Comentarii la I Paralipomena – 11

Posted: 03/03/2009 in I Paralipomena
Etichete:, , ,

CAP. 11 – David rege. Luarea Ierusalimului. Vitejii lui David.

1: Şi întregul Israel a venit la David în Hebron şi i-a zis: „Iată, noi suntem oasele tale şi carnea ta.

2: Chiar şi înainte, când domnea Saul, tu erai cel ce cârmuia intrările şi ieşirile lui Israel, şi tu eşti cel căruia Domnul, Dumnezeul tău, i-a zis: «Tu îl vei paşte pe poporul Meu Israel şi tu vei fi să cârmuieşti peste Israel »”.

„Înainte de ralierea tuturor triburilor, David a domnit şapte ani şi jumătate la Hebron (II Regi 1-4)”[1]. Hebron (= comunitate; prietenie).

3: Şi toţi bătrânii lui Israel au venit la rege în Hebron. Iar regele David, acolo, în Hebron, a făcut cu ei legământ în faţa Domnului; şi ei l-au uns pe David să fie rege peste Israel, după cuvântul Domnului [rostit] prin Samuel.

Legământ (gr. διαθήκη[2]), de fapt o înţelegere reciprocă: David îi obligă pe israeliţi să depună jurământul de fidelitate, iar el îşi asumă atribuţiile de suveran”[3].

Este o a doua ungere, după cea primită de la Samuel (I Regi 16, 13) – s-ar adăuga şi o primă ungere văzută, din partea bărbaţilor seminţiei lui Iuda; oricum, ca rege peste întregul Israel, David primeşte a doua ungere, ungerea de la Samuel prevestind stăpânirea peste întregul regat. E şi o anticipare a celor împlinite în Hristos: „David cel inteligibil este Iisus Hristos, adevăratul Împărat al lui Israel, văzătorul de Dumnezeu. Acesta, la prima Lui venire, a fost uns după latura omenităţii, (…) căci a uns omenitatea prin dumnezeire, făcând-o ceea ce era şi Ungătorul[4]. Iar la a doua slăvită arătare va fi şi Se va proclama Dumnezeu şi Împărat al întregii zidiri”[5].

4: Apoi regele şi oamenii lui Israel s-au dus la Ierusalim (adică la Iebus, căci ţinutul de acolo era locuit de Iebusei).

„Iebuseii erau o populaţie care, după tradiţie, descindea din cel de-al treilea fiu al lui Canaan (facerea 10,16); locuiau, până la venirea lui David, în Ierusalim şi în zona deluroasă dimprejur. Iebus ca nume al Ierusalimului este derivat regresiv de la numele populaţiei şi apare doar aici şi în Judecători 19,10 şi urm.”[6]. Iebus (= zdrobire).

5: Dar locuitorii Iebusului i-au zis lui David: „Aici nu vei intra!” Atunci el a luat fortăreaţa Sionului; aceasta este cetatea lui David.

Sion (= stâncă; fortăreaţă) „se numea fortăreaţa (περιοχή[7]) cetăţii (πόλις) întărite Iebus”[8].

6: Şi a zis David: „Oricine îi va lovi întâi pe Iebusei va fi dregător şi căpetenie”. Atunci Ioab, fiul Ţeruiei, s-a ridicat primul şi a devenit căpetenie.

Ioab (= Iahve este tată) era fiul Ţeruiei (= balsam), sora vitregă a lui David, şi comandantul oştilor.

7: David a locuit în fortăreaţă; de aceea s-a numit ea cetatea lui David.

Numele de cetatea lui David viza, aşadar, numai Sionul, dar, prin extensie, se aplică uneori întregului Ierusalim.

8: Şi a întărit cetatea cu un zid de jur-împrejur.

„David a construit un sistem nou de fortificaţii terasate (Millo) în partea de nord-vest a cetăţii”[9].

9: David sporea întru toate şi se ridica; şi Domnul Atotţiitorul era cu el.

10: Iată căpeteniile vitejilor lui David, cei ce l-au întărit pe David să fie rege peste tot Israelul, după cuvântul pe care Domnul îl grăise despre Israel;

11: şi iată numărul vitejilor lui David. Iaşobeam, fiul lui Hacmoni, căpetenie peste treizeci; el şi-a scos o singură dată sabia împotriva a trei sute, pe care i-a ucis dintr-o dată.

„Înţelesul celor de mai sus: Iaşobeam a răpus trei sute de vrăjmaşi într-o singură bătălie. Cei treizeci, subînţeleşi aici, alcătuiau un detaşament de elită din armata regulată a lui David. S-au distins în luptă încă de pe vremea când David se ascundea de Saul”[10]. Iaşobeam (= poporul se întoarce) era fiul lui Hacmoni (= înţelept).

