Comentarii la II Paralipomena – 10

Posted: 12/03/2009 in II Paralipomena
Etichete:, , ,

II. Regatul de sud (10,1 – 36,23)

 

 

            CAP. 10 – Dezbinarea regatului. Adunarea de la Sichem.

 

1: Roboam a venit la Sichem, căci la Sichem se adunase întregul Israel ca să-l facă rege.

„Roboam a fost fiul lui Solomon şi al Naamei, ultimul rege al Israelului unit şi primul rege al lui Iuda. Domnia lui are o cronologie controversată. Ţinând cont literalmente de informaţiile biblice, Roboam ar fi domnit între 931 şi 913 î. Hr. Unii arheologi şi istorici reduc intervalul la 922-915 î. Hr. Numele lui Roboam este menţionat în genealogia lui Iisus Hristos, în Matei 1,7. ♦ Sichem, celebra cetate din Efraim, învecinată cu muntele Garizim, este prima localitate palestiniană menţionată în Facerea (12,6). După cucerirea Palestinei, Iosua Navi convoacă aici adunarea israeliţilor, pentru reînnoirea legământului, fapt repetat înaintea morţii sale. Mulţi comentatori actuali sunt de părere că Sichemul era, tradiţional, un centru amficţionic al Israelului unit. Ca un pas spre legitimare, Ieroboam îşi fixează, pentru un timp, capitala la Sichem”[1].  Sichem (= umăr; ceafă) – nume provenit din situarea între două culmi muntoase, asemenea capului între umeri.

2: Şi a fost că dacă Ieroboam, fiul lui Nabat, a auzit de aceasta (acuma, el se afla în Egipt, unde fugise de la faţa regelui Solomon, aşa că Ieroboam locuia în Egipt), Ieroboam s-a întors din Egipt.

„Ieroboam, fiul lui Nabat, om înstărit (cf. III Regi 11,28), fusese desemnat de Solomon supraveghetor peste triburile din nord; conform naraţiunii biblice, profetul Ahia i-a prevestit că va ajunge rege peste zece triburi din Israel. Temându-se de represalii, fuge în Egipt. Textul din III Regi spune că el a ridicat mâna împotriva regelui, dar fără a specifica. Se poate presupune că va fi refuzat să aplice politica dură a regelui şi va fi declanşat o revoltă, fiind ulterior exilat de Solomon. Instabilitatea politică de după moartea lui Solomon favorizează urcarea pe tron a uzurpatorului, din voinţă populară. Însă lipsa unui principiu de continuitate dinastică a contribuit la precaritatea regatului din nord”[2].

3: Şi au trimis şi l-au chemat. Atunci Ieroboam şi toată adunarea lui Israel au venit la Roboam, zicând:

„Subiectul nu este aici exprimat, dar se subînţelege cu uşurinţă: cele zece triburi sunt cele care pregătesc schisma. A se vedea şi III Regi 12,20. Mai mult, versiunea aceasta susţine că Ieroboam a fost chemat după răspunsul dur al lui Roboam, după revolta poporului şi lapidarea lui Adoniram, perceptorul regal”[3].

4: „Tatăl tău ne-a îngreuiat jugul; dar tu, acum, uşurează ceva din asprele sarcini puse de tatăl tău şi ceva din jugul cel greu pe care l-a pus asupră-ne, iar noi îţi vom sluji”

5: Iar el le-a zis: „Duceţi-vă până poimâine, şi atunci să reveniţi la mine”.  Iar poporul s-a dus.

6: Atunci regele Roboam i-a adunat pe bătrânii care şedeau în faţa lui Solomon, părintele său, la vremea când el trăia, şi le-a zis: „Ce sfat îmi daţi, ca să pot da un răspuns acestui popor?”

Bătrânii poporului alcătuiau o suprastructură consultativă, la nivel naţional, care îşi legitimase existenţa din vremea lui Moise. Dumnezeu Îşi revarsă Duhul asupra grupului de Şaptezeci de bătrâni, în pustiu (Numeri 22,7). Sfatul bătrânilor şi-a menţinut autoritatea şi influenţa şi în timpul monarhiei. A reapărut în timpul lui Ezdra”[4].

7: Iar ei au răspuns: „Dacă tu te vei purta bine astăzi cu acest popor şi dacă le vei fi pe plac şi le vei grăi cuvinte bune, atunci ei vor fi slujitorii tăi în toate zilele”.

