Comentarii la I Paralipomena – 2

Posted: 02/03/2009 in I Paralipomena
Etichete:, , ,

CAP. 2 – Urmaşii lui Iacob (Israel) şi ai lui Iuda.

 

1: Iată numele fiilor lui Israel: Ruben, Simeon, Levi, Iuda, Isahar, Zabulon,

2: Dan, Iosif, Veniamin, Neftali, Gad şi Aşer.

„Cronicarul îi menţionează pe toţi cei doisprezece fii ai lui Israel, dar interesul său genealogic se va concentra cu precădere asupra triburilor lui Iuda, Simeon şi Veniamin (toate din sud), cărora li se adaugă tribul lui Levi”[1].  „Cu lista fiilor lui Iacob/Israel încep genealogiile poporului ales. Cf. Facerea 35,23-26, unde sunt amintite şi soţiile lui Iacob”[2].

Fiii lui Israel (= cel ce luptă cu Dumnezeu; mintea văzătoare de Dumnezeu): Ruben (= iată fiu; Dumnezeu a privit), Simeon (= Dum­ne­zeu a auzit), Levi (= alipire; devoţiune), Iuda (= Domnul fie lăudat), Isahar (= răsplată), Zabulon (= mi­nunat), Dan (= dreptate; judecător),  Iosif (= adaos), Veniamin (= fiul dreptei mele), Neftali (= am luptat), Gad (= noroc) şi Aşer (= fericire). Ca şi în alte dăţi, fiii născuţi din roabe sunt lăsaţi la urmă.

3: Fiii lui Iuda: Ir, Onan şi Sela. Aceştia trei i s-au născut din fiica Şuei, canaaneanca. Ir, întâiul-născut al lui Iuda, a fost rău în ochii Domnului, Care l-a ucis.

„Se începe cu Iuda, tribul lui David, despre ai cărui descendenţi se vorbeşte cel mai pe larg. Despre Ir şi răutatea lui, aceeaşi frază laconică şi în Facerea 38,7”[3].

Fiii lui Iuda, născuţi din fiica lui Şua (= bunăstare; umilinţă; mormânt): Ir (= oraş), Onan (= putere; vigoare) şi Sela (= pace; născut târ­ziu). Avem motive să credem că Şua era tatăl soţiei lui Iuda, nu mama acesteia.

4: Tamara, nora lui [Iuda], i-a născut acestuia pe Fares şi pe Zara: toţii fiii lui Iuda au fost cinci.

Fiii Tamarei (= palmier) au fost: Fares (= ruptură; spărtură) şi Zara (= Răsărit; cărămiziu).

5: Fiii lui Fares: Heţron şi Hamul.

Fiii lui Fares: Heţ­ron (= şanţ de apărare) şi Hamul (= cruţat).

6: Fiii lui Zara: Zimri, Etan, Heman, Calcol şi Darda; de toţi, cinci.

Fiii lui Zara: Zimri (= cântarea mea), Etan (= durabil) – urmaş al lui Iuda, devenit celebru prin înţelepciunea sa, Heman (= fidel) – bărbat vestit pentru înţelepciunea lui, contemporan cu Solomon, a compus Psalmul 87, sau acesta îi este adresat -, Calcol (= sprijin) şi Darda (= toartă; dibaci; perla ştiinţei) erau şi ei înţelepţi vestiţi în vremea lui Solomon.

7: Fiul lui Carmi: Acar, aducătorul de nenorociri asupra lui Israel prin aceea că a dispreţuit anatema.

