Comentarii la I Paralipomena – 6

Posted: 02/03/2009 in I Paralipomena
Etichete:, , ,

CAP. 6 – Urmaşii lui Levi şi ai lui Aaron. Cetăţile lor.

 

1: Fiii lui Levi: Gherşon, Cahat şi Merari.

Se reia 5, 27.

2: Iată numele fiilor lui Gherşon: Libni şi Şimei.

Fiii lui Gherşon: Libni (= alb) şi Şimei (= renumit).

3: Fiii lui Cahat: Amram, Iţhar, Hebron şi Uziel.

Aceştia au mai apărut la 5, 28.

4: Fiii lui Merari: Mahli şi Muşi. Iată urmaşii lui Levi, după neamurile lor:

Fiii lui Merari: Mahli (= boala mea) şi Muşi (= îndepărtat).

5: Gherşon l-a avut pe Libni, fiul său, pe Iahat, fiul său, şi pe Zima, fiul său;

6: pe Ioah, fiul său, pe Ido, fiul său, pe Zerah, fiul său, şi pe Ieatrai, fiul său.

Urmaşii lui Gherşon: Libni (= alb), Iahat (= împrospătare; mângâiere), Zima (= plan), Ioah (= Iahve este frate), Ido (= sărbătoresc), Zerah (= strălucirea luminii) şi Ieatrai (= belşug).

7: Fiii lui Cahat: Aminadab, fiul său; Core, fiul său, şi Asir, fiul său;

Fii ai lui Cahat: Aminadab… : lecţiune după Septuaginta – Codex Vaticanus, la fel cu Textul Masoretic şi Vulgata, dar Aminadab nu este amintit printre fiii lui Cahat nici la 5,28, nici la 6,3. Din linia genealogică prezentată la 6,22-23 se înţelege că este vorba de Iţhar. Septuaginta – Codex Alexandrinus are Issaar [Iţhar], lecţiune corectă”[1].

8: Elcana, fiul său; Ebiasaf, fiul său, şi Asir, fiul său;

9: Tahat, fiul său; Uriel, fiul său; Uzia, fiul său, şi Saul, fiul său.

Urmaşii lui Cahat: Amram (= popor înalt) – şi nu Aminadab (= popor ales), Core (= pleşuv), Asir (= prizonier), Elcana (= Dumnezeu este Creatorul), Ebiasaf (= tatăl a înmulţit), Asir – din nou, Tahat (= vale; şes; coborâre), Uriel (= foc este Dumnezeu), Uzia (= tăria mea este Iahve) şi Saul (= cerut; dorit).

10: Fiii lui Elcana: Amasai şi Ahimot,

11: Elcana, fiul său; Ţofai, fiul său şi Nahat, fiul său;

12: Eliab, fiul său; Ieroham, fiul său; Elcana, fiul său şi Samuel, fiul său.

Urmaşii lui Elcana (= Dumnezeu este Creatorul): Amasai (= Iahve a purtat), Ahimot (= fratele morţii), Elcana – din nou, Ţofai (= fagure de miere), Nahat (= coborâre), Eliab (= Dumnezeul meu îmi e tată), Ieroham (= Iahve S-a milostivit), Elcana – încă o dată şi Samuel (= ascultat de Dumnezeu).

13: Fiii lui Samuel: Ioil, întâiul-născut; al doilea, Abia.

„Inserarea genealogiei lui Samuel pare o articulare artificială (de remarcat faptul că descendenţa lui Elcana nu este continuată aici cu formula obişnuită al cărui fiu a fost Samuel). Samuel este inclus în descendenţa levitică, deşi după I Regi 1,1 (…) el aparţine tribului lui Efraim. Unii comentatori, departe de a considera aceasta drept o situaţie excepţională, găsesc aici mărturia unei vechi tradiţii conform căreia puteau îndeplini funcţii levitice (şi chiar preoţeşti) şi cei care nu erau descendenţi de sânge ai lui Levi, dar dovediseră anumite merite în slujirea lui Dumnezeu şi în comunitate (cf. AB I Chron., p. 46; de asemenea, W. F. Albright, Archaelogy and the Religion of Israel, 1942, pp. 109 şi urm.)[2]. Ipoteza ar putea fi susţinută şi de alte referinţe biblice: Judecători 17,1-5 (preotul din casa lui Mica); II Regi 8,18 – Textul Masoretic (despre fiii lui David se spune că erau preoţi); II Regi 20,26 (un preot al lui David care era din tribul lui Manase), ♦ Genealogia prezentată în vv. 10-13 prezintă unele diferenţe faţă de cea reluată mai jos, în vv. 18-23, precum şi de cea din I Regi 1,1”[3].

