Comentarii la II Paralipomena – 8

Posted: 11/03/2009 in II Paralipomena
Etichete:, , ,

CAP. 8 – Zidirile lui Solomon. Slujbele de la templu. Flota regelui.     

 

1: Şi a fost că după douăzeci de ani – timp în care Solomon a zidit casa Domnului şi propria sa casă -,

2: Solomon a rezidit cetăţile pe care Hiram i le dăduse lui Solomon şi i-a aşezat pe fiii lui Israel să locuiască acolo.

„La III Regi 9,12 aflăm că regele Tyrului primeşte de la Solomon douăzeci de cetăţi în Galileea, dar pe care Hiram nu le acceptă. E neclar dacă aici cronistul se referă la aceste cetăţi restituite de Hiram lui Solomon sau la altele”[1].

3: Apoi a pornit Solomon împotriva Hamat-Ţobei şi a luat-o.

Hamat-Ţoba (= loc întărit) era o „cetate situată pe malul estic al râului Oronte, important punct comercial de pe axa N-S, care lega Asia Mică de Egipt. Ţoba este provincia aramaică ce se întinde între Hamat la nord şi Damasc la sud”[2].

4: Şi a zidit Tadmorul, în pustiu, şi toate cetăţile întărite pe care le-a zidit în Hamat.

            Pentru cetăţile întărite, Textul ebraic are „cetăţile-hambar (în care se depozitau proviziile alimentare)”[3].  Tadmor (= cetatea palmierilor) este „numele semitic al celebrei Palmyra, cetate din deşertul sirian, la 200 km nord-est de Damasc, ajunsă la o mare putere în secolul al III-lea d. Hr. Nu trebuie confundată cu localitatea Tamar din deşertul Iudeii, la care face referire pasajul din III Regi 9,18. Tadmorul este atestat sub forma Tadmar în textele asiriene din jurul anului 1110 î. Hr. [Hamat] (…) se presupune că ar desemna, în sens larg, regiunea dintre Hamat şi Damasc”[4].  

5: A mai zidit Bet-Horonul de Sus şi Bet-Horonul de Jos, cetăţi tari – aveau ziduri, porţi şi zăvoare;

Bet-Horon (= casa făţărniciei).

6: Baalatul şi toate cetăţile întărite pe care le avea Solomon, şi toate cetăţile carelor şi cetăţile călăreţilor şi tot ceea ce  Solomon a dorit să zidească în Ierusalim şi în Liban şi-n tot regatul său.

Baalat (= suverane).  Solomon este cel ce a introdus caii în armata israelită, grajdurile sale fiind vestite în epocă.

7: Cât despre tot poporul care rămăsese din Hetei, din Amorei, din Ferezei, din Hevei şi din Iebusei, cei care nu făceau parte din Israel,

8: ci erau din fiii celor rămaşi în ţară, pe care fiii lui Israel nu-i nimiciseră de tot, Solomon i-a făcut birnici până-n ziua de azi.

„Birul nu era plătit în bani, ci în zile de muncă obligatorie”[5].

Sunt enumerate câteva dintre vechile popoare canaanite, făcându-se pomenire aici de Hetei, nume provenit din Het (= frică; uriaş; argint), Amorei (= cei vorbitori), Ferezei (= locuitorii câmpiei), Hevei (= cei vii; săteni) şi Iebusei (= zdrobiţi).

9: Dar dintre fiii lui Israel nu a făcut Solomon slugi ale regatului său, de vreme ce ei erau războinici, comandanţi, viteji, mai-mari peste care şi călăreţi.

„Solomon nu-i supune la muncă forţată pe israeliţi, ci doar rămăşiţele popoarelor canaanite, enumerate la II Paralipomene 8,7”[6].

10: Regele Solomon avea două sute cincizeci de conducători mari care supravegheau oamenii la lucru.

11: Solomon a strămutat-o pe fiica lui Faraon din cetatea lui David în casa pe care el i-o zidise, căci a zis: „Femeia mea nu va locui în cetatea lui David, regele lui Israel, fiindcă aceasta-i sfântă, de vreme ce în ea a intrat chivotul Domnului”.