„Pasajul trimite la episodul din Iosua 7,1, dar acolo rezultă că fiul lui Zabdi este Carmi, iar al lui Carmi, Acar (Textul Masoretic îl numeşte acolo Acan). În ebraică, verbul akhar înseamnă a tulbura, a mâhni. Aici, în greacă, Acar este numit εμποδοστράτης[4], cel care împiedică, care ridică un obstacol. (…) în Septuaginta, αναθέμα[5] este un termen tehnic care aparţine atât vocabularului de cult, cât şi celui militar. Anatema era ofranda consacrată în totalitate lui Dumnezeu, iar cel care o încălca devenea el însuşi anatemă (cf. Deuteronom 6,26; Iosua 6,18). Aplicat domeniului militar, anatema însemna consacrarea victoriei prin nimicirea în totalitate a prăzilor de război şi exterminarea prizonierilor (cf. I Regi 15,3 şi urm.)”[6].

Fiul lui Carmi: Acar (= tulburare).

8: Fiul lui Etan: Azaria.

Fiul lui Etan: Azaria (= Domnul a ajutat).

9: Fiii lui Heţron, care i s-au născut: Ierahmeel, Aram şi Caleb.

Aram nu apare în Textul Masoretic.  Fiii lui Heţron: Ierahmeel (= Dumnezeu să aibă milă) – era şi numele unui ţinut în sudul Ţării Sfinte -, Aram (= înalt; nobil) şi Caleb (= câine; ca o inimă).

10: Aram i-a dat naştere lui Aminadab; Aminadab i-a dat naştere lui Naason, căpetenia casei lui Iuda.

Fiul lui Aram: Aminadab (= ruda este darnică); fiul acestuia: Naason (= prooroc; şarpe).

11: Naason i-a dat naştere lui Salmon; Salmon i-a dat naştere lui Booz;

Fiul lui Naason: Salmon (= umbrit); fiul acestuia: Booz (= curaj).

12: Booz i-a dat naştere lui Obed; Obed i-a dat naştere lui Iesei;

Fiul lui Booz: Obed (= slujitor); fiul său: Iesei (= bogăţia Domnului).

Versetele 9-12 reprezintă un pasaj identic cu Rut 4,19-22.

13: lui Iesei i s-a născut Eliab, întâiul-său-născut, apoi al doilea, Aminadab, al treilea, Şama,

14: al patrulea, Natanael, al cincilea, Radai,

15: al şaselea, Oţen, al şaptelea, David.

Fiii lui Iesei: Eliab (= Dumnezeu este tată), Aminadab (= ruda este darnică), Şama (= pustiire), Natanael (= Dumnezeu a dat), Radai (=  cel ce asupreşte; biruitor), Oţen (= treaz) şi David (= cel iubit).

„Celelalte pasaje care îi amintesc pe fiii lui Iesei nu pomenesc nimic despre Natanael, Radai şi Oţen (cf. I Regi 17,13-14), nici despre surorile lui David, Ţeruia şi Abigail (v. 16), ceea ce dovedeşte că autorul Cronicilor a avut la dispoziţie liste mai ample. În schimb, numărul fiilor lui Iesei nu corespunde cu I Regi 16,10-11, unde David este al optulea”[7].

16: Surorile lor au fost Ţeruia şi Abigail. Fiii Ţeruiei au fost trei: Abişai, Ioab şi Asael.

„Despre fiii Ţeruiei (…) Abişai, Ioab şi Asael aflăm în numeroase pasaje din II Regi 2,18-24; 3,22-30; 10,7-14; 14,1; 16,9 şi în I Paralipomene 11,6-8. Nu e clar cine era tatăl lor. Unii comentatori insistă pe ideea că menţionarea mamei ar fi o reminiscenţă a genealogiei matriliniare”[8].

Surorile lui David: Ţeruia (= balsam) şi Abigail (= tatăl puterii).  Fiii Ţeruiei: Abişai (= tatăl darului), Ioab (= Domnul este tată) şi Asael (= Dumnezeu a făcut).

17: Abigail l-a născut pe Amasa, tatăl lui Amasa fiind Ieter Ismaelitul.

Amasa (= povară) era fiul lui Ieter sau Itra (= abundenţă) şi al Abigailei.

18: Caleb, fiul lui Heţron, a luat-o de femeie pe Azuba [dar] şi pe Ieriot. Fiii [Azubei]: Ieşer, Şobab şi Ardon.