8: Dar el n-a ţinut seamă de sfatul pe care i l-au dat bătrânii şi s-a sfătuit cu tinerii, cu cei ce crescuseră cu el şi-i erau aproape.

9: Şi le-a zis: „Ce sfat îmi daţi, ca să pot da un răspuns acestui popor care mi-a grăit, zicând:  – Uşurează-ne ceva din jugul pe care tatăl tău l-a pus asupră-ne!”

10: Atunci tinerii, cei ce crescuseră cu el, i-au zis: „Aşa să-i spui poporului care ţi-a grăit, zicând: – Tatăl tău ne-a îngreuiat jugul, dar tu acum uşurează-ni-l!; spune-le aşa: – Degetul meu cel mic va fi mai gros decât mijlocul tatălui meu;

11: şi dacă tatăl meu v-a pedepsit cu jug greu, eu vă voi face jugul şi mai greu: tatăl meu v-a bătut cu bice, dar eu vă voi bate cu scorpioni”.

„Tinerii sunt în vădită opoziţie cu Sfatul bătrânilor. Roboam încalcă tradiţia, atrăgându-şi astfel mânia divină şi eşecul politic. ♦ (…) Scorpionii erau bice cu mai multe cozi, având în capete bucăţi de metal. Forma şi funcţionalitatea lor aduceau cu temutele animale”[5].

12: A treia zi, Ieroboam cu tot poporul au venit la Roboam, aşa cum le spusese însuşi regele: „Reveniţi poimâine”.

13: Iar regele le-a vorbit cu asprime, nesocotind sfatul pe care i-l dăduseră bătrânii;

14: şi le-a grăit aşa cum îl sfătuiseră tinerii, zicând: „Tatăl meu v-a îngreuiat jugul, dar eu vi-l voi face şi mai greu; tatăl meu v-a bătut cu bice, dar eu vă voi bate cu scorpioni”.

15: Aşa că regele n-a ascultat de popor, căci astfel fusese rânduit de la Dumnezeu: să se adeverească ceea ce Domnul spusese despre Ieroboam, fiul lui Nabat, prin Ahia din Şilo.

16: Şi dacă întregul Israel a văzut că regele nu-l ascultase, atunci poporul i-a răspuns regelui, zicând:

„Ce parte avem noi cu David

şi ce moştenire cu fiul lui Iesei?

Aleargă Israele, la corturile tale!

De-acum, o Davide, vezi-ţi de propria ta casă!”

Aşa că întregul Israel s-a dus la corturile lui.

17: Dar oamenii lui Israel care locuiau în cetăţile lui Iuda l-au făcut pe Roboam rege peste ei.

18: Regele Roboam l-a trimis [la cei ce plecaseră] pe Adoniram, care era ispravnic peste corvezi, dar fiii lui  Israel l-au ucis cu pietre şi el a murit. Iar regele Roboam, dacă a auzit, s-a grăbit să se urce în car şi a fugit la Ierusalim.

Cea mai răspândită sancţiune capitală în vechiul Israel „era lapidarea, care consta în faptul că toată lumea arunca cu pietre în condamnat, până ce acesta murea. Deşi lapidarea survenea în urma unui proces legal, ea apărea şi ca un reflex spontan al mâniei generale, expresie a răzbunării populare, curentă probabil încă dinaintea legislaţiei sinaitice şi devenită ulterior normă legală (vezi, de ex., Levitic 24,23; Ieşirea 17,4; Numeri 14,10)”[6].  Adoniram (= Domnul este înălţat).

19: Aşa s-a lepădat Israel de casa lui David până-n ziua de azi.

Fericitul David „a împărăţit peste cei credincioşi din Israel. Din această pricină, îndată ce şi-a stins Israel lumina credinţei, s-a desfăcut şi de la împărăţia lui David. Prin urmare, este vorba de tronul duhovnicesc al lui David şi de împărăţia spirituală a sufletelor raţionale, de casa credincioasă a lui Iacov şi de poporul sfânt şi mare, despre care a făgăduit Dumnezeu în chip profetic că se va naşte din Moise, luând locul lui Israil cel trupesc care amărăşte necontenit pe Dumnezeu, despre acel popor căruia Israil cel trupesc îi serveşte numai ca chip”[7].


[1] SEP 3, p. 135

[2] SEP 3, p. 136

[3] SEP 3, p. 136

[4] SEP 3, p. 136

[5] SEP 3, p. 136

[6] DEI, p. 599

[7] Sf. Maxim Mărturisitorul, Răspunsuri către Talasie, 23

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s