Comentarii la I Paralipomena – 13

Posted: 03/03/2009 in I Paralipomena
Etichete:, , ,

CAP. 13 – Aducerea chivotului la Obed-Edom.

1: David s-a sfătuit cu căpeteniile peste mii, cu căpeteniile peste sute şi cu fiecare căpetenie în parte.

„Cronistul revine la momentul imediat următor cuceririi Ierusalimului de către David (I Paralipomene 11,1-9)”[1].

2: Şi a zis David către toată obştea lui Israel: „Dacă vouă vă stă la inimă şi dacă Domnul, Dumnezeul nostru, va face un pas înainte, să trimitem la ceilalţi fraţi ai noştri, cei rămaşi în toată ţara lui Israel, precum şi la preoţii şi leviţii care sunt cu ei prin cetăţile de pe moşiile lor, să se adune cu noi

3: şi să strămutăm la noi chivotul Dumnezeului nostru; căci, din vremea lui Saul, nimeni n-a mai avut grija lui!”

4: Şi toată obştea a zis că aşa să se facă: ceea ce s-a spus e bun în ochii întregului popor.

5: Aşa că David a adunat întregul Israel, de la hotarele Egiptului până la intrarea Hamatului, ca să aducă de la Chiriat-Iearim chivotul lui Dumnezeu.

„Hotarele Egiptului şi intrarea [Hamat] sunt extremităţile de sud şi, respectiv, de nord ale Israelului. De regulă, pentru limita de sud este indicat Şihorul sau Râul Egiptului. Hamat este şi astăzi un oraş pe malul de est al râului Oronte, situat pe una dintre căile comerciale principale care duceau din Asia Mică spre sud. Intrarea Hamatului se va fi găsit, probabil, la cumpăna apelor din valea Beqaa. ♦ Chiriat-Iearim (cetatea pădurilor) [era] situată pe graniţa dintre Iuda şi Veniamin (…). Aici a fost adus chivotul de la Bet-Şemeş şi încredinţat lui Eleazar, iar după douăzeci de ani a fost adus de David la Ierusalim”[2]. Hamat (= fortăreaţă).

6: Şi l-a adus David: tot Israelul s-a suit la Chiriat-Iearim – care se afla în Iuda – ca să aducă de acolo chivotul lui Dumnezeu, în faţa căruia se cheamă numele Domnului, Cel ce şade pe heruvimi.

„La capetele chivotului erau aşezaţi doi heruvimi de aur cu aripile întinse. Acestea formau un piedestal vizibil pentru tronul invizibil al lui Dumnezeu”[3].

7: Şi au pus chivotul lui Dumnezeu într-un car nou din casa lui Aminadab; Uza şi fraţii săi mânau carul.

Textul Masoretic are: Uza şi Ahio. Aminadab (= popor nobil); Uza (= tărie; putere); Ahio (= fratele său).

8: Iar David şi-ntregul Israel jucau cât puteau în faţa lui Dumnezeu, laolaltă cu cântăreţii din gură şi din alăute şi din harpe şi din timpane şi din ţimbale şi din trâmbiţe.

„Slăvitul împărat David a luat ramuri şi de praznic a înălţat laudă dănţuind cu copiii. Iubirea părintelui Tău David să fie oare vie întru Tine?”[4]. Autorul aplică textul la Hristos, bucuria lui David fiind văzută ca o prefigurare a venirii Lui, urmaş, după trup, al lui David.

9: Dar când au ajuns la aria lui Chidon, Uza şi-a întins mâna să sprijine chivotul, căci boii se poticniseră.

„Pasajul corespunzător din II Regi 6,6 este construit în linii mult mai ferme: Uza apucă cu putere (κρατω) chivotul pentru că animalul de povară îl trage în lături (περισπω). ♦ În II Regi 6,6 aria respectivă se numeşte [aria lui Nachon]”[5]. Chidon (= lance).

10: Iar Domnul S-a mâniat pe Uza cu mare aprindere şi l-a lovit chiar acolo, din pricină că-şi întinsese mâna pe chivot; şi acolo a murit, în faţa lui Dumnezeu.

11: Şi mult s-a întristat David pentru aceea că Domnul făcuse o astfel de ruptură asupra lui Uza. Şi s-a numit locul acela Ruptura lui Uza, până-n ziua de azi.

„Trebuie să înţelegem că nimic privitor la Dumnezeu nu trebuie judecat cu uşurinţă, fiindcă şi o vină care pare mică devine mare dacă este o injurie adusă lui Dumnezeu. Acel Uza, levit al lui Dumnezeu, ce a săvârşit împotriva poruncii cereşti prin faptul că a încercat să sprijine chivotul Domnului, ca să nu se răstoarne? Legea nu prevedea nimic în această privinţă. Şi totuşi, îndată ce a pus mâna să sprijine chivotul, şi-a dat duhul, nu fiindcă, pe cât se pare, ar fi săvârşit ceva nepermis, sau împotriva datoriei, ci prin datoria însăşi împotriva datoriei, fiindcă a fost în afara poruncilor”[6].

12: Şi-n ziua aceea s-a temut David de Domnul, zicând: „Cum voi aduce la mine chivotul lui Dumnezeu?”

13: Şi n-a vrut David să aducă chivotul la el, în cetatea lui David, ci l-a abătut în casa lui Obed-Edom Gateanul.

Obed-Edom (= sluga celui roşu) Gateanul (din Gat = teasc) era un „filistean originar din Gad care a trăit în vecinătatea Ierusalimului”[7].

14: Şi a rămas chivotul lui Dumnezeu în casa lui Obed-Edom vreme de trei luni; iar Dumnezeu l-a binecuvântat pe Obed-Edom şi toată avuţia lui.


[1] SEP 3, p. 60

[2] SEP 3, p. 60

[3] SEP 3, p. 60

[4] Sf. Efrem Sirul, Imnele Naşterii, XIV, 7

[5] SEP 3, p. 61

[6] Salvianus, Despre guvernarea lui Dumnezeu, VI, 10

[7] SEP 3, p. 61

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s