12: După el, Eleazar, fiul lui Dodo Ahohitul, unul din cei trei viteji.

„Cei trei conducători ai vitejilor erau Iaşobeam ([Ioşeb—Basşebet Taşchemonitul], în II Regi 23,8), Eleazar şi Şama, fiul lui Aghe, omis aici. Cf. II Regi 23,8-12”[11]. Eleazar (= Dumnezeu ajută) era fiul lui Dodo (= iubitor), fiul lui Ahohi (= spinul meu), conform II Regi 23,9.

13: El se afla cu Domnul în Pasdamim, unde Filistenii se adunaseră pentru război; în ţarină era un ogor plin cu orz, iar poporul a fugit din faţa Filistenilor.

Poporul: gr: λαός desemnează aici poporul sub arme”[12]. Pasdamin (= hotarul sângelui), nume ce pare a indica o localitate situată pe graniţa cu Filistenii şi unde luptele vor fi fost frecvente.

14: El însă a stat în mijlocul ogorului şi l-a apărat şi i-a bătut pe Filisteni; şi mare biruinţă a făcut Domnul.

El însă a stat: „unii comentatori sunt de părere că textul se referă la David (cf. AB I Chron., p. 86, nota d). E greu de crezut că David a fugit împreună cu poporul, lăsându-l pe Eleazar să se lupte singur cu filistenii. Textul Masoretic are ei au stat[13].

15: Trei din cele treizeci de căpetenii s-au coborât la stâncă, la David, în peştera Adulam, în timp ce tabăra Filistenilor se afla în Valea Uriaşilor.

Valea Uriaşilor se mai numea şi Valea Refaimilor, adică a primilor ei locuitori care aveau faima unor oameni cu statură gigantică; se afla în apropierea Ierusalimului, fiind şi o uşoară cale de acces către Betleem”[14]. Cetatea Adulam (= dreptatea poporului), în apropierea peşterii omonime, este „identificată cu actualul Tell esh-Sheikh Madhur şi situată la jumătatea distanţei dintre Ierusalim şi Lachiş. Locul este cunoscut până în vremea lui Roboam (II Paralipomene 11,7) mai degrabă datorită peşterii în care s-a ascuns David. Uriaşii (οι γίγαντες) reprezintă traducerea greacă a ebr. rapha, uriaş, de unde, probabil, şi etnonimul ebraic rephaim. Refaimii sunt unul dintre popoarele preisraelite din Palestina, care, după Facerea 14,5, au fost învinşi de Kedarlaomer”[15].

16: David se afla atunci în loc întărit, iar o unitate a Filistenilor se afla, tot atunci, în Betleem.

„În Betleem, filistenii îşi stabiliseră o garnizoană”[16]. Betleem (= casa pâinii).

17: Şi David a dorit şi a zis: „Cine-mi va da apă din fântâna Betleemului, cea de lângă poartă?”

18: Atunci cei trei au rupt tabăra Filistenilor şi au scos apă din fântâna Betleemului, cea de lângă poartă, şi au luat-o şi au venit la David; dar David n-a vrut s-o bea, ci I-a vărsat-o Domnului

„Cei trei au rupt (διέρρηξαν[17]) de fapt rândurile şi au pătruns astfel în tabăra filisteană. a vărsat-o pentru Domnul: gest simbolic, sinonim cu o libaţie pentru YHWH [Iahve]. Cf. şi I Regi 7,6”[18].

19: şi a zis: „Departe de mine, Doamne, de a face una ca aceasta; voi bea eu oare sângele acestor oameni, cel din vieţile lor?: căci punându-şi vieţile lor în cumpănă, aşa au adus-o”. Şi n-a vrut s-o bea. Iată, deci, ce-au făcut cei trei viteji.

De la acest loc, o meditaţie asupra Tainei Botezului: „Regele David a cerut apă din puţ şi i s-a adus, dar n-a băut-o, pentru că a văzut că a fost cumpărată cu sânge de om. Voi însă v-aţi scăldat în Apa cumpărată cu Sângele lui Dumnezeu”[19].

20: Abişai, fratele lui Ioab, era căpetenie între [alţi] trei; el şi-a scos sabia împotriva a trei sute şi i-a ucis dintr-o dată; şi era vestit între cei trei;

21: el a fost mai renumit decât ceilalţi doi din cei trei şi le-a fost căpetenie; dar pe [primii] trei nu i-a ajuns.

Abişai (= tatăl darului) se număra şi el între căpeteniile lui David.

