Comentarii la II Paralipomena – 13

Posted: 12/03/2009 in II Paralipomena
Etichete:, , ,

CAP. 13 – Abia, rege în Iuda. Războiul cu Ieroboam.

 

1: Abia a devenit rege peste Iuda în cel de al optsprezecelea an al domniei lui Ieroboam.

Abia (= tatăl meu este Iahve) „a domnit între 913/915 şi 911/913 î. Hr. Domnia lui este prezentată diferit faţă de III Regi. Dacă II Paralipomene relatează în exclusivitate victoria obţinută, cu ajutorul lui Dumnezeu, de Abia împotriva lui Ieroboam I, [autorul] III Regi se mulţumeşte să critice, în trecere, aderarea lui Abia la practicile păgâne, sub nefasta influenţă a mamei sale”[1].

2: Trei ani a domnit el în Ierusalim; pe mama sa o chema Maaca şi era fiica lui Uriel din Ghibeea. Şi a fost război între Abia şi Ieroboam.

„Ascendenţa Maacăi, mama lui Abia şi nevasta preferată a lui Roboam, este neclară. Dacă la II Paralipomene 11,21 se spune că aceasta e fiica lui Abesalom, în versetul de faţă aflăm că ar fi fiica lui Uriel din Gabaon. Unii comentatori sunt de părere că termenul tată din 11,21 trebuie interpretat ca unchi. Atunci Maaca ar fi fiica lui Tamar, sora lui Abesalom, şi a lui Uriel din Gabaon, cu care Tamar s-ar fi măritat. Alţi exegeţi presupun că textul original prezintă aici lacune iremediabile. ♦ [Iosif Flaviu] (Antichităţi iudaice 8,11.2) susţine că Ieroboam a început războiul cu Abia, ceea ce nu reiese foarte clar din impersonalul biblic”[2].

Oricum, aşa cum se înţelege din textul de aici, mama lui Abia era Maaca (= suverană), fiica lui Uriel (= Dumnezeu este lumina mea) din Ghibeea (= colină).

3: Abia a pregătit pentru război o oaste puternică, de patru sute de mii de viteji, în timp ce Ieroboam a pregătit împotrivă-i o oaste de opt sute de mii de războinici viteji.

4: Abia s-a ridicat pe vârful Temaraim, care se află în muntele lui Efraim, şi a zis: „Ascultaţi-mă, Ieroboame, şi voi, întregul Israel!:

Vârful Temaraim (= două blănuri; două grămezi): „Muntele se găsea, probabil, la nord de oraşul din Veniamin cu nume asemănător, menţionat în Iosua 18,22 (Ţemaraim) ca fiind situat între Betaraba şi Betel. Muntele cu pricina era situat chiar pe graniţa dintre cele două state aflate încă în conflict, adică în zona deluroasă din Efraim”[3].

5: Oare voi nu ştiţi că Domnul, Dumnezeul lui Israel, i-a dat lui David domnie veşnică peste Israel, precum şi fiilor săi printr-un legământ de sare?

            Legământ de sare: un contract ce nu poate fi alterat sau călcat; perpetuu; veşnic”[4].  „Expresia mai este menţionată în Levitic 2,13 şi Numeri 18,19. Sarea, datorită proprietăţilor ei de conservant, a devenit un simbol al fidelităţii şi permanenţei, larg răspândit în Orientul Apropiat şi Mijlociu şi folosit adesea în ratificarea unor înţelegeri”[5].

6: Dar Ieroboam, fiul lui Nabat care era robul lui Solomon, fiul lui David, s-a ridicat şi s-a despărţit de stăpânul său;

7: şi în jurul lui s-au adunat oameni netrebnici, fii nelegiuiţi, iar el s-a ridicat împotriva lui Roboam, fiul lui Solomon, la vremea când Roboam, tânăr şi cu inima strânsă de frică, n-a fost în stare să i se împotrivească.

8: Iar acum, voi ziceţi că staţi împotriva regatului Domnului, pe care El l-a dat fiilor lui David, doar pentru că voi sunteţi o gloată numeroasă şi că de partea voastră sunt viţeii de aur pe care Ieroboam vi i-a făcut dumnezei.

„Ieroboam era acuzat, de fapt, că a încurajat o formă de sincretism religios, care presupunea venerarea lui YHWH (Iahve) şi totodată celebrarea cultului fertilităţii. Unii comentatori (W. F. Albright, From the Stone Age to Christianity, apud DB, s. v. Ieroboam) sunt de părere că viţeii în cauză nu ar fi fost reprezentări propriu-zise ale divinităţii, ci piedestalul pe care stătea YHWH. Viţeii au preluat astfel funcţia heruvimilor de deasupra chivotului”[6].   Regatul Domnului: „După legea mozaică, regele este considerat drept locţiitorul lui Iahve (I Paralipomene 25,8) şi alesul Său (III Regi 12,12). Prin Moise s-a dat Legea de instituire a regalităţii pentru viitorii regi din Israel (Deuteronom 17,14-20) această instituţie reprezentând un nou stadiu al teocraţiei, deoarece statul israelit purta numele de regatul lui Iahve[7].  „Organizarea teocratică se prelungeşte în conducerea monarhică; regele, fiind locţiitorul lui Dumnezeu, avea îndatorirea să conducă poporul pe drumul păstrării legământului şi al poruncilor divine. De aceea, la urcarea sa pe tron, primea un exemplar din Lege (Deuteronom 17,18) şi i se cerea să nu asuprească poporul (Deuteronom 18,14,20). Regatul său purta, în virtutea faptului că el este reprezentantul lui Dumnezeu, numele de regatul lui Iahve. În exercitarea funcţiunii sale, el era ajutat de funcţionari de la curte şi de stat, precum şi de bătrâni, profeţii fiind numai supraveghetorii săi asupra felului cum conduce poporul şi se face răspunzător în faţa lui Iahve”[8].