Fiii lui Samuel: Ioil  (= Iahve este Dumnezeu) şi Abia (= tatăl meu este Iahve). Dar, pentru Ioil, Biblia Hebraica are Vaşni (= al doilea; celălalt), redat ca Sani în Septuaginta şi ca Vasseni în Vulgata. Ciudată opţiunea lui Anania, de vreme ce Ioil nu apare în Septuaginta nici între variantele de text. Înclinăm să credem că e o greşeală aici.

14: Fiii lui Merari: Mahli, Libni, fiul său; Şimei, fiul său; Uza, fiul său;

15: Şimea, fiul său; Aghia, fiul său, şi Asaia, fiul său.

Urmaşii lui Merari: Mahli (= boala mea), Libni (= alb), Şimei (= renumit), Uza (= forţă), Şimea (= faimă), Aghia (= sărbătoarea lui Iahve) şi Asaia (= Iahve lucrează).

Versetele 1-15: „Cronistul alcătuieşte aici lista descendenţilor lui Levi, de mâna a doua, faţă de linia Cahat-Aaron prezentată la 5,27 şi urm. Aflăm aici de urmaşii lui Gherşon, de o linie colaterală a urmaşilor lui Cahat şi, în fine, de urmaşii lui Merari”[4].

16: Iată-i pe aceia pe care David i-a rânduit căpetenii peste cântăreţi în casa Domnului, de îndată ce chivotul [legământului] a avut un loc de odihnă,

            Un loc de odihnă: un loc statornic. După lunga sa rătăcire prin pustie şi după migraţiile prin Canaan, cortul mărturiei fusese adus de către David în Ierusalim, dar nu înainte de a mai fi făcut un popas, nedorit de nimeni, în casa lui Obed-Edom (vezi istoria în II Regi 6)”[5].

17: care au servit [cântând] din instrumente în faţa cortului mărturiei până când Solomon a zidit templul Domnului în Ierusalim, fiind ei aşezaţi la slujbe după rânduiala lor;

18: iată-i pe cei care au fost rânduiţi, cu fiii lor;  din fiii lui Cahat: Heman, cântăreţul de psalmi, fiul lui Ioil, fiul lui Samuel,

19: fiul lui Elcana, fiul lui Ieroham, fiul lui Eliel, fiul lui Toah,

20: fiul lui Ţuf, fiul lui Elcana, fiul lui Mahat, fiul lui Amasai,

21: fiul lui Elcana, fiul lui Ioil, fiul lui Azaria, fiul lui Sofonie,

22: fiul lui Tahat, fiul lui Asir, fiul lui Abiasaf, fiul lui Core,

23: fiul lui Iţhar, fiul lui Cahat, fiul lui Levi, fiul lui Israel.

Cântăreţii din familia lui Cahat, prezentaţi în Scriptură descendent; noi vom opera invers, pornind de la Levi: Cahat (= aliat), Iţhar (= strălucire), Core (= pleşuv), Abiasaf (= tatăl a înmulţit), Asir (= deportat), Tahat (= coborâre), Sofonie (= Iahve a ascuns), Azaria (= ajutorul lui Iahve), Ioil (= Iahve este Dumnezeu), Elcana (= Dumnezeu a creat), Amasai (= Iahve a purtat), Mahat (= nimicire), Elcana – din nou, Ţuf (= fagure de miere), Toah (= cel de jos), Eliel (= Dumnezeul meu este Dumnezeu), Ieroham (= Iahve S-a milostivit), Elcana – încă o dată, Samuel (= ascultat de Dumnezeu), Ioil (= Iahve este Dumnezeu), Heman (= credincios).