„Text dificil; reformulat prin recurs la Codex Alexandrinus”[9].  Pentru a luat-o de femeie textul grec are a născut-o pe Azuba: „construcţia grecească e stranie, ca şi cea din Textul Masoretic. S-ar înţelege mai degrabă a născut-o pe Azuba, dar în versetul următor ea apare clar ca nevasta lui Caleb. Acest Caleb este diferit de cel de la I Paralipomena 4,15, care este fiul lui Iefoni şi contemporan cu Beţaleel (v. 20), strănepot al acestui Caleb”[10]. Caleb (v. 9) a avut de femei pe Azuba (= părăsită) şi Ieriot (= perdele; ascunziş; cort ).  Fiii Azubei: Ieşer (= scop; ţintă ), Şobab (= răzvrătit) şi Ardon (= scoborâtor; principe ).

19: Murind însă Azuba, Caleb şi-a luat-o de femeie pe Efrata, iar aceasta i l-a născut pe Hur.

Efrata (=  rod­nicie) a născut pe Hur (= groapă).

20: Hur i-a dat naştere lui Urie; Urie i-a dat naştere lui Beţaleel.

Hur a născut pe Urie (= lumina Domnului), iar acesta pe Beţaleel (= sub paza Dom­nu­lui).

21: După aceea Heţron a intrat la fiica lui Machir, tatăl lui Galaad, şi a luat-o – el fiind de şaizeci şi cinci de ani -, iar ea i l-a născut pe Segub.

Fiica lui Machir a născut pe Segub (= înălţat).

22: Lui Segub i s-a născut Iair; el avea douăzeci şi trei de cetăţi în Galaad.

Fiul lui Segub a fost Iair (= El luminează).

23: Dar Gheşur şi Aram au luat de la ei satele lui Iair; cu Chenatul şi satele lui, şaizeci de cetăţi. Toate acestea erau ale fiilor lui Machir, tatăl lui Galaad.

„Machir făcea parte din tribul lui Manase (Numeri 26,29), de aceea Iair este înscris la două triburi, matern şi patern. În timpul cuceririi israelite la est de Iordan, Iair ocupă câteva sate la graniţa dintre Basan şi Galaad (Numeri 32,41), pe care arameii şi ghedsuriţii (sirieni) le recuceresc, se pare, mai târziu, în vremea judecătorilor (cf. Judecători 10). Despre ceilalţi fii ai lui Machir, cf. I Paralipomene 7,16”[11].

24: După moartea lui Heţron, Caleb a intrat la Efrata, femeia lui Heţron, tatăl său, iar ea i l-a născut pe Aşur, tatăl lui Tecoa.

Aşur este acelaşi cu Hur de la versetul 19 şi cu Aşhur de la 4,5.  Tecoa: „cum Tecoa este o localitate din Iuda, la SE de Ierusalim, Aşur este părintele (gr. πατήρ[12]) ei fondator”[13].

25: Fiii lui Ierahmeel – întâiul născut al lui Heţron -: Ram, întâiul-său-născut, apoi Vuna, Oren, Oţem şi Ahia.

Fiii lui Ierahmeel „erau un clan de pe graniţa de sud a lui Iuda, vecin cu cheniţii (I Regi 27,10). Au fost, ca şi rudele lor, calebiţii, absorbiţi în tribul lui Iuda. Nu au avut un rol important în istoria consemnată de Vechiul Testament”[14].

Fiii lui Ierahmeel (= Domnul să aibă milă): Ram (= înalt), Vuna (= înţelepciune), Oren (= cedru zvelt; tărie), Oţem (= treaz; mărinimos) şi Ahia (= fratele meu este Iahve).

26: Ierahmeel a mai avut şi o altă femeie, care se numea Atara; aceasta este mama lui Onam.

Atara (= coroană; cunună) era mama lui Onam (= puternic), numărat aparte faţă de ceilalţi fraţi.