22: Benaia, fiul lui Iehoiada, era fecior de viteaz; multe sunt faptele lui din Cabţeel; el a ucis doi oameni leonini din Moab şi s-a coborât într-o groapă şi a omorât un leu într-o zi cu zăpadă;

Doi oameni leonini: „Textual: …doi arieli din Moab. Înţelesul ebraicului ariel (preluat ca atare de Septuaginta) nu este cunoscut; există doar o vagă presupunere că ar însemna om-ca-un-leu (cu statură, înfăţişare sau putere de leu) adică om greu de învins. Textul Masoretic [are] (ca şi în II Regi 23, 20): …pe cei doi fii ai lui Ariel Moabitul, ceea ce nu spune nimic”[20]. Cabţeel (= Dumnezeu adună) este o cetate din sudul Iudeii. Acolo s-a evidenţiat întâi sau de acolo provenea Benaia (= fiul lui Iahve), fiul lui Iehoiada (= Iahve l-a cunoscut).

23: tot el a ucis un egiptean, om chipeş, [înalt] de cinci coţi, care purta în mână o suliţă cât sulul de la războiul de ţesut; Benaia s-a coborât la el cu un toiag, a smuls suliţa din mâna Egipteanului şi l-a ucis cu propria lui suliţă.

„Lupta lui Benaia cu egipteanul şi înfrângerea acestuia cu propria armă este comparabilă cu confruntarea dintre David şi Goliat (I Regi 17,4-10.32-51)”[21].

24: Astfel de lucruri a făcut Benaia, fiul lui Iehoiada; numele lui se află printre cei trei viteji;

25: el era mai de seamă decât cei treizeci, dar pe [primii] trei nu i-a ajuns. David l-a pus peste casa sa.

„David şi-l apropie pe Benaia şi îl numeşte în fruntea familiei (gr. πατριά) sale. Din comparaţia cu Textul Masoretic, se înţelege că Benaia devine şeful cetei de războinici care îl însoţeşte pe rege, un fel de gardă personală”[22].

26: Iată-i pe vitejii oştirilor: Asael, fratele lui Ioab; Elhanan, fiul lui Dodo din Betleem;

Vitejii oştirilor (δυνατοι των δυνάμεων[23]) sunt aceiaşi cu Cei treizeci, deja menţionaţi. Denumirea din urmă este, după cum vedem, aproximativă”[24].

27: Şamot din Haror; Heleţ din Pelon;

28: Ira, fiul lui Icheş din Tecoa; Abiezer din Anatot;

29: Sibecai Huşateul; Ilai din Ahoh;

30: Maharai din Netofat; Heled, fiul lui Baana din Netofat;

31: Itai, fiul lui Ribai, din muntele lui Veniamin; Benaia din Piraton;

32: Hurai din Nahli-Gaaş; Abiel din Araba;

33: Azmavet din Bahurim; Eliahba din Şaalbon;

34: fiul lui Haşem din Ghizon; Ionatan, fiul lui Şaghi din Harar;

35: Ahiam, fiul lui Sacar din Harar; Elifelet, fiul lui Ur;

36: Hefer din Mechera; Ahia din Pelon;

37: Heţro Carmelitul; Naarai, fiul lui Ezbai;

38: Ioil, fiul lui Natan; Mibhar, fiul lui Hagri;

39: Ţelec, fiul lui Ammon; Nahrai din Beerot, scutierul lui Ioab, fiul Ţeruiei;

40: Ira din Iatir; Gareb din Iatir;

41: Urie Heteul; Zabad, fiul lui Ahlai;

Reluăm enumerarea vitejilor lui David:

Asael (= Dumnezeu a făcut), cel ucis de Abner, fiul lui Ner;

Elhanan (= Dumnezeu a fost îndurător), fiul lui Dodo (= iubitor) din Betleem (= casa pâinii);

Şamot (= pustiuri) din Haror (= muntean); la II Regi apare Şama din Harod;

Heleţ (= tărie) din Pelon (= excelent; loc singur);

Ira (= păzitor), fiul lui Icheş (= fals) din Tecoa (= trâmbiţă), cetate din teritoriul lui Iuda;

Abiezer (= tată al ajutorului) din Anatot (= înălţări);

Sibecai (= împletitură) din (mai degrabă fiul lui) Huşai (= grăbit);

Ilai (= înălţat) din Ahoh (= cunună de spini);

Maharai (= năvalnic) din Netofat (= picătură), cetate în Iuda, aproape de Betleem;

Heled (= viaţă), fiul lui Baana (= fiul suferinţei) din Netofat;

Itai (= cu mine este Iahve), fiul lui Ribai (= certăreţ);

Benaia (= Domnul a clădit) din Piraton (= pisc), cetate din muntele în Efraim;

Hurai (= liber) din Nahali-Gaaş (= valea înduioşării);

Abiel (= Dumnezeu este tată) din Araba (= pustiu) – astfel era numită depresiunea Iordanului;

Azmavet (= moartea este puternică) din Bahurim (= băieţi tineri);

Eliahba (= Dumnezeu ascunde) din Şaalbon (= locul şacalilor);