24: Şi fratele său Asaf, care stătea în partea lui cea dreaptă, adică Asaf, fiul lui Berechia, fiul lui Şimea,

Heman (v. 18) „este frate cu Asaf, în sensul apartenenţei amândurora la acelaşi trib”[6].

25: fiul lui Micael, fiul lui Baaseia, fiul lui Malchia,

26: fiul lui Etni, fiul lui Zerah, fiul lui Adaia,

27: fiul lui Etan, fiul lui Zima, fiul lui Şimei,

28: fiul lui Iahat, fiul lui Gherşon, fiul lui Levi.

Cântăreţii din familia lui Gherşon (= izgonire): Iahat (= mângâiere), Şimei (= renumit), Zima (= plan), Etan (= râu care curge încontinuu; statornic), Adaia (= Iahve este frumuseţe), Zerah (= strălucirea luminii), Etni (= darnic), Malchia (= regele meu este Iahve), Baaseia (= în lucrarea lui Iahve), Micael (= cine este ca Dumnezeu?), Şimea (= faimă), Berechia (= binecuvântarea lui Iahve), Asaf (= culegător).

29: Iar din fiii lui Merari, fraţii lor din partea stângă: Etan, fiul lui Chişi, fiul lui Abdi, fiul lui Maluc,

Etan: acest al treilea cântăreţ este numit, la 25,1, Iditun”[7].

30: fiul lui Haşabia, fiul lui Amasia, fiul lui Hilchia,

31: fiul lui Amţi, fiul lui Bani, fiul lui Şemer,

32: fiul lui Mahli, fiul lui Muşi, fiul lui Merari, fiul lui Levi.

Cântăreţii din familia lui Merari (= trist; cel iubit): Muşi (= îndepărtat), Mahli (= bolnav), Şemer (= păzitor), Bani (= fiul meu), Amţi (= tăria mea), Hilchia (= Iahve este partea mea), Amasia (= Iahve este puternic), Haşabia (= Iahve a adăugat), Maluc (= sfătuitor; rege), Abdi (= sluga lui Dumnezeu), Chişi (= arcul lui Iahve), Etan (= statornic).

Versetele 16-32: „Se reiau genealogiile celor trei fii ai lui Levi prezentate mai sus şi se insistă asupra celor trei familii de cântăreţi din Templu, despre ale căror îndatoriri citim la I Paralipomene 25,1-6. Listele sunt expuse în ordine inversă faţă de cele de mai sus, cu anumite diferenţe”[8].

Versetele 29-32: „Această listă a merariţilor nu este aceeaşi cu cea de la 6,14-15, pentru că aici sunt prezentaţi descendenţii lui Muşi, fiul lui Merari, iar dincolo urmaşii lui Mahli, fratele lui Muşi. Muşi a avut un fiu, Mahli, care nu trebuie confundat cu fratele lui Muşi”[9].

33: Iar fraţii lor leviţi, după spiţa părinţilor lor, erau rânduiţi la tot felul de slujbe în casa Domnului.

34: Iar Aaron şi fiii săi aduceau arderi-de-tot pe jertfelnic şi ardeau tămâie pe altarul tămâierii, săvârşind toate slujbele în sfânta-sfintelor, pentru ispăşirea lui Israel, potrivit cu tot ceea ce poruncise Moise, robul Domnului.

Ispăşirea lui Israel: pentru ispăşire, SEP 3 a preferat împăcare: „gr. εξιλάσκομαι[10], a împăca a îmbuna, a împăca pe cineva aducând o jertfă. Termen tehnic din vocabularul sacrificial al Septuaginta, tradus uneori în vechile versiuni româneşti prin a ispăşi[11], echivalenţă însă nesatisfăcătoare în domeniul cultic iudaic prin faptul că este conotată în limbajul uzual prin apropierea de sensul creştin al ispăşirii[12].

