Comentarii la II Paralipomena – 9

Posted: 11/03/2009 in II Paralipomena
Etichete:, , ,

CAP. 9 – Vizita reginei din Saba. Bogăţiile lui Solomon.

 

1: Iar regina din Saba, auzind de numele lui Solomon, a venit să-l pună pe Solomon la încercare prin cuvinte cu subînţelesuri. Şi a venit în Ierusalim cu foarte mare slavă şi cu cămile care purtau mulţime de mirodenii şi aur şi pietre scumpe; şi a intrat la Solomon şi i-a spus tot ce avea pe suflet.

Saba (= jurământ; petrecere) „era, pare-se, la acea dată, o regiune în estul actualului Yemen. Sabeenii, după toate probabilităţile nomazi semiţi, ocupau, în vremea lui Solomon, această regiune extrem de importantă din punct de vedere comercial. O confirmare a relaţiilor strânse dintre Saba şi Canaan este o ştampilă imprimată pe un vas de lut din secolul al IX-lea î. Hr., provenind din sudul Arabiei şi descoperit la Betel. Vizita reginei anonime din Saba la Solomon putea avea şi scopuri comerciale, fiindcă regele Solomon controla rutele de negoţ ce legau estul Africii, India şi Arabia de sud şi de care depindeau sabateenii în mare măsură. Lunga călătorie a reginei din Saba până la Solomon (aproape două mii de km) a fost întreprinsă cu un convoi de cămile, animale domesticite cu vreo două sute de ani înainte de domnia lui Solomon”[1].

2: Iar Solomon i-a dat răspunsuri la toate întrebările ei; n-a fost întrebare la care Solomon să nu fi răspuns.

3: Şi a văzut regina de Saba toată înţelepciunea lui Solomon şi casa pe care el o zidise

4: şi bucatele de la mesele lui şi locuinţa slugilor lui şi rânduiala servilor săi şi îmbrăcămintea acestora şi pe paharnicii săi cu fireturile lor şi arderile-de-tot pe care el le aducea în casa Domnului. Şi, minunându-se, i-a zis regelui:

5: „Adevărat este tot ceea ce eu am auzit în ţara mea despre faptele tale şi despre înţelepciunea ta.

6: Şi n-am crezut în spusele lor până când am venit şi până când ochii mei au văzut; şi, iată, nici pe jumătate nu mi s-a spus din bogăţia înţelepciunii tale; tu ai întrecut tot ceea ce eu am auzit.

7: Fericiţi sunt oamenii tăi şi fericite sunt aceste slugi ale tale care de-a pururi îţi stau înainte şi-ţi aud înţelepciunea.

8: Binecuvântat fie Domnul, Dumnezeul tău, Cel ce a binevoit întru tine, ca să te aşeze pe tronul Său să-I fii rege Domnului, Dumnezeului tău. De vreme ce Domnul, Dumnezeul tău, l-a iubit pe Israel ca să-l întărească în veci, te-a făcut pe tine rege peste el, ca să faci judecată şi dreptate”.

9: Şi i-a dat regelui o sută douăzeci de talanţi de aur şi foarte multe mirodenii şi pietre scumpe; şi [nicăieri] nu se aflau mirodenii ca acelea pe care regina din Saba i le-a dat regelui Solomon.

10: Servii lui Solomon şi servii lui Hiram îi aduceau lui Solomon aur de Ofir şi lemn de pin şi pietre scumpe.

11: Din lemnul de pin a făcut regele trepte la casa Domnului şi la casa regală, precum şi harpe şi alăute pentru cântăreţi, aşa cum niciodată nu se mai văzuse în ţara Iudei.

12: Iar regele Solomon i-a dat reginei din Saba tot ceea ce ea a vrut şi a cerut, cu mult mai mult decât tot ceea ce ea îi adusese regelui Solomon; aşa s-a întors ea în ţara ei.

„Se subînţelege că Solomon i-a dat reginei din Saba daruri în plus faţă de contravaloarea cadourilor pe care i le-a adus aceasta. Cf. III Regi 10,13”[2].

13: Greutatea aurului care i se aducea lui Solomon într-un singur an era de şase sute şaizeci şi şase de talanţi de aur,

14: în afară de dările supuşilor şi ale negustorilor de mărfuri şi ale tuturor regilor Arabiei şi ale guvernatorilor ţării; toţi aceştia îi aduceau regelui Solomon aur şi argint.