27: Fiii lui Ram – întâiul născut al lui Ierahmeel -: Maaţ, Iamim şi Echer.

Fiii lui Ram: Maaţ (= mânie), Iamim (= mâna dreaptă) şi Echer (= rădăcină roditoare; urmaş).

28: Fiii lui Onam: Şamai şi Iada. Fiii lui Şamai: Nadab şi Abişur.

Fiii lui Onam: Şamai (= pierdere) şi Iada (= cunoscător). Fiii lui Şamai: Nadab (= generos) şi Abişur (= tatăl este destoinic).

29: Numele femeii lui Abişur era Abihail; aceasta i-a născut pe Ahban şi pe Molid.

Abihail (= tatăl tăriei) a născut lui Abişur pe Ahban (= fratele înţelept) şi pe Molid (= dătător de viaţă).

30: Fiii lui Nadab: Seled şi Efraim. Seled însă a murit fără copii.

Fiii lui Nadab: Seled (= triumf) şi Efraim (= roditor).

31: Fiul lui Efraim a fost Işei; fiul lui Işei a fost Şeşan, iar fiul lui Şeşan a fost Ahlai.

Efraim  a născut pe Işei (= salutar); Işei a născut pe Şeşan (= alb ca marmura); Şeşan a născut pe Ahlai (= Iahve este statornic).

32: Fiii lui Iada, fratele lui Şamai: Ieter şi Ionatan; Ieter a murit fără copii.

Fiii lui Iada: Ieter (= abundenţă) şi Ionatan (= Domnul a dat).

33: Fiii lui Ionatan: Pelet şi Zaza.  Aceştia sunt fiii lui Ierahmeel.

Fiii lui Ionatan: Pelet (= alegere; salvare) şi Zaza (= distins).

34: Şeşan n-a avut fii, ci doar fiice. Şeşan avea un serv egiptean, care se numea Iarha.

La versetul 31 se spune că Şeşan a avut, totuşi, un fiu, pe Ahlai. Robul lui Şeşan: Iarha (= lună; drumeţ).

35: Şeşan i-a dat de femeie lui Iarha, servul său, pe una din fiicele sale, iar ea i l-a născut acestuia pe Atai.

„Sclavilor străini li se da dreptul la căsătorie cu permisiunea stăpânului ca să ia de soţie chiar pe fiica sa şi să-l moştenească”[15]. Din robul Iarha s-a născut Atai (= oportun; trecător).

36: Atai i-a dat naştere lui Natan, iar lui Natan i s-a născut Zabad.

Atai a născut pe Natan (= El a dat); Natan a născut pe Zabad (= El a dat; El a dotat).

37: Zabad i-a dat naştere lui Eflal, iar lui Eflal i s-a născut Obed.

Zabad a născut pe Eflal (= cel ce hotărăşte); Eflal a născut pe Obed (= slujitor).

38: Lui Obed i s-a născut Iehu, iar lui Iehu i s-a născut Azaria.

Obed a născut pe Iehu (= Iahve este El) ; Iehu a născut pe Azaria (= Domnul a ajutat).

39: Azaria i-a dat naştere lui Heleţ, iar lui Heleţ i s-a născut Eleasa.

Azaria a născut pe Heleţ (= salvare; tărie); Heleţ a născut pe Eleasa (= făptura lui Dumnezeu).

40: Lui Eleasa i s-a născut Sismai, iar lui Sismai i s-a născut Şalum.

Eleasa a născut pe Sismai (= cel tare; călăreţ); Sismai a născut pe Şalum (= recompensă).

41: Şalum i-a dat naştere lui Iecamia, iar lui Iecamia i s-a născut Elişama.

Şalum a născut pe Iecamia (= poporul se ridică); Iecamia a născut pe Elişama (= Dumnezeu a ascultat).

