Comentarii la II Paralipomena – 1

Posted: 11/03/2009 in II Paralipomena
Etichete:, , ,

paralipomena1

Comentarii la Cartea a Doua Paralipomena

 

I. Solomon (1,1 – 9,31)

 

            CAP. 1 – Înţelepciunea şi bogăţia lui Solomon.

 

1: Şi Solomon, fiul lui David, a prins putere asupra regatului său; iar Domul, Dumnezeul său, era cu el şi l-a umplut de slavă.

„Capitolul corespunde în întregime cu III Regi 3,1-15. În primul verset, un rezumat vag al activităţii politice a regelui Solomon, relatate în III Regi 2,12-3,3. Cronistul insistă în cele ce urmează asupra preocupărilor religioase ale regelui şi asupra actului de cult (vv. 3-6) care îi legitimează domnia”[1].  

Solomon (= paşnic), fiul lui David (= cel preaiubit), a urmat pe tronul regatului Israel, după moartea tatălui său.

2: Solomon a grăit către întregul Israel, către căpeteniile peste mii şi către sutaşi şi către judecători şi către toţi dregătorii de peste Israel şi către capii de familie.

Reamintim că Israel se poate traduce prin mintea care vede pe Dumnezeu. Acesteia îi grăieşte Solomon.

3: Şi Solomon, împreună cu toată adunarea, a mers pe înălţimea de pe Gabaon, unde se afla cortul mărturiei lui Dumnezeu, cel pe care Moise, robul lui Dumnezeu, îl făurise în pustie.

Gabaon (= cetatea dealurilor) era principala cetate a heviţilor (un alt nume pentru horei).  „Înălţimea din Gabaon este ultimul loc în care staţionează cortul mărturiei, înainte de stabilirea lui definitivă la Ierusalim”[2].

4: (Cât despre chivotul lui Dumnezeu, David îl adusese din cetatea Chiriat-Iearim în locul pe care el, David, i-l pregătise atunci când i-a întins cort în Ierusalim).

David mutase cortul din Chiriat-Iearim (= cetatea pădurilor) în Ierusalim (= cetatea păcii).

5: Şi jertfelnicul de aramă, pe care-l făcuse Beţaleel, fiul lui Uri, fiul lui Hur, se afla acolo, în faţa cortului Domnului, iar Solomon şi adunarea l-au cercetat.

Jertfelnicul fusese lucrat de Beţaleel (= sub paza lui Dumnezeu), fiul lui Uri (= lumină), fiul lui Hur (= nobil; liber).

6: Pe acest jertfelnic de aramă, care se afla înaintea Domnului, în cort, a adus Solomon o mie de arderi-de-tot.

7: În noaptea aceea i s-a arătat Dumnezeu lui Solomon şi i-a zis: „Cere: ce să-ţi dau?”

8: Iar Solomon I-a zis lui Dumnezeu: „Tu ai făcut mare milă cu David, părintele meu, iar pe mine m-ai făcut rege în locul său.

„Se înţelege că este vorba de succesiunea ereditară la domnie”[3].  „Ca şi în I Corinteni 6,11, numele divin este garanţia promisiunii revelate a lui Dumnezeu”[4].

9: Şi acum, Doamne, Dumnezeule: credincios să rămână numele Tău asupra lui David, părintele meu, de vreme ce Tu m-ai făcut rege peste un popor numeros ca ţărâna pământului.

            Credincios să rămână numele Tău: „adică: Să-Ţi ţii făgăduinţa pe care i-ai făcut-o lui David, părintele meu!  Credincios: fidel, leal. Numele Tău: Tu-Însuţi”[5]. 

10: Acum, dă-mi înţelepciune şi pricepere ca să ies şi să intru în faţa acestui popor!; căci cine oare îl va judeca pe acest mare popor al Tău?”

Înţelepciune şi pricepere: „Înţelepciunea (sofia) (mai ales în conducere): capacitatea intelectului de a discerne între bine şi rău. Pricepere (sinesis) (înţeles înrudit cu acela al lui fronesis): capacitatea de a pune înţelepciunea în practică, de a găsi întotdeauna o soluţie dreaptă în orice problemă”[6].  A judeca (aici): a cârmui după dreptate, a judeca neînţelegerile prin cumpăna cea dreaptă”[7].  Să ies şi să intru: semitism referitor la comportamentul conducătorului”[8].

