Comentarii la II Paralipomena – 15

Posted: 12/03/2009 in II Paralipomena
Etichete:, , ,

CAP. 15 – Regele Asa şi credincioşia lui.

 

1: Şi a fost Duhul Domnului peste Azaria, fiul lui Obed.

„Numele acestui profet nu e pomenit în vreo altă parte a Vechiului Testament (de altfel, textul din versetele 1-15 îi este propriu cronicarului)”[1].  Azaria (= ajutorul lui Iahve) era fiul lui Obed (= slujitor; rob).

2: Acesta i-a ieşit înainte lui Asa şi întregului Iuda şi lui Veniamin şi a zis: „Ascultaţi-mă pe mine!; Domnul este cu voi în timp ce voi sunteţi cu El; dacă voi Îl veţi căuta, El vi Se va desoperi, dar dacă-L veţi părăsi, El vă va părăsi.

3: Multă vreme va fi Israel fără Dumnezeul cel adevărat, fără preot-învăţător şi fără lege;

4: dar când ei se vor întoarce spre Domnul, Dumnezeul lui Israel, şi-L vor căuta, El li Se va descoperi.

5: În vremea aceea nu va fi pace nici pentru cel care iese, nici pentru cel care intră, căci spaima Domnului se va afla peste toţi locuitorii ţărilor;

6: un neam se va lupta cu altul şi o cetate împotriva alteia, căci Dumnezeu i-a înspăimântat cu tot felul de necazuri.

Versetele 3-6: „Versetul 3 poate la fel de bine să se refere la trecut, construcţia ebraică tradusă aici având această valenţă. În acest caz, profetul face aluzie la perioada Judecătorilor. Dacă însă traducem literal indicativul viitor al verbelor greceşti, vom înţelege că profetul se referă la perioada exilică. Discursul profetului Azaria este o compilaţie din mai mulţi alţi profeţi (Osea 3,4; 5,15; Ieremia 29,13-14; Zaharia 8,10; Isaia 19,2). La versetul 3 construcţia este neclară, deoarece o calchiază prea îndeaproape pe cea ebraică”[2].

7: Voi însă fiţi tari, iar mâinile voastre să nu slăbească: pentru lucrul vostru există o răsplată”.

8: Şi dacă [Asa] a auzit aceste cuvinte şi profeţia lui Azaria profetul, a prins curaj şi a azvârlit toate urâciunile din toată ţara lui Iuda şi a lui Veniamin şi din cetăţile pe care le stăpânise Ieroboam în muntele lui Efraim; şi a înnoit jertfelnicul Domnului, cel ce se afla în faţa templului Domnului.

Reînnoirea altarului presupunea purificarea şi consacrarea lui”[3].

9: Şi i-a adunat pe cei din triburile lui Iuda şi Veniamin, ca şi pe străinii care locuiau cu ei în Efraim şi Manase şi în Simeon (căci mulţi din Israel i se alăturaseră când au văzut că Domnul, Dumnezeul său este cu el).

„Refugiaţii dreptcredincioşi din triburile regatului Israel sunt numiţi aici προσήλυτοι[4], ca şi străinii apropiaţi de Israel. Statutul lor era, evident, diferit. E ciudată menţionarea lui Simeon, trib care îşi avea teritoriul la sud de Iuda şi care nu făcea parte din regatul lui Israel”[5].

10: Şi s-au adunat în Ierusalim în luna a treia din cel de al cincisprezecelea an al domniei lui Asa;

11: şi-n ziua aceea I-au adus Domnului jertfe din prăzile pe care le aduseseră; şapte sute de viţei şi şapte mii de oi.

12: Şi s-au legat între ei să-L caute pe Domnul, Dumnezeul părinţilor lor, cu toată inima lor şi cu tot sufletul lor;

            S-au legat între ei: „Literal: au intrat într-un legământ; sau: au trecut printr-un legământ. Momentul ţine de psihologia maselor, care se va dovedi, ca de obicei, fragilă”[6].  „Expresia se poate referi la o ceremonie de reînnoire a Legământului”[7].

13: iar cel care nu-L va căuta pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, acela trebuie să moară, fie că-i tânăr sau bătrân, fie că-i bărbat sau femeie.

14: Şi I s-au jurat Domnului cu glas mare şi cu trâmbiţe şi cu buciume;

SEP 3 are: [sunet] de trâmbiţe şi de corn: „trâmbiţe: gr. σάλπιγξ[8] denumeşte un instrument de suflat drept, din metal, folosit exclusiv în scop sacru, câtă vreme κερατίνη[9], cornul încovoiat, avea şi utilizări profane”[10].

15: şi-ntregul Iuda s-a veselit de acest jurământ, căci din toată inima s-au jurat şi cu întreaga lor dorinţă L-au căutat, iar El li S-a descoperit. Şi le-a dat Domnul odihnă din toate părţile.

Prin odihnă se va înţelege, cel mai adesea în Scriptură, pace.

16: Pe Maaca, mama sa, a îndepărtat-o din slujirea de preoteasă a Astartei; şi a retezat idolul şi l-a ars în pârâul Cedrilor.

            „Prin aceasta, Maaca şi-a pierdut şi demnitatea de regină-mamă”[11].  Dar „Maaca nu este propriu-zis mama lui Asa, ci bunica lui. Textul Masoretic spune că Asa a lipsit-o de titlul (şi privilegiile) de regină-mamă, din pricina idolatriei ei: înlăturarea acesteia din poziţia oficială este un indiciu al radicalismului restauraţiei religioase înfăptuite de Asa. ♦ Pârâul Chedron a servit în mai multe rânduri ca loc de depozitare pentru rămăşiţele obiectelor de cult păgâne”[12].  Astarte (= cea care aduce lumină) era o zeitate căreia i s-au închinat aproape toate neamurile perindate prin Canaan şi împrejurimi.

17: Cu toate acestea, înălţimile nu le-a surpat: ele încă mai erau în Israel; dar inima lui Asa a rămas deplină toată viaţa lui.

18: El a adus în templul lui Dumnezeu lucrurile cele sfinte ale lui David, părintele său, şi lucrurile sfinte ale templului Domnului, aur, argint şi vase.

19: Şi nici un război n-a fost până în cel de al treizeci şi cincilea an al domniei lui Asa.

„Afirmaţia din acest verset o contrazice pe cea de la III Regi 15,16 (a fost război între Asa şi Baeşa în toate zilele)”[13].


[1] BBVA, p. 490

[2] SEP 3, p. 145

[3] SEP 3, p. 145

[4] prosiliti.

[5] SEP 3, p. 146

[6] BBVA, p. 491

[7] SEP 3, p. 146

[8] salpinx.

[9] keratini.

[10] SEP 3, p. 146

[11] BBVA, p. 491

[12] SEP 3, p. 146

[13] SEP 3, p. 146

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s