Comentarii la I Paralipomena – 23

Posted: 07/03/2009 in I Paralipomena
Etichete:, , ,

CAP. 23 – Numărul, rânduiala şi slujba leviţilor.

 

            „Capitolul ilustrează două aspecte total noi ale îndatoririlor levitice, unul negativ, celălalt pozitiv. O dată cu stabilirea chivotului la Ierusalim, se anulează toate regulamentele privitoare la sarcina leviţilor de a purta chivotul. În al doilea rând, asistăm la o centralizare fără precedent a responsabilităţilor religioase (şi de tot felul) în mâna regelui. Transferul de putere, menţionat în primele două versete ale capitolului, presupune, în primul rând, transferul responsabilităţilor centralizate”[1].

 

1: Fiind David bătrân şi sătul de zile, în locul lui l-a făcut rege peste Israel pe Solomon, fiul său.

2: Şi i-a adunat pe toţi mai-marii din Israel şi pe preoţi şi pe leviţi.

„Cronistul rezolvă foarte uşor chestiunea extrem de complicată a succesiunii lui David, dând astfel impresia că lucrurile au decurs firesc. Sistemul de complicităţi şi de partizanate care au scindat marea nobilime în susţinători ai lui Solomon şi aliaţi ai lui Adonia (cf. III Regi 1-2) este şi el trecut sub tăcere, prin formula ambiguă toate căpeteniile lui Israel. Pomenirea leviţilor şi a preoţilor îi dă autorului ocazia să se abată de la subiect şi să alcătuiască o lungă listă a leviţilor şi a noilor îndatoriri ale acestora”[2].

3: Şi leviţii s-au numărat pe ei înşişi, cei de la treizeci de ani în sus; numărul lor, pe cap de om, a fost de treizeci şi opt de mii de bărbaţi.

Pe cap de om: „adică individual, nu pe criteriul colectiv al cetelor”[3].

4: Dintre ei, cârmuitori peste lucrările casei Domnului au fost douăzeci şi patru de mii; iar grămătici şi judecători, şase mii;

5: patru mii erau portari, iar patru mii erau cântăreţi ai Domnului, cu instrumentele muzicale pe care ei le făcuseră să-L laude pe Domnul.

„Versetele (4-5) oferă un rezumat al îndatoririlor leviţilor (din Ierusalim): ei sunt intendenţi ai Templului, portari, judecători, scribi şi cântăreţi”[4].

6: Şi i-a împărţit David în cete care să facă-n fiecare zi cu rândul, după fiii lui Levi: Gherşon, Cahat şi Merari.

7: Din Gherşoniţi: Laedan şi Şimei.

Căpetenii dintre fiii lui Gherşon: Laedan (= sărbătoresc) şi Şimei (= renumit).

8: Fiii lui Laedan au fost trei: Iehiel, căpetenie, Zetam şi Ioil.

Fiii lui Laedan: Iehiel (= Dumnezeu trăieşte), Zetam (= bucurie; aurit) şi Ioil (= Iahve este Dumnezeu).

9: Fiii lui Şimei au fost trei: Şelomit, Haziel şi Haran. Aceştia sunt căpeteniile fiilor lui Laedan.

„Se pare că acest Şimei nu este acelaşi cu cel din 23,7, pentru că acesta face parte din familia lui Edan [Laedan]”[5].  Fiii lui Şimei: Şelomit (= paşnic), Haziel (= cel ce vede pe Dumnezeu) şi Haran (= muntean).

10: Tot fii ai lui Şimei au fost Iahat, Ziza, Ieuş şi Beraia; aceştia patru sunt tot fii ai lui Şimei;

„Acelaşi Şimei cu cel din 23,7”[6].  Fiii ceilalţi ai lui Şimei (sau ai celuilalt Şimei): Iahat (= împrospătare; mângâiere), Ziza (= strălucire; podoabă), Ieuş (= adunător) şi Beraia (= dar).

11: Iahat era căpetenie; Ziza era al doilea; Ieuş şi Beraia au avut puţini copii şi de aceea au fost socotiţi la un loc cu casa tatălui lor.

„Familiile lui Ioaş şi Beraia sunt trecute în aceeaşi ceată”[7].

12: Fiii lui Cahat au fost patru: Amram, Iţhar Hebron şi Uziel.

Fiii lui Cahat: Amram (= popor nobil), Iţhar (= strălucitor), Hebron (= prietenie; uniune) şi Uziel (= puterea Domnlui).

13: Fiii lui Amram: Aaron şi Moise. Aaron a fost rânduit să sfinţească lucrurile cele mai sfinte – el şi fiii săi – pe veci, să ardă tămâie în faţa Domnului, să-I slujească şi să-I binecuvinteze numele în veci.

14: Iar Moise, omul lui Dumnezeu, şi fiii săi au fost socotiţi la tribul lui Levi.