9: Oare nu voi i-aţi izgonit pe preoţii Domnului, fiii lui Aaron, şi pe leviţi, şi v-aţi făcut preoţi din poporul de rând al ţării?: Orice om care vine cu câţiva viţei din cireadă şi cu şapte berbeci devine preot al celui ce nu este Dumnezeu.

10: Noi însă nu L-am părăsit pe Domnul, Dumnezeul nostru, iar preoţii Săi, fiii lui Aaron şi leviţii, Îi slujesc Domnului după zilnicele lor rânduieli:

11: Îi jertfesc Domnului arderi-de-tot, dimineaţa şi seara, precum şi tămâie binemirositoare; şi aşază pe masa curată pâinile punerii-înainte şi aprind sfeşnicul de aur şi candelele lui ca să ardă seara; fiindcă noi păzim rânduielile Domnului, Dumnezeului părinţilor noştri; voi însă L-aţi părăsit.

12: Şi, iată, Domnul şi preoţii Săi sunt în fruntea noastră, ca şi trâmbiţele răsunătoare care ne dau semnal. Voi, fii ai lui Israel, nu vă luptaţi împotriva Domnului, Dumnezeului părinţilor voştri, că nu veţi avea nici un spor!”

Cuvântul lui Abia arată şi care erau acuzele celor din sud faţă de Israel.

13: Ieroboam însă îşi pusese pândari să-i cadă lui Iuda din spate; aşa că el îi venea din faţă, iar pândarii, de dinapoi.

14: Când Iudeii şi-au întors privirea, iată că lupta le venea dimpotrivă atât din faţă cât şi din spate; şi au strigat spre Domnul, iar preoţii au sunat din trâmbiţe.

15: Şi au strigat bărbaţii lui Iuda; şi a fost că-n timp ce bărbaţii lui Iuda strigau, Domnul i-a lovit pe Ieroboam şi pe Israel în faţa lui Abia şi a lui Iuda;

16: fiii lui Israel au fugit din faţa Iudeilor, aşa că Domnul i-a dat în mâinile acestora.

17: Iar Abia şi poporul său i-a lovit cu mare măcel: cinci sute de mii de viteji din Israel au căzut ucişi.

Iosif Flaviu „(Antichităţi iudaice 8,11.3, preia întocmai cifrele fabuloase din relatarea biblică şi constată că în războaiele grecilor şi ale barbarilor nu s-a pomenit un asemenea măcel”[9].

18: Umiliţi au fost fiii lui Israel în ziua aceea, în timp ce fiii lui Iuda au prins putere, deoarece ei îşi puseseră nădejdea în Domnul, Dumnezeul părinţilor lor.

19: Abia l-a fugărit din urmă pe Ieroboam şi i-a luat cetăţile Betel cu satele ei şi Ieşana cu satele ei şi Efron cu satele ei.

„Contraofensiva lui Abia se îndreaptă spre cucerirea cetăţii Betel, devenit centru al noii religii a lui Ieroboam”[10]. Betel (= casa lui Dumnezeu); Ieşana (= oraş vechi); Efron (= viţei; vânat tânăr).

20: Iar Ieroboam, cât a trăit, n-a mai fost în stare să i se împotrivească lui Abia; lovit de Domnul, a murit.

21: Dar Abia s-a întărit şi şi-a luat paisprezece femei din care i s-au născut douăzeci şi doi de băieţi şi şaisprezece fete.

22: Cât despre ceea ce s-a mai petrecut cu Abia şi despre faptele lui şi despre spusele lui, ele sunt scrise în Cartea profetului Ido.

            „Ebraică: …sunt scrise în Midraşul profetului Ido. În Vechiul Testament, cuvântul midraş înseamnă, în special, cercetare, iar în literatura rabinică de mai târziu a căpătat sensul de interpretare (cu aplicare specială la interpretarea Torei sau Legii)”[11]. 

23: Abia a adormit împreună cu părinţii săi şi a fost îngropat în cetatea lui David, iar în locul lui a domnit Asa, fiul său.  Sub domnia lui Asa, ţara lui Iuda a avut pace vreme de zece ani.

„Abia, suveran al Regatului Iudeei (911 – 908 î. Hr.). Fiu al lui Roboam şi nepot al lui Solomon, Abia încearcă zadarnic să lichideze prin forţa armelor secesiunea lui Ieroboam I, proclamat în 928 rege al Israelului de cele zece triburi septentrionale, încheind în acest scop o alianţă cu Ben-Hadad I, suveranul regatului arameic al Damascului. Îi urmează la tron fiul său Asa (908 – 867)”[12].


[1] SEP 3, p. 141

[2] SEP 3, p. 141

[3] SEP 3, p. 142

[4] BBVA, p. 489

[5] SEP 3, p. 142

[6] SEP 3, p. 142

[7] AB, p. 148

[8] AB, p. 155

[9] SEP 3, p. 143

[10] SEP 3, p. 143

[11] BBVA, p. 490

[12] EA, p. 11

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s