Arabia (= pustiu) – nume generic pentru ţinuturile de la răsărit de Ţara Sfântă.

15: Şi a făcut regele Solomon două sute de scuturi de aur ciocănit; pe fiecare scut erau şase sute de sicli de aur curat;

16: de asemenea, trei sute de scuturi de aur ciocănit, pe fiecare scut fiind câte trei sute de sicli de aur curat; şi le-a pus regele în Casa Pădurii Libanului.

17: A făcut regele şi un mare tron de fildeş şi l-a ferecat cu aur lămurit.

18: Tronul avea şase trepte îmbrăcate în aur; două rezemători pentru coate, de-o parte şi de alta a scaunului, şi doi lei şezând lângă rezemători

19: şi doisprezece lei şezând pe cele şase trepte, de-o parte şi de alta. Aşa ceva nu se afla în nici un alt regat.

„Tronul este simbolul suveranităţii, demnităţii şi autorităţii, atribute care îl transcend pe ocupantul imediat. El este tronul împărăţiei Domnului peste Israel, o imitaţie a tronului transcendent al lui Dumnezeu. Leul este un simbol al puterii regale”[3].

20: Vasele casei regale erau, toate, de aur; iar vasele din Casa Pădurii Libanului erau, toate, suflate cu aur; argintul nu era luat în seamă în zilele lui Solomon.

21: Căci flota regelui mergea la Tarsis cu servii lui Hiram; la fiecare trei ani îi veneau regelui, de la Tarsis, corăbii încărcate cu aur, argint, dinţi de elefant şi maimuţe.

Tarsis (= rafinărie; străji întărite): „Unii comentatori cred că se referă la localitatea Tars din Cilicia, destul de puţin probabil, pentru că localitatea nu e situată pe litoral; alţii cred că ar fi vorba de un ţinut din vestul bazinului mediteranean, bogat în zăcăminte de metale preţioase, probabil în Spania de astăzi. W. F. Albright, apud DB, sugerează că toponimul Tarşiş induce ideea de minerit şi topitorie şi că orice ţară bogată în minereuri poate fi numită astfel[4].

La moartea unui cleric pe nume Aholius, Sfântul Ambrozie îi scrie fratelui Anysius despre acela: „A venit ca acea corabie purtând în ea aurul înţelegerii, lemne de cedru, pietre preţioase, cu acele aripi argintate de porumbel şi, în mijlocul unei astfel de moşteniri, a adormit în somnul păcii şi în duhul liniştii”[5].

Solomon este, în multe privinţe, tip al Mântuitorului Hristos: „Fiindcă Hristos are corăbii la Tars, ale minţii, desigur, care să cutreiere marea şi să ducă materialele evlaviei pentru clădirea templului. În astfel de corăbii călătoreşte Hristos şi, ca un bun cârmaci, când marea este liniştită, El se odihneşte la pupa corăbiei, dar când este înfuriată, potoleşte vânturile, ca să aducă linişte alor Săi (Matei 8,26). Trecând şi la neamuri, le liberează sufletul, care era ţinut în cătuşele legii, ca să nu treacă la tovărăşia naţiilor păgâne”[6].

22: Solomon i-a întrecut pe toţi regii în slavă, în bogăţie şi în înţelepciune.

23: Toţi regii pământului căutau să-l vadă pe Solomon, ca să-i audă înţelepciunea pe care Dumnezeu i-o pusese în inimă.

24: Şi fiecare îşi aducea, anual, darurile lui: vase de argint, vase de aur, îmbrăcăminte, miruri şi mirodenii, cai şi catâri.

25: Avea Solomon patru mii de iepe pentru carele lui şi douăsprezece mii de călăreţi, pe care i-a aşezat în cetăţile unde-şi avea carele de luptă, precum şi pe lângă rege, în Ierusalim.

26: El era domn peste toţi regii, de la Râu până la ţara Filistenilor şi la hotarele Egiptului.

27: El a făcut ca aurul şi argintul să fie [tot atât de preţuit] în Ierusalim ca şi pietrele, iar cedrii să fie ca duzii care se înmulţesc în voie pe câmp.

28: Caii i se aduceau lui Solomon din Egipt şi din toate ţările.