„Aluzie la separarea ordinului preoţesc de ceilalţi leviţi, dar şi la rolul de profet al lui Moise. Diferenţa de statut dintre leviţii de rând şi urmaşii lui Aaron se remarcă mai jos, în vv. 26-32. Leviţii aaroniţi sunt însărcinaţi cu serviciul divin, câtă vreme ceilalţi îndeplinesc o serie de alte misiuni mai modeste”[8].  Fiii lui Amram: Aaron (= împresurat de strălucire) şi Moise (= fiu; scos din apă).

15: Fiii lui Moise: Gherşon şi Eliezer.

Fiii lui Moise: Gherşon (= izgonire) şi Eliezer (= ajutorul lui Dumnezeu).

16: Fiul lui Gherşon: Şebuel, căpetenia.

Fiul lui Gherşon: Şebuel (= robul Domnului).

17: Fiul lui Eliezer: Rehabia, căpetenia. Eliezer n-a mai avut alţi copii; Rehabia însă a avut foarte mulţi.

Fiul lui Eliezer: Rehabia (= depărtare; întindere).

18: Fiul lui Iţhar: Şelomit, căpetenia.

Fiul lui Iţhar: Şelomit (= paşnic).

19: Fiii lui Hebron: întâiul, Ieria; al doilea, Amaria; al treilea, Iahaziel; al patrulea, Iecameam.

Fiii lui Hebron: Ieria (= frica de Iahve), Amaria (= Iahve a promis), Iahaziel (= Iahve descoperă) şi Iecameam (= ridicarea poporului).

20: Fiii lui Uziel: întâiul, Mica, al doilea, Işia.

Fiii lui Uziel: Mica (= cine este ca El?) şi Işia (= Dumnezeu trăieşte).

21: Fiii lui Merari: Mahli şi Muşi; fiii lui Mahli: Eleazar şi Chiş.

Fiii lui Merari: Mahli (= bolnav) şi Muşi (= îndepărtat). Fiii lui Mahli: Eleazar (= Dumnezeu ajută) şi Chiş (= arc).

22: Eleazar a murit fără să fi avut fii, ci numai fiice, pe care le-au luat [de soţii] fiii lui Chiş, verii lor.

23: Fiii lui Muşi au fost trei: Mahli, Eder şi Ieremot.

Fiii lui Muşi: Mahli (= bolnav), Eder (= turmă; cel ce face rânduială) şi Ieremot (= înălţare).

24: Aceştia sunt fiii lui Levi, după casele părinţilor lor, adică ale capilor de familie, după numărătoarea lor pe nume şi pe capete, cei care, de la douăzeci de ani în sus, făceau slujbă în templul Domnului.

25: Căci David a zis: „Domnul, Dumnezeul lui Israel, i-a dat linişte poporului Său şi pe veci l-a aşezat în Ierusalim”.

26: Leviţii nu mai purtau cortul şi toate ale lui, cele de trebuinţă pentru slujbele din el.

Dacă, în vremea peregrinărilor poporului Israel, leviţii erau însărcinaţi cu împachetarea şi transportul Cortului sfânt, acum, odată poporul aşezat în Canaan, sarcinile leviţilor devin altele, adaptate noilor condiţii.

27: De aceea, după cele din urmă porunci ale lui David, au fost număraţi leviţii de la douăzeci de ani în sus,

28: ca să stea la îndemâna fiilor lui Aaron pentru slujbele din templul Domnului, pentru [veghea] curţilor şi a cămărilor, pentru curăţirea tuturor lucrurilor şi pentru ceea ce era de trebuinţă la slujbele din templul lui Dumnezeu,

29: pentru a se îngriji de pâinile punerii-înainte, de făinuţa de grâu pentru prinosul de pâine şi de azime, de ceea ce era de copt, de fript şi de măsurat,

30: pentru a sta dimineaţa şi seara să-L laude pe Domnul şi să I se mărturisească

31: şi pentru toate arderile-de-tot aduse Domnului sâmbăta, la lună nouă şi la sărbători, după numărul şi rânduiala lor, totdeauna înaintea Domnului

Lună nouă: prima zi a lunii, după calendarul lunar urmat de evrei”[9].

32: şi să facă paza la cortul mărturiei şi paza la locaşul cel sfânt şi paza la fiii lui Aaron, fraţii lor, în slujbele din templul Domnului.

Paza la locaşul cel sfânt „era de fapt un serviciu de veghe organizat pe ore şi zile. Serviciul de strajă la templu era cunoscut încă din Egiptul vechiului regat şi, la rândul său, fusese inspirat, se pare, de practicile corăbierilor de a organiza carturi de veghe”[10].


[1] SEP 3, p. 84

[2] SEP 3, p. 84

[3] SEP 3, p. 84

[4] SEP 3, p. 84

[5] SEP 3, p. 84

[6] SEP 3, p. 84

[7] SEP 3, p. 84

[8] SEP 3, p. 85

[9] SEP 3, p. 86

[10] SEP 3, p. 86

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s