„Căsătoria cu fiica Faraonului era o realizare nemaipomenită printre regii orientali din Antichitate. Alianţa cu Faraonul a fost profitabilă pentru regele israelit, întrucât suveranul egiptean îi cedează cetatea strategică de frontieră Ghezer. Din pricina originii păgâne a soţiei sale, Solomon îi construieşte o aripă specială în palatul lui. Versetul anunţă, prin antifrază, şi sfârşitul regelui israelit, care ajunge până la urmă să abandoneze atitudinea arătată aici, practicând un fel de sincretism religios pentru a-şi împăca soţiile neisraelite”[7].

12: Solomon I-a adus atunci Domnului arderi-de-tot şi jertfelnicul pe care I-l zidise Domnului în faţa templului,

13: potrivit rânduielii zilnice, aceea de a aduce [jertfe] după poruncile lui Moise; în sâmbete, la fiecare lună nouă şi la cele trei sărbători de peste an: la sărbătoarea Azimelor, la sărbătoarea Săptămânilor şi la sărbătoarea Corturilor.

„Cele trei sărbători anuale de prim rang, care presupuneau pelerinajul la Ierusalim şi închinarea în Templu. Cf. Deuteronom 16,16”[8].

14: Şi, după rânduiala lui David, a aşezat cetele preoţilor, potrivit cu slujbele lor: leviţii – să fie de strajă, să aducă laude şi să slujească înaintea preoţilor după rânduiala de fiecare zi; şi portarii, după cetele lor, la fiecare poartă; fiindcă aşa a poruncit David, omul lui Dumnezeu;

15: nimic n-au lăsat din poruncile regelui privitoare la preoţi şi la leviţi şi la vistierie.

16: Acum toată lucrarea era isprăvită, din ziua în care i s-a pus temelia şi până când Solomon a încheiat casa Domnului.

17: Atunci s-a dus Solomon la Eţion-Gheber şi la Elot, pe ţărmul mării, în ţara Idumeii:

Eţion-Gheber (= şira spinării uriaşului), „aşezare situată la extremitatea nordică a Golfului Aqaba (Marea Roşie), menţionată prima dată la Numeri 33,35. Solomon (cca 960 î. Hr.) a dezvoltat mineritul de cupru în zonă (la Elot), la 4 km nord de Eţion-Gheber, care a devenit port maritim pentru flota comercială. După moartea lui Solomon, portul a ars, dar a fost refăcut de Iosafat (II Paralipomene 20,36-37). În vremea lui Ioram (cca 848 î. Hr.), portul cade pradă răscoalei edomite, dar reintră în stăpânirea iudeilor 60 de ani mai târziu, sub Azaria (II Paralipomene 26,2), care îi dă numele de Elat. După 730 î. Hr., sirienii cuceresc portul şi îl cedează edomiţilor”[9].  Elot (= pomi) sau Elat – port la golful Aqaba, în Idumeea (= ţinut roşu), regat la sud de Iuda; Idumeea e un alt nume pentru Edom.

18: Hiram, prin mâna slujitorilor săi, trimisese corăbii şi servi cunoscători ai mării: aceştia, împreună cu servii lui Solomon, au mers la Ofir şi au adus de acolo patru sute cincizeci de talanţi de aur; [cu el] au venit la regele Solomon.

„Corăbiile lui Solomon transportau cupru la plecare şi se întorceau încărcate cu aur, argint, lemn de construcţie, fildeş, pietre preţioase”[10].  Ofir (= loc roditor; coasta bogăţiei; belşug de aur) nu a fost localizat, existând diverse propuneri.


[1] SEP 3, p. 130

[2] SEP 3, p. 130

[3] BBVA, p. 485

[4] SEP 3, p. 131

[5] BBVA, p. 485

[6] SEP 3, p. 131

[7] SEP 3, p. 131

[8] SEP 3, p. 132

[9] SEP 3, p. 132

[10] SEP 3, p.  132

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s