42: Fiul lui Caleb, fratele lui Ierahmeel, a fost Meşa, întâiul-său-născut, tatăl lui Zif. Acesta i-a dat naştere lui Mareşa, tatăl lui Hebron.

Fiul lui Caleb (= câine) a fost Meşa (= ajutor; salvare); Meşa a născut pe Zif (= revărsre; topitorie; smoală), acesta pe Mareşa (= fruntaş), tatăl lui Hebron (= comuniune).

„Mareşa, Zif, Hebron sunt toponime. Numele de localităţi s-ar putea datora părinţilor fondatori. De exemplu, Hebron era deja o cetate cunoscută de pe vremea lui Avraam (Facerea 13,18), ulterior prima capitală a lui David. Mareşa este o cetate din sudul Iudeei, pe drumul dintre Hebron şi Wadi Zeita. Zif este o localitate tot din sudul Iudeei, la graniţa cu Edom. Textul reproduce genealogii foarte vechi”[16].

43: Fiii lui Hebron: Core, Tapuah, Rechem şi Şema.

Fiii lui Hebron: Core (= pleşuv), Tapuah (= măr; deluros), Rechem (= broderie) şi Şema (= auz; veste).

44: Lui Şema i s-a născut Raham, tatăl lui Iorachean; iar lui Rechem i s-a născut Şamai.

Şema a născut pe Raham (= afecţiune; tandreţe), acesta pe Iorachean (= poporul prosperă); Rechem a născut pe Şamai (= pustiitor).

45: Fiul acestuia a fost Maon, iar Maon este tatăl lui Bet-Ţur.

Şamai a născut pe Maon (= locuinţă), Maon a născut pe Bet-Ţur (= casa stâncii).

46: Iar Efa, ţiitoarea lui Caleb, i-a născut pe Haran, Moţa şi Gazez; iar Haran a fost tatăl lui Gazez.

Din Efa (= obscuritate) s-au născut Haran (= drum; caravană), Moţa (= ieşire) şi Gazez (= tuns); Haran a născut pe un alt Gazez, numit astfel, probabil, după unchiul său.

47: Fiii lui Iahdai: Reghem, Iotan, Gheşan, Pelet, Efa şi Şaaf.

Fiii lui Iahdai (= condus de Iahve): Reghem (= veste; prietenie), Iotan (= Domnul este perfect; sincer), Gheşan (= bulgăre de pământ; statornicie), Pelet (= alegere), Efa (= obscur) şi Şaaf (= balsam).

Versetele 46-47: „Textul prezintă o lacună: între cele două versete trebuie să mai fi fost consemnată o generaţie, pentru că, altfel, linia directă este întreruptă”[17].

48: Maaca, ţiitoarea lui Caleb, i-a născut pe Şeber şi pe Tirhana.

Din Maaca (= asuprire) s-au născut Şeber (= spărtură) şi Tirhana (= prizonier).

49: Tot ea i-a născut pe Şaaf, tatăl Madmanei, pe Şeva, tatăl Macbenei şi tatăl Ghibeii. Fiica lui Caleb este Acsa.

Tot din Maaca s-au născut Şaaf (= balsam) şi Şeva (= belşug); Şaaf a născut pe Madmana (= grămadă de gunoi); Şeva a născut pe Macbana (= legământ; legătură). Fiica lui Caleb era Acsa (= verigă pentru gambă).

Acsa e prezentată la Iosua, cap. 15.

50: Aceştia au fost fiii lui Caleb.  Fiii lui Hur: întâiul-născut al Efratei, Şobal, tatăl lui Chiriat-Iearim,

„Şobal este părintele fondator al Chireat-Iearimului, cetate a gabaoniţilor pe graniţa dintre Iuda şi Beniamin”[18]. După Eusebiu din Cezareea, Chiriat-Iearim era situată la 15 km de Ierusalim, pe drumul ce duce la Lida.

51: Salma, tatăl lui Betleem, Haref, tatăl lui Bedgader.

