Comentarii la I Paralipomena – 17

Posted: 03/03/2009 in I Paralipomena
Etichete:, , ,

CAP. 17 – Profeţia lui Natan. Rugăciunea lui David.

1: Şi a fost că la vremea când David locuia în casa lui, a zis David către profetul Natan: „Iată, eu locuiesc într-o casă de cedru, dar chivotul legământului Domnului [locuieşte] sub piei”.

„Cortul era făcut din piei de animale”[1]. Profetul Natan (= darul Domnului) „nu este prezentat în prealabil. El este menţionat în II Paralipomene 29,25 ca fiind acela care, la porunca lui David, i-a organizat pe cântăreţi”[2].

2: Iar Natan a zis către David: „Tot ce ţi-ai pus tu la inimă, fă!, căci Dumnezeu este cu tine”.

3: Şi a fost că în noaptea aceea s-a făcut cuvântul Domnului către Natan, zicând:

4: „Du-te şi spune-i robului Meu David: Aşa grăieşte Domnul: Tu nu-Mi vei zidi Mie casă în care să locuiesc;

„Domnul vorbeşte aici despre casa materială (templul) pe care o va ridica Solomon. Promisiunile de ridicare spirituală a casei (în sens de dinastie a) lui David urmează, în paralel”[3].

5: că Eu nu într-o casă am locuit, din ziua în care l-am scos pe Israel şi până-n ziua aceasta, ci în cort şi din popas în popas.

6: Oriunde am umblat, în tot Israelul, spus-am Eu oare vreodată vreunei seminţii a lui Israel, sau vreunuia dintre judecătorii cărora le-am poruncit să-l pască pe poporul Meu, zicând: – De ce nu Mi-aţi zidit o casă de cedru?

7: Şi acum, aşa îi vei grăi robului Meu David: – Aşa grăieşte Domnul Atotţiitorul: Te-am luat de la stână, din spatele turmei, ca să fii îndrumător peste poporul Meu Israel;

Ultimele „două versete marchează revoluţia pe care Dumnezeu o înfăptuieşte prin alegerea directă a lui David ca rege în Israel. Metafora pastorală are caracter profetic şi face trensparentă misiunea încredinţată lui David. Dumnezeu îi vorbeşte regelui în calitate de atotputernic, παντοκράτωρ (ebr. YHWH Ţebaoth, Domnul oştirilor)”[4].

8: şi am fost cu tine peste tot pe unde ai umblat, iar pe vrăjmaşii tăi i-am nimicit de dinainte-ţi şi te-am făcut renumit după renumele celor mari de pe pământ.

9: Şi voi rândui un loc pentru poporul Meu Israel; şi-i voi răsădi şi vor locui între ei şi nu vor mai suferi nedreptatea de a fi umiliţi ca atunci, la început,

10: şi din zilele când am rânduit judecători peste poporul Meu Israel. Şi i-am umilit pe toţi vrăjmaşii tăi; pe tine te voi spori, iar Domnul îţi va zidi o casă.

A-i zidi o casă (aici): a-i asigura urmaşi”[5].

11: Şi va fi că după ce zilele tale se vor plini şi vei adormi cu părinţii tăi, Eu îl voi ridica pe urmaşul tău, care va fi din coapsa ta, şi-i voi pregăti regatul.

Vei adormi cu părinţii tăi: „Formula este des uzitată în cărţile istorice ale Bibliei pentru a evoca imaginea despre moarte a poporului evreu”[6].

12: El Îmi va zidi Mie casă, iar Eu îi voi reaşeza tronul pe veci.

Tron veşnic are doar Cel ce nu a suit pe tronul cel văzut al lui Iuda: „Aşa a rămas, deci, Dumnezeu – cu toate că n-a luat sceptru de domnie peste Iuda – mare arhiereu, cât şi împărat peste întreg pământul, întărindu-I-se binecuvântarea lui Iacob prin cuvintele şi se vor binecuvânta prin neamul Tău toate seminţiile pământului (Facerea 22, 18) şi toate popoarele vor preamări pe Hristos”[7].

13: Eu îi voi fi Tată, el Îmi va fi Mie fiu şi mila Mea n-o voi îndepărta de la el aşa cum am îndepărtat-o de la cei ce-au fost înainte de tine;

„Faţă de pasajul paralel din II Regi 7,14-15, nu se mai menţionează posibilitatea ca viitorul rege să greşească şi să fie pedepsit. De asemenea, numele lui Saul este înlocuit cu un termen mai vag. Se constată o evoluţie a interpretării făgăduinţei, în sens mesianic”[8].

14: Şi-l voi adeveri în casa Mea şi-n regatul său pe veci; şi fi-va tronul său pe veci reaşezat”.

15: Toate cuvintele acestea şi toată această vedenie i le-a spus Natan lui David.

De remarcat, deşi acest lucru e mai evident în Cartea II Regi, că „Natan nu a fost pur şi simplu un profet de curte, ci un veritabil profet care-l mustra pe rege când acesta păcătuia şi îl determina să-şi asume obligaţiile şi răspunderile sale”[9].

16: Atunci regele David a venit şi a şezut înaintea Domnului şi a zis: „Cine sunt eu, Doamne, Dumnezeule? şi ce este casa mea, de m-ai iubit atât?