29: Celelalte fapte ale lui Solomon, de la cele dintâi până la cele din urmă, sunt scrise în Cartea profetului Natan, în Cartea lui Ahia Şilonitul şi în Vedeniile lui Ido văzătorul despre Ieroboam, fiul lui Nabat.

Ido (= sărbătoresc; născut în zi de sărbătoare): „se presupune că este acelaşi cu Ido de la 12,15 şi 13,22, poate acelaşi cu omul lui Dumnezeu din III Regi 13”[7]. Ceilalţi profeţi amintiţi aici: Natan (= darul Domnului) şi Ahia (= fratele lui Iahve) Şilonitul (= liniştit). Ieroboam (= poporul se înmulţeşte), fiul lui Nabat (= contemplare), e primul rege al Regatului de nord sau Israel.

30: Solomon a domnit peste întregul Israel vreme de patruzeci de ani.

Patruzeci de ani: cca 971-931 î. Hr.”[8].

31: Şi a adormit Solomon împreună cu părinţii lui şi l-au îngropat în cetatea lui David, părintele său; iar în locul lui a domnit Roboam, fiul său.

„Mormântul lui Solomon se afla în prima fortăreaţă cucerită de David, Sion”[9].

„Solomon, suveran al Regatului Israel (965 – 928 î. Hr.). Fiul lui David şi al Batşebei, Solomon este coregent în ultimii doi ani de domnie ai tatălui său. Ajuns la putere, Solomon îi înlătură prin violenţă pe toţi rivalii reali, potenţiali sau imaginari. Unitatea întinsului regat, devenit cea mai importantă forţă economică şi politică în spaţiul dintre Egipt şi Mesopotamia, este menţinută de Solomon printr-o atentă politică defensivă şi un abil joc diplomatic. Hotarele sunt consolidate prin ridicarea unor inexpugnabile cetăţi (Meghiddo, Gheser) şi prin organizarea unor puternice unităţi de care de luptă ca forţe de intervenţie rapidă. Căsătorii diplomatice sunt încheiate de Solomon cu prinţese moabite, edomite, sidoniene şi neohitite; fiica unui faraon al Egiptului din dinastia 21 intră în rândul soţiilor din haremul lui Solomon. Controlând principalele drumuri comerciale dintre Egipt, Anatolia, Arabia şi Mesopotamia, Solomon întreţine relaţii strânse cu puternicul rege al Tirului Hiram I, cu al cărui sprijin organizează expediţii comerciale pe calea mării spre ţărmurile Arabiei şi Africii orientale (în enigmatica ţară Ofir). Solomon continuă procesul de centralizare a statului iniţiat de David: crearea a 12 districte fiscale, deosebite de structurile tribale anterioare. Domnia lui Solomon, veacul de aur al Regatului Israel, reprezintă o epocă de remarcabilă înflorire economică şi culturală. În capitală, Ierusalim, este construit fastuosul complex arhitectural cuprinzând Templul, simbolul religiei israelite, şi palatul regal. Rebeliuni interne declanşate de fiscalitatea excesivă, precum cea condusă de Ieroboam din tribul Efraim, ca şi răscoale ale populaţiilor supuse (Edom) sunt înăbuşite fără mari eforturi. O excepţie o constituie emanciparea de sub autoritatea israelită a statului arameic al Damascului. La moartea lui Solomon, în urma disensiunilor etnice şi politice dintre triburile din nord şi sud, are loc scindarea unităţii statale; în urma respingerii de către Roboam, fiul şi succesorul lui Solomon (928 – 911), a revendicărilor lor, triburile nordice îl încoronează rege pe Ieroboam I (928 – 907). Astfel iau naştere două state vecine şi rivale – Iudeea în sud şi Israelul în nord – antrenate în următoarele două secole în frecvente lupte fratricide”[10].

Lui Solomon i-a urmat la tron fiul său, Roboam (= întins şi liber este poporul).


[1] SEP 3, p. 133

[2] SEP 3, p. 133

[3] SEP 3, p. 134

[4] SEP 3, p. 134

[5] Sf. Ambrozie al Milanului, Scrisori, XVI, 3

[6] Sf. Ambrozie al Milanului, Scrisori, LXXI, 5

[7] SEP 3, p. 134

[8] SEP 3, p. 135

[9] SEP 3, p. 135

[10] EA, p. 299

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s