Comentarii la II Paralipomena – 4

Posted: 11/03/2009 in II Paralipomena
Etichete:, , ,

CAP. 4 – Vasele sfinţite.

 

1: A făcut un jertfelnic de aramă, lung de douăzeci de coţi, lat de douăzeci de coţi şi înalt de zece coţi.

„Se referă la altarul de bronz pentru arderile de tot, plasat în curtea interioară a Templului”[1].

2: A făcut marea turnată, de zece coţi în diametru, complet rotundă, cu înălţimea de cinci coţi şi cu circumferinţa de treizeci de coţi.

Marea turnată: „e vorba de aşa-numita mare de aramă, un bazin încăpător, situat în curtea interioară, între altarul de bronz pentru arderile de tot şi pridvor, destinat probabil spălărilor rituale”[2].

3: Dedesubtul ei, de jur-împrejur, se aflau chipuri de boi făcute prin turnare; ele înconjurau baia pe două rânduri de câte zece coţi.

4: Erau turnaţi doisprezece boi: trei cu faţa spre miazănoapte, trei cu faţa spre apus, trei cu faţa spre miazăzi, trei cu faţa spre răsărit; spinările lor erau spre centru.

5: Grosimea [mării] era de un pumn. Buza ei era ca o buză de potir, lucrată ca o cupă de crin; în ea încăpeau trei mii de vedre; aşa au făcut-o.

Textul Masoretic afirmă aici că marea de aramă avea o capacitate de trei mii de bathi, un bath având 45 de litri”[3].

6: A făcut şi zece spălătoare; şi le-a pus cinci de-a dreapta şi cinci de-a stânga, pentru ca în ele să fie spălate cele de trebuinţă pentru arderile-de-tot şi-n ele să fie clătite vasele; iar marea, pentru ca în ea să se spele preoţii.

„Aceste spălători sunt de fapt nişte lighene mai mici decât marea de aramă, destinate spălării instrumentelor folosite la arderile întregi”[4].

7: A făcut şi zece sfeşnice de aur, după izvoadele lor; şi le-a aşezat în templu, cinci de-a dreapta şi cinci de-a stânga. A făcut şi zece cupe de aur.

„Sfeşnicele erau aşezate în nava centrală, înaintea sanctuarului”[5].

8: A mai făcut zece mese, şi le-a aşezat în templu, cinci de-a dreapta şi cinci de-a stânga. A mai făcut şi zece cupe de aur.

9: A făcut şi curtea preoţilor, precum şi curtea cea mare; curţilor le-a făcut porţi, iar porţile le-a ferecat cu aramă.

Curtea preoţilor este un fel de atrium, menţionat la III Regi 6,36. Este supranumită aşa, pentru că aici se desfăşurau toate operaţiunile rituale. Curtea cea mare era curtea exterioară a Templului”[6].

10: Marea a aşezat-o în colţul din dreapta al templului, cel dinspre miazăzi-răsărit.

11: Hiram a făcut şi cârligele de prins carnea, precum şi căldările şi grătarul jertfelnicului şi toate uneltele lui. Şi a sfârşit Hiram tot ceea ce avusese de făcut pentru regele Solomon în templul lui Dumnezeu:

12: doi stâlpi; iar deasupra lor, lucrarea în relief pentru capitelurile din vârful celor doi stâlpi; şi două reţele care acopereau partea de deasupra a capitelurilor din vârful stâlpilor;

13: pentru reţele, patru sute de clopoţei de aur; la o plasă, două rânduri de rodii, ca să acopere cele două capiteluri de pe vârful stâlpilor.

14: A făcut zece şasiuri, iar pe şasiuri a făcut spălătoare;

15: şi marea, cu cei doisprezece boi de sub ea;

16: şi lighene pentru spălat picioarele, şi cârlige de atârnat carnea, şi cupe şi uneltele (pe care le făcuse Hiram şi pe care i le adusese regelui Solomon în casa Domnului): din aramă curată.

17: Regele a pus să le toarne într-un pământ cleios din împrejurimile Iordanului, între Sucot şi Ţartan.

Sucot (= colibe) era o localitate pe malul răsăritean al Iordanului în preajma căreia, cum reiese de aici, se afla argilă potrivită pentru turnarea aramei. Ţartan (= depunere; sediment) se afla tot în apropierea Iordanului.

18: Toate aceste lucruri le-a făcut Solomon din mare beşug, căci n-a lipsit mulţimea aramei.

19: Făcut-a Solomon toate uneltele templului Domnului; şi altarul tămâierii, cel de aur, şi mesele pe care să stea pâinile punerii-înainte,

20: şi sfeşnicele şi candelele de aur curat, ca să ardă, după rânduială, în faţa altarului;

21: şi mucarniţele şi cupele şi cădelniţele şi căţuile, din aur curat;

„În Textul Masoretic obiectele sunt mai multe, enumerarea lor trecând şi în v. 22”[7].

22: şi uşa interioară a templului, cea spre sfânta-sfintelor, şi uşile din locaşul sfintei, de aur.

„Se referă la uşile care fac legătura dintre sanctuar şi celelalte încăperi ale Templului”[8].

Putem conchide, la finalul acestui capitol, desprinzând noi argumente împotriva iconoclasmului: „Solomon a făcut în templu multe şi felurite lucruri, atât sculptate cât şi făurite, pe care nici Dumnezeu nu i-a poruncit să le facă, nici cortul mărturiei nu le avea, nici templul pe care i l-a arătat Dumnezeu lui Iezechiel (Iezechiel 40-42), şi Solomon n-a fost condamnat pentru aceasta, căci a făcut asemenea figuri spre slava lui Dumnezeu ca şi noi”[9].  Şi iarăşi: „Solomon, luând din Lege modelul, a umplut templul cu chipuri de aramă sculptate de boi, finici şi oameni şi n-a fost mustrat de Dumnezeu pentru aceasta. Aşadar, dacă voieşti să mă mustri din pricina icoanelor, mustră mai întâi pe Dumnezeu, Care a poruncit să se facă acestea, pentru că noi, prin ele, ne aducem aminte de El”[10].


[1] SEP 3, p. 121

[2] SEP 3, p. 121

[3] SEP 3, p. 121

[4] SEP 3, p. 121

[5] SEP 3, p. 122

[6] SEP 3, p. 122

[7] SEP 3, p. 123

[8] SEP 3, p. 123

[9] Sf. Ioan Damaschin, Cele trei tratate contra iconoclaştilor, – cuvântul e extras de Sf. Ioan din lucrarea lui Leontie al Neapolei din insula Cipru: Contra iudeilor, despre închinarea la crucea lui Hristos, la icoanele sfinţilor, a unora către alţii şi despre moaştele sfinţilor.

[10] Ibid., Leontie al Neapolei, Contra iudeilor, despre închinarea…, Cartea a V-a.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s