11: Şi a zis Dumnezeu către Solomon: „De vreme ce aceasta a fost în inima ta, şi n-ai cerut multă bogăţie, nici slavă, nici viaţa vrăjmaşilor, şi nici zile multe n-ai cerut, ci ai cerut înţelepciune şi pricepere ca să-l judeci pe poporul Meu, peste care te-am pus rege,

12: înţelepciunea şi priceperea ţi le dau; şi-ţi voi da bogăţie şi avuţii şi slavă, aşa cum nici un rege de dinaintea ta nu ţi-a fost pe măsură, şi aşa cum nici după tine nu va fi”.

„Solomon, pentru că a cerut ce trebuia să ceară, iată că a primit îndată! Două lucruri trebuie să împlinească cel ce se roagă: unul, să ceară cu stăruinţă; altul, să ceară ce trebuie”[9].  „Despre Solomon ştim că a cerut înţelepciune şi  a primit-o. Iar urmele înţelepciunii lui se pot recunoaşte în scrierile pe care le-a lăsat, scrieri cuprinzând în puţine cuvinte o profundă înţelepciune: poţi afla în ele atât elogii ale înţelepciunii, cât şi îndemnuri spre trăire înţeleaptă”[10].

13: Şi a venit Solomon de pe înălţimea Gabaonului – din faţa cortului mărturiei – la Ierusalim, şi a domnit peste Israel.

Prezentare simplificată a preluării tronului de către Solomon.

14: Solomon a adunat care şi călăreţi: avea o mie patru sute de care şi douăsprezece mii de călăreţi; şi le-a aşezat în cetăţile carelor; iar poporul era cu regele în Ierusalim.

„Solomon atribuie pentru prima dată carelor de război un loc important în armata pe care o conduce (cf. III Regi 10,26). Aceasta în urma unei activităţi comerciale intense, după cum rezultă şi din versetele imediat următoare. Cetăţile unde staţionează carele sunt Meghiddo, Haţor şi Ghezer, menţionate la III Regi 9,15”[11].

15: Regele a făcut în aşa fel încât argintul şi aurul era în Ierusalim [tot atât de preţuit] ca pietrele; iar cedrii se aflau în Iudeea ca duzii care cresc în neştire pe câmp.

„Formulă consacrată şi simbolică a prosperităţii pe vremea lui Solomon”[12].

16: I se aduceau lui Solomon, pe bani, cai din Egipt; negustorii regelui cumpărau cu bani:

17: scoţându-l din Egipt, îi aduceau regelui un car pentru şase sute de sicli de argint şi un cal pentru o sută cincizeci de sicli de argint; tot astfel şi tot ei aduceau pentru toţi regii Heteilor şi pentru regii Siriei.

„Este ultima menţionare a hittiţilor din Vechiul Testament. După prăbuşirea Imperiului hittit, douăzeci şi patru de oraşe-state au devenit moştenitoarele teritoriilor imeriale de la nord de Munţii Taurus. În Siria, şapte oraşe-state care aparţinuseră Imperiului hittit au continuat să fie cunoscute sub titulatura de hittite (de exemplu Carchemiş pe Eufrat şi Hamat pe Orontes). Conducătorii lor erau supranumiţi regii hittiţilor[13].

18: Solomon a zis că-i va zidi o casă numelui Domnului şi o casă pentru regatul său.

Cititorul de azi va fi interesat, desigur, mai mult de zidirea Templului din Ierusalim, prefigurare a Bisericii. Dar, într-o măsură, şi casa regelui e o prefigurare a Casei Împăratului Hristos.


[1] SEP 3, p. 115

[2] SEP 3, p. 115

[3] SEP 3, p. 115

[4] SEP 3, p. 115

[5] BBVA, p. 479

[6] BBVA, p. 479

[7] BBVA, p. 479

[8] SEP 3, p. 116

[9] Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, XXIII, 4

[10] Origen, Contra lui Celsus, III, 45

[11] SEP 3, p. 116

[12] SEP 3, p. 116

[13] SEP 3, pp. 116-117

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s