35: Iată-i pe fiii lui Aaron: Eleazar, fiul său; Finees, fiul său; Abişua, fiul său;

36: Buchi, fiul său; Uzi, fiul său; Zerahia, fiul său;

37: Meraiot, fiul său; Amaria, fiul său; Ahitub, fiul său;

38: Ţadoc, fiul său; Ahimaaţ, fiul său.

Urmaşii lui Aaaron:  Eleazar (= Dumnezeu ajută), Finees (= negru), Abişua (= tatăl mântuirii),  Buchi (= gura Domnului), Uzi (= tăria mea), Zerahia (= Iahve este răsăritul), Meraiot (= rezistenţă),  Amaria (= Iahve a promis), Ahitub (= fratele bun), Ţadoc (= cel drept), Ahimaaţ (= fratele supărării).

Versetele 35-38: „Lista urmaşilor lui Aaron este aproape identică cu cea de la 5,30-34. Cronistul insistă asupra descendenţei aaronite a lui Ţadoc, a cărui familie sacerdotală o va înlocui pe cea abiataridă în timpul lui Solomon (III Regi 2,35)”[13].

39: Iată locuinţele lor, după satele lor în hotarele lor: Fiilor lui Aaron din familia lui Cahat, după cum le-a căzut sorţul,

40: li s-a dat Hebronul, în ţinutul lui Iuda, cu păşunile dimprejur;

Dimprejur, „gr. περισπόρια. Termen tehnic rezervat pentru terenul necultivat dimprejurul cetăţilor levitice, teren cu un statut special (era inalienabil), spre deosebire de câmpiile (terenurile cultivate, vezi versetul următor) care ţineau de cetăţi”[14].

41: dar ţarinile cetăţii, precum şi satele ei, i s-au dat lui Caleb, fiul lui Iefone.

42: Fiilor lui Aaron li s-au dat, de asemenea, cetăţile de scăpare Hebron şi Libna, cu păşunile lor, Iatir şi Eştemoa cu păşunile lor,

„Dintre cetăţile de scăpare menţionate în Iosua 21,11-12, aici figurează numai Hebronul”[15].

43: Hilenul cu păşunile lui, Debirul cu păşunile lui,

44: Aşanul cu păşunile lui, Bet-Şemeşul cu păşunile lui;

45: iar de la tribul lui Veniamin: Gheba cu păşunile ei, Alemetul cu păşunile lui, Anatotul cu păşunile lui; cetăţile familiilor lor erau, de toate, treisprezece cetăţi.

46: Celorlalţi fii ai lui Cahat, din familiile acestui trib, li s-au dat, după sorţi, zece cetăţi din hotarele jumătăţii tribului lui Manase.

„În pasajul paralel din Iosua 21,5, cele zece cetăţi primite de ceilalţi fii ai lui Cahat sunt şi de la tribul lui Efraim şi de la cel al lui Dan, nu numai de la jumătatea tribului lui Manase”[16].

Locurile primite de leviţii din familia lui Cahat: Hebron (= uniune), Hilen (= turn; loc întărit), Debir (= încăperea din spate), Bet-Şemeş (= casa soarelui), Gheba (= cetate înaltă), Alemet (= ascunzătoare), Anatot (= ascultare).

47: Fiilor lui Gherşon, după familiile lor, li s-au dat treisprezece cetăţi din tribul lui Isahar, din tribul lui Aşer, din tribul lui Neftali şi din tribul lui Manase, în Vasan.

„Prin tribul lui Manase, în Vasan se înţelege jumătatea tribului lui Manase care locuia în ţinutul Vasan, la est de Iordan”[17].

48: Fiilor lui Merari, după familiile lor, li s-au dat prin sorţi douăsprezece cetăţi din tribul lui Ruben, din tribul lui Gad şi din tribul lui Zabulon.

49: Aşa le-au dat fiii lui Israel leviţilor cetăţi cu păşunile lor.

50: Li s-au dat, prin sorţi, din tribul fiilor lui Simeon şi din tribul fiilor lui Veniamin aceste cetăţi pe care ei le-au numit pe nume.

51: Iar unora din familiile fiilor lui Cahat li s-au dat, de asemenea, cetăţi din tribul lui Efraim.

