilor şi arabilor”[1]. 

2: Acesta avea şase fraţi, fii ai lui Iosafat: Azaria, Iehiel, Zaharia, Azaria[2], Micael şi Şefatia; toţi aceştia erau fiii lui Iosafat, regele lui Iuda.

Fraţii lui Iosafat: Azaria (= ajutorul lui Iahve), Iehiel (= Dumnezeu trăieşte), Zaharia (= Iahve Şi-a amintit), din nou Azaria, Micael (= cine este ca Dumnezeu?) şi Şefatia (= Iahve a judecat).

3: Tatăl lor le dăduse multe daruri, argint şi aur şi arme, împreună cu cetăţile întărite din ţara lui Iuda; domnia însă i-a dat-o lui Ioram, căci acesta era întâiul-născut.

„Iosafat putea să-şi desemneze pe oricare dintre fii ca succesor la domnie. Preferă însă varianta tradiţională şi îl alege pe Ioram, întâiul-născut, însă, pentru a aplana eventualele nemulţumiri ale celorlalţi fii, le oferă daruri şi posesiuni”[3].

4: Şi dacă Ioram a primit regatul tatălui său şi s-a întărit, i-a ucis cu sabia pe toţi fraţii săi şi câteva dintre căpeteniile lui Israel.

„Comportamentul lui Ioram faţă de fraţii lui trebuie să se fi datorat unei anumite opoziţii a acestora. Unii comentatori preferă ipoteza unui conflict major de interese dinastice, alţii sunt de părere că opoziţia fraţilor lui Ioram ar fi avut motive religioase, întrucât noul rege al lui Iuda derapase de la tradiţia iahvistă, pe care o urmau, probabil, fraţii lui”[4].

5: Ioram avea treizeci şi doi de ani când a început să domnească; şi a domnit în Ierusalim vreme de opt ani.

Opt ani: 848-841 î. Hr.”[5].

6: Şi a umblat în calea regilor lui Israel, aşa cum făcuse casa lui Ahab – căci fiica lui Ahab era soţia lui – şi a făcut ceea ce e rău în faţa Domnului.

7: Cu toate acestea, Domnul nu a vrut să nimicească de tot casa lui David, de dragul legământului pe care-l făcuse cu David, spunându-i că-i va da – lui şi fiilor săi – un luminător pe-ntotdeauna.

8: În zilele acelea s-au rupt Edomiţii de Iuda şi şi-au făcut propriul lor rege.

Iosif Flaviu, „Antichităţi iudaice 9,5,1, arată că edomiţii l-au detronat mai întâi pe regele fidel lui Iuda şi apoi l-au instalat pe acest rege dizident. Aşa cum se arată la III Regi 22,47, în Edom nu exista un rege propriu-zis, ci un regent care recunoştea suveranitatea regelui de la Ierusalim”[6].

9: Atunci a purces Ioram împreună cu căpeteniile şi cu toată călărimea; şi, sculându-se noaptea, i-a lovit pe Edomiţii care-l împresuraseră, şi pe căpeteniile carelor, dar poporul a dat fuga la corturile lor.

„Ioram a organizat un raid de pedepsire nocturn împotriva edomiţilor, care însă n-a avut rezultate pe termen lung. Regele de la Ierusalim, ezitând să pătrundă mai adânc în teritoriul inamic, a avut parte de o victorie nesemnificativă şi locală. poporul: (…) desemnează şi în acest context poporul sub arme şi se referă, cel mai probabil, la edomiţii înfrânţi”[7].

10: Aşa s-au eliberat Edomiţii de sub Iuda până-n ziua de azi; şi tot atunci s-a eliberat de sub mâna lui şi Libna; aceasta, fiindcă el Îl părăsise pe Domnul, Dumnezeul părinţilor săi

Libna (= cea albă), „cetate din Sefela, cucerită de Iisus Navi (Iosua 10,29) şi dată preoţilor. Inspirată de exemplul edomiţilor, cetatea Libna şi ţinutul din vecinătatea ei (cf. Iosif Flaviu, Antichităţi iudaice 9,5,1) încearcă să-şi cucerească independenţa faţă de regatul iudeu”[8].

11: şi fiindcă făcuse înălţimi în cetăţile lui Iuda şi-i făcuse pe locuitorii Ierusalimului să se dedea la desfrânare şi-l amăgise pe Iuda.

Prin desfrânare „se înţelege prostituţia de ordin spiritual, adică închinarea la idoli. Ceea ce nu exclude prostituţia sacră practicată în templele păgâne”[9].