Bene-Haşem [în text: fiul lui Haşem] (= fiul strălucirii) din Ghizon (= carieră de piatră);

Ionatan (= dat de Iahve), fiul lui Şaghi (= rătăcit) din Harar (= muntean);

Ahiam (= fratele mamei), fiul lui Sacar (= răsplată) din Harar (= muntean);

Elifelet (= Dumnezeu este izbăvirea), fiul lui Ur (= lumină);

Hefer (= îngropat) din Mechera (= topitorie);

Ahia (= fratele lui Iahve) din Pelon (= excelent; unul singur);

Heţro (= verde; înfloritor) din Carmel (= via Domnului), cetate din ţinutul muntos al lui Iuda;

Naarai (= tânăr), fiul lui Ezbai (= strălucitor);

Ioil (= Iahve este Dumnezeu), fiul lui Natan (= darul Domnului);

Mibhar (= strălucitor), fiul lui Hagri (= străin);

Ţelec (= spărtură), fiul lui Ammon (= constructor);

Nahrai (= cel ce sforăie), din Beerot (= fântâni) – cetate gabaonită -, armaşul lui Ioab;

Ira (= păzitor; pradă) din Iatir (= belşug);

Gareb (= izgonit) din Iatir;

Urie (= lumina Domnului) Heteul (= argint; groază);

Zabad (= dăruit), fiul lui Ahlai (= Iahve este statornic).

„Aici se opreşte enumerarea Celor treizeci în II Regi 23,29. În Paralipomene, lista continuă până la sfârşitul capitolului cu războinici care se trag, în mare parte, din ţinuturile transiordaniene şi care s-au alăturat mai târziu armatei lui David (în timp ce marea majoritate din cei treizeci provenea din triburile lui Iuda şi Simeon – cf. AB I Chron., p. 90)”[25].

42: Adina, fiul lui Şiza, căpetenie a Rubeniţilor, care avea sub el treizeci de inşi;

43: Hanan, fiul lui Maaca; Iosafat din Mitni;

44: Uzia din Aştarot; Şama şi Iehiel, fiii lui Hotam din Aroer;

45: Iediael, fiul lui Şimri, şi Ioha, fratele său, Tiţitul;

46: Eliel din Mahavim; Ieribai şi Ioşavia, fiii lui Elnaam, şi Itma Moabitul;

47: Eliel, Obed şi Iaasiel din Meţoba.

Ceilalţi războinici pomeniţi:

Adina (= plăcere), fiul lui Şiza (= splendoare);

Hanan (= bogat în har), fiul lui Maaca (= mâhnire);

Iosafat (= Iahve a judecat) din Mitni (= dăruire);

Uzia (= tăria mea este Iahve) din Aştarot (= turmă de oi);

Şama (= El a ascultat), fiul lui Hotam (= pecete);

Iehiel (= Dumnezeu trăieşte), fratele lui Şama, din Aroer (= cuprins);

Iediael (= Dumnezeu ştie), fiul lui Şimri (= păzitor);

Ioha (= Iahve este frate), fratele lui Iediael, din Tiţit (= cel de la ieşire);

Eliel (= Dumnezeul meu este Dumnezeu) din Mahavim (= locuitorii colibelor);

Ieribai (= Iahve Se luptă), fiul lui Elnaam (= frumuseţea lui Dumnezeu);

Ioşavia (= Iahve este un stâlp), fratele lui Ieribai;

Itma (= orfan; jefuit) din Moab (= de la tată);

Eliel (= Dumnezeul meu este Dumnezeu) din Meţoba (= sădit de Dumnezeu);

Obed (= slujitor) din Meţoba;

Iaasiel (= puterea mea este Dumnezeu) din Meţoba.

După alte opinii, Meţoba n-ar fi un toponim, ci un supranume al lui Iaasiel, nefiind indicat locul de provenienţă al ultimilor trei luptători.


[1] SEP 3, p. 53

[2] diathiki.

[3] SEP 3, p. 53

[4] Restaurarea omului în Hristos.

[5] Sf. Maxim Mărturisitorul, Ambigua, 152

[6] SEP 3, p. 53

[7] periohi.

[8] SEP 3, p. 53

[9] SEP 3, p. 54

[10] SEP 3, p. 54

[11] SEP 3, p. 54

[12] SEP 3, p. 54

[13] SEP 3, p. 54

[14] BBVA, p. 461

[15] SEP 3, p. 54

[16] SEP 3, p. 54

[17] dierrixan.

[18] SEP 3, p. 55

[19] Sf. Efrem Sirul, Imnele Arătării, VII,10

[20] BBVA, p. 461

[21] SEP 3, p. 55

[22] SEP 3, p. 55

[23] dinati ton dinameon.

[24] SEP 3, p. 56

[25] SEP 3, p. 56

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s