52: Li s-au dat cetăţile de scăpare: Sichemul cu păşunile lui din muntele lui Efraim, Ghezerul cu păşunile lui,

53: Iocmeamul cu păşunile lui şi Bet-Horonul cu păşunile lui,

54: Aialonul cu păşunile lui şi Gat-Rimonul cu păşunile lui.

55: Din jumătatea tribului lui Manase li s-au dat: Anerul cu păşunile lui, Bileanul cu păşunile lui; acestea sunt locuinţele pentru ceilalţi fii ai lui Cahat.

Locurile primite de leviţii din familia lui Merari: Sichem (= umăr), Ghezer (= aşezare în pantă), Iocmeam (= învierea poporului), Bet-Horon (= casa făţărniciei), Gat-Rimon (= teascul rodiilor), Aner (= mlădiţă; cascadă), Bilean (= locul cucerit).

56: Fiilor lui Gherşon din familiile din jumătatea tribului lui Manase li s-au dat: Golanul, în Vasan, cu păşunile lui, şi Aştarotul cu păşunile lui.

57: Din tribul lui Isahar li s-au dat Chedeşul cu păşunile lui, Dobratul cu păşunile lui,

58: Ramotul cu păşunile lui şi Anemul cu păşunile lui.

59: Din tribul lui Aşer li s-au dat Maşalul cu păşunile lui şi Abdonul cu păşunile lui;

60: Hucocul cu păşunile lui şi Rehobul cu păşunile lui.

61: Din tribul lui Neftali li s-au dat Chedeşul, în Galileea, cu păşunile lui, Hamonul cu păşunile lui şi Chiriataimul cu păşunile lui.

62: Iar celorlalţi fii ai lui Merari li s-au dat: din tribul lui Zabulon, Rimonul cu păşunile lui şi Taborul cu păşunile lui.

63: Iar dincolo de Iordan, în faţa Ierihonului, la răsărit de Iordan, li s-au dat în tribul lui Ruben: Beţerul, în pustiu, cu păşunile lui, şi Iahţa cu păşunile ei,

64: Chedemotul cu păşunile lui şi Mefaatul cu păşunile lui.

65: Din tribul lui Gad li s-au dat Ramotul, în Galaad, cu păşunile lui, şi Mahanaimul cu păşunile lui,

66: Heşbonul şi Iazerul cu păşunile lor.

Locurile primite de leviţii din familia lui Gherşon: Golan (= bucurie), Aştarot (= turme de oi), Chedeş (= sfinţit; consacrat), Dobrat (= cuvânt), Ramot (= înălţimi), Anem (= două izvoare), Maşal (= rugăciune), Abdon (= supus), Hucoc (= îngropat), Rehob (= întindere), alt Chedeş, Hamon (= izvoare fierbinţi), Chiriataim (= cetate dublă), Rimon (= rodie), Tabor (= înălţime), Beţer (= aur), Iahţa (= parte), Chedemot (= oraş vechi), Mefaat (= strălucire), alt Ramot, Mahanaim (= tabără dublă), Heşbon (= înţelepciune) şi Iazer (= El va ajuta).

Reamintim că leviţii nu aveau cetăţi propriu-zis ale lor, ci locuiau împreună cu ceilalţi israeliţi în acestea, aşa cum s-a arătat la Cartea Iosua.


[1] SEP 3, p. 38

[2] În volumele trecute arătam, bazaţi pe AB, că nu există dovezi ferme că vreun ne-levit ar fi deţinut funcţii sacerdotale propriu-zise.

[3] SEP 3, p. 38

[4] SEP 3, p. 38

[5] BBVA, p. 456

[6] SEP 3, p. 39

[7] SEP 3, p. 39

[8] SEP 3, p. 39

[9] SEP 3, p. 39

[10] exilaskome.

[11] Cum e şi la Anania.

[12] SEP 3, p. 40

[13] SEP 3, p. 40

[14] SEP 3, p. 40

[15] SEP 3, p. 40

[16] SEP 3, p. 41

[17] SEP 3, p. 41

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s