Fiii lui Hur (= liber; alb): Şobal (= drumeţ), născut din Efrata (= rodnicie), tatăl lui Chiriat-Iearim (= cetatea pădurilor); Salma (= haină; înveliş), tatăl lui Betleem (= casa pâinii), Haref (= cules; aspru), tatăl lui Bedgader (= casa gardului).

52: Şobal, tatăl lui Chiriat-Iearim, i-a avut fii pe Haroe, Haţi şi Hamenuhot

Fiii lui Şobal: Haroe (= clarvăzător), Haţi şi Hamenuhot; aceştia apar în Septuaginta. Conform Textului Ebraic, e vorba de o singură persoană (sau toponim), Haţi-Hamenuhot (= locaş de odihnă).

53: şi familiile lui Chiriat-Iearim: Itrienii, Putienii, Şumatienii şi Mişraenii; din acestea se trag Ţoreenii şi Eştaulenii.

Familiile lui Chiriat-Iearim: Itrienii (= belşug), Putienii (= tristeţe), Şumatienii (= zvon?), Mişraenii (= locuitorii pantei); din acestea se trăgeau Ţoreenii (= locul viespilor) şi Eştaulenii (= dorinţă).  Putienii erau o populaţie despre care se presupune că era înrudită cu egiptenii. Eştaulenii erau locuitori ai cetăţii Eştaol, în apropierea căreia s-a născut judecătorul Samson.

54: Fiii lui Salma: Betleem, Netofatiţii, Atrot-Bet-Ioab, jumătate din Manahteni, Ţoareni,

55: familiile Soferiţilor, care trăiau în Iabeţ, Tiratiţii, Şimatiţii şi Sucatiţii. Aceştia sunt Chineenii, care se trag din Hamat, tatăl casei lui Recab.

Fiii lui Salma: Betleem (= casa pâinii), Netofa (= care curge picătură cu picătură), Atrot-Bet-Ioab (= coroanele Adarului), Manahat (= dar; loc de odihnă), Ţoarenii (= mărunţi), Soferiţii (= cărturari), care trăiau în Iabeţ (= întristare), Tiratiţii (= deschidere), familie de scribi evrei, Şimatiţii (= zvon), familie de cărturari cheniţi, şi Sucatiţii (= aşezare). Aceştia alcătuiau neamul Chineenilor (= plângere; cântec funebru); China se numea şi un sat situat în extremitatea sudică a teritoriului lui Iuda.

Chineenii „sunt un trib de madianiţi care apar pentru prima oară ca locuitori ai Canaanului patriarhal (Facerea 15-19). Pe vremea judecătorilor, ei se alătură tribului lui Iuda (Judecători 1,16). Recabiţii se trag din Ionadab, fiul lui Recab, un chineu. Sunt o familie aparte, care evită civilizaţia statornică şi, după exemplul lui Ionadab, practică nomadismul ca în vremea rătăcirii în pustie. Au avut o importantă influenţă religioasă în Israel, până în vremea lui Iisus Hristos”[19].

Hamat (= fortăreaţă) e şi un toponim, reprezentând un oraş pe Oronte, la nord de Hermon, la 195 km nord de Damasc. Hamat se numea şi întemeietorul casei lui Recab (= cavaler; călăreţ), o familie de cheniţi.


[1] BBVA, p. 452

[2] SEP 3, p. 24

[3] SEP 3, p. 24

[4] empodostratis.

[5] anathema.

[6] SEP 3, p. 24

[7] SEP 3, p. 25

[8] SEP 3, p. 25

[9] BBVA, p. 452

[10] SEP 3, p. 25

[11] SEP 3, p. 25

[12] patir.

[13] SEP 3, p. 25

[14] SEP 3, p. 26

[15] Dumitru Abrudan, Emilian Corniţescu, Arheologie biblică (în continuare, abreviat: AB),  p. 132

[16] SEP 3, p. 26

[17] SEP 3, p. 27

[18] SEP 3, p. 27

[19] SEP 3, p. 27

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s