„Când Te descoperi Tu, Stăpâne a toate, şi-Ţi arăţi limpede slava feţei Tale sunt întreg cuprins de cutremur văzându-Te venind de sus, la smerenia firii mele, pe cât îmi este cu putinţă; şi, fiind cuprins de teamă, sunt lovit de uimire (…). Văd atunci marea necuviinţă a sufletului şi nevrednicia ticălosului meu suflet şi, cunoscând acestea, îmi ies din mine însumi strigând: Cine sunt eu, Dumnezeule şi Făcătorul a toate, şi ce lucru bun am făcut în viaţă sau ce poruncă a Ta am lucrat cândva, ca să mă preaslăveşti cu o asemenea slavă? Şi de unde sau pentru ce ai socotit lucru vrednic să mă învălui aşa în lumină pe mine, ticălosul, ziua şi noaptea? Oare am însetat căutându-Te pe Tine, Împăratul meu? Oare am pătimit cele rele în chinuri pentru poruncile Tale? Oare am răbdat ispite şi lovituri, ca toţi sfinţii cei din veac care au îndurat cu tărie acestea? Am făcut oare toate acestea, ca să mă mântuieşti numărându-mă împreună cu aceia, Hristoase?”[10].

17: Dar şi acestea au însemnat puţin înaintea Ta, Dumnezeule! Tu ai vorbit despre casa robului Tău cu ochiul departe şi Te-ai uitat la mine ca la o vedenie a omului şi m-ai înălţat, Doamne, Dumnezeule!

Cu ochiul departe: „Literal: …ai vorbit de departe: din perspectiva unui viitor foarte îndepărtat”[11]. Ca la o vedenie a omului: ca la un prototip uman; ca la un izvor al perfecţiunii”[12].

18: Ce mai poate David adăuga [în ruga lui] spre Tine, ca să Te slăvească? Că Tu-l cunoşti pe robul Tău.

David, „având necontenit în minte virtutea strămoşilor săi, socotea că el este un om de nimic în comparaţie cu ei”[13].

19: Tu după inima Ta ai făcut această mărire-ntreagă.

Măreţia (μεγαλοσύνη[14]) este de fapt promisiunea de mărire, planul pe care îl are Dumnezeu cu casa lui David”[15].

20: Doamne, nu-i nimeni asemenea Ţie şi nu e Dumnezeu în afară de Tine, după toate câte am auzit noi cu urechile noastre;

21: iar pe pământ nu este un alt neam precum poporul Tău Israel, pe care să-l fi călăuzit Dumnezeu, ca să-Şi răscumpere Sieşi popor şi să-i facă nume mare şi strălucit, izgonind neamuri din faţa poporului Tău pe care l-ai răscumpărat din Egipt.

Să-Şi răscumpere: „litroo = a elibera în schimbul unui preţ, a răscumpăra. Sensul acesta va fi raportat şi la Iisus Hristos, care a eliberat neamul omenesc cu preţul Sângelui Său (Matei 20, 28; Efeseni 1, 7; Tit 2, 14)”[16].

22: şi Ţi l-ai rânduit pe poporul Tău Israel să-Ţi fie Ţie popor în veac; şi Tu, Doamne, Te-ai făcut lor Dumnezeu.

23: Şi acum, Doamne, în veac adeverească-se cuvântul pe care Tu l-ai grăit despre robul Tău şi despre casa lui, şi fă precum ai spus!

24: În veac adeverească-se şi să se preamărească numele Tău, zicându-se: – Doamne, Doamne Atotţiitorule, Dumnezeul lui Israel! Şi casa lui David, robul Tău, reaşezată fie-n faţa Ta!

25: Că Tu, Doamne, ai descoperit în auzul robului Tău că-i vei zidi casă; de aceea a aflat robul Tău îndrăzneală de a se ruga înaintea feţei Tale.

„Dumnezeiescul David, după ce a înaintat foarte mult cu vârsta, mulţumind lui Dumnezeu, care l-a ales pe el, zice despre cele din urmă ale binecuvântării: Acum a aflat robul Tău inima sa, ca să se roage rugăciunea aceasta. Aceasta s-a zis ca să învăţăm că e trebuinţă de multă luptă şi vreme în rugăciuni, ca să aflăm starea neturburată a cugetării, ca pe un alt cer unde locuieşte Hristos”[17].

26: Şi acum, Doamne, Tu Însuţi eşti Dumnezeu şi Tu ai grăit aceste lucruri bune despre robul Tău.

27: Şi acum Tu ai început să binecuvintezi casa robului Tău, aşa încât să rămână-n veac în faţa Ta; că Tu, Doamne, ai binecuvântat, şi Tu binecuvintezi în veac!”

Sfârşitul rugăciunii de mulţumire a lui David.


[1] BBVA, p. 467

[2] SEP 3, p. 69

[3] SEP 3, p. 69

[4] SEP 3, p. 70

[5] BBVA, p. 467

[6] SEP 3, p. 70

[7] Sf. Vasile cel Mare, Epistole, 236, 3

[8] SEP 3, p. 71

[9] DEI, p. 560

[10] Sf. Simeon Noul Teolog, Erosurile imnelor dumnezeieşti, 15

[11] BBVA, p. 467

[12] BBVA, p. 467

[13] Sf. Ioan Gură de Aur, Despre căinţă, II, 7

[14] megalosini.

[15] SEP 3, p. 71

[16] BBVA, p. 467

[17] Ioan Carpatiul, Una sută capete de mângâiere, 52

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s