12: Atunci a venit la el o scrisoare de la profetul Ilie, zicând: Aşa grăieşte Domnul, Dumnezeul lui David, părintele tău: «Pentru că n-ai umblat în calea lui Iosafat, tatăl tău, şi-n căile lui Asa, regele lui Iuda,

13: ci ai umblat în căile regilor lui Israel şi l-ai făcut pe Iuda şi pe locuitorii Ierusalimului să se desfrâneze aşa cum s-a desfrânat casa lui Ahab, şi i-ai ucis pe fraţii tăi – fiii tatălui tău -, care erau mai buni decât tine,

14: iată, Domnul te va lovi cu rană mare în poporul tău şi-n fiii tăi şi-n femeile tale şi-n toată casa ta;

15: iar tu vei fi lovit de o boală cumplită, o boală a pântecelui, până când măruntaiele vor ieşi din tine, zi de zi, odată cu boala»”.

            O scrisoare de la profetul Ilie: „Relatare proprie cronicarului; din nici o parte a Bibliei nu avem un indiciu asupra acestei scrisori”[10].  „Unii comentatori sunt de părere că scrisoarea a fost scrisă de Elisei, nu de Ilie, aşa cum susţine versetul nostru, pentru că Ilie s-a ridicat la cer (cf. IV Regi 2,1-11) înainte ca Ioram să se urce pe tron (IV Regi 8,16). Preferăm însă explicaţia talmudică, ce arată că Ilie a scris scrisoarea către Ioram înainte de urcarea la cer, sub inspiraţie profetică”[11].  Oricum, Ilie (= Iahve este Dumnezeul meu) e pomenit doar aici în Cronici, faţă de Cărţile III-IV Regi unde sunt capitole întregi despre activitatea profetului din nord.

16: Aşa că Domnul a ridicat împotriva lui Ioram pe Filisteni şi pe Arabi şi pe cei ce se învecinau cu Etiopienii;

„Cum Ioram s-a abătut de la calea tatălui său, Dumnezeu îi transformă pe foştii aliaţi în duşmani”[12].

17: aceştia s-au ridicat împotriva Iudeilor şi i-au învins şi au luat toate bunurile ce se aflau în casa regelui, precum şi pe fiii lui şi pe fiicele lui, că nu i-a mai rămas nici un fecior, în afară de Ohozia, cel mai mic dintre fiii săi.

„Evreii au avut numeroase contacte cu arabii, de cele mai multe ori însă mai puţin amicale”[13].

18: Şi după toate acestea, Domnul l-a lovit în măruntaie cu o boală fără leac,

19: care s-a tot lungit de la o zi la alta; iar când s-au împlinit doi ani, odată cu boala i-au ieşit şi măruntaiele; şi a murit de o boală chinuitoare; iar poporul său nu i-a făcut o înmormântare aşa cum fusese aceea a părinţilor săi.

20: El avea treizeci şi doi de ani când a început să domnească; şi a domnit în Ierusalim vreme de opt ani. Şi s-a dus fără nici o cinstire şi a fost îngropat în cetatea lui David, dar nu printre mormintele regilor.

„Cronistul se referă la doliul oficial şi la bocetele rituale care însoţeau înmormântarea unui rege israelit”[14]. 

„Ioram, suveran al Regatului Iudeei (846 – 843 î. Hr.). Fiu şi succesor al lui Iosafat (867 – 846), Ioram este căsătorit cu Atalia, fiica regelui Israelului Ahab, ceea ce contribuie la consolidarea alianţei dintre Iudeea şi vecinul său nordic, Regatul Israel. În timpul domniei sale, Edomul îşi cucereşte independenţa politică iar filistenii profită de declinul puterii statului iudeu pentru a organiza raiduri incisive pe teritoriul acestuia. Îi succede la tron Ohozia (843 – 842)”[15].


[1] SEP 3, p. 159

[2] Din nou!

[3] SEP 3, p. 159

[4] SEP 3, p. 159

[5] SEP 3, p. 159

[6] SEP 3, p. 160

[7] SEP 3, p. 160

[8] SEP 3, p. 160

[9] SEP 3, p. 160

[10] BBVA, p. 496

[11] SEP 3, p. 160

[12] SEP 3, p. 161

[13] AB, p. 115

[14] SEP 3, p. 161

[15] Horia C. Matei, Enciclopedia Antichităţii (în continuare, prescurtat: EA), Editura Meronia, Bucureşti, 1995, p. 178

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s