Comentarii la IV Regi – 24

Posted: 05/02/2009 in IV Regi
Etichete:, ,

CAP. 24 – Ioiachim, Iehonia şi Sedechia, ultimii regi ai lui Iuda.

 

1: În zilele lui s-a ridicat Nabucodonosor, regele Babilonului. Iar Ioiachim i-a fost acestuia preasupus vreme de trei ani, după care şi-a luat seama şi s-a răsculat împotriva lui.

„Nabucodonosor era fiul lui Nabopolasar, cel care, pe de o parte, zdrobise armatele Faraonului Neco (609 î. Hr.) şi, pe de alta, pusese capăt imperiului asirian (606 î. Hr.). El a domnit între 605 şi 562. Potrivit teologiei vechitestamentare, Nabucodonosor a fost instrumentul prin care Domnul Şi-a pedepsit poporul infidel, fără ca prin aceasta să-l fi scutit de răspundere şi pedeapsă pentru trufie şi cruzime”[1].  „Nabucodonosor (…) a făcut o expediţie în Palestina în al patrulea an de domnie a lui Ioiachim (Ieremia 25, 1) şi primul an al suveranului babilonian, adică 604 î. Hr. ♦ Răscoala lui Ioiachim a avut loc în 601 î. Hr., după înfrângerea suferită de babilonieni în faţa egiptenilor”[2].  Nabucodonosor înseamnă Nebo apără hotarele; Nebo (= a chema; a vesti; a fi elevat) era numele unei divinităţi babiloniene, zeul ştiinţei şi literaturii. 

2: Atunci Domul a trimis împotriva lui pâlcuri de Caldei, pâlcuri de Sirieni, pâlcuri de Moabiţi şi pâlcuri de Amoniţi; i-a trimis în ţara lui Iuda ca s-o încovoaie, după cuvântul pe care Domnul l-a rostit prin robii Săi profeţii.

            „Nabucodonosor a atras în campania de pedepsire a revoltei iudaice toate popoarele vasale din apropierea lui Iuda. Ierusalimul a căzut sub asediul babilonian la 16 martie 597 î. Hr. Regele Ioiachim murise cu trei luni şi zece zile înainte de această dată, adică la 6 decembrie 598 Î. Hr.”[3].  Popoarele vasale n-au trimis armate propriu-zise, ci pâlcuri: „Acestea erau bande uşor înarmate care hărţuiau populaţia prin incursiuni şi jafuri repetate. E posibil ca ele să fi acţionat din porunca lui Nabucodonosor, spre a-l ţine pe Ioiachim ocupat până la vremea atacului”[4].  Robii Săi profeţii: „E vorba de profeţii Ieremia şi Urie (vezi Ieremia 26, 20-23)”[5].

3: Dar, mai mult, mânia Domnului asupra lui Iuda era aceea de a-l lepăda de la faţa Sa, din pricina păcatelor lui Manase, adică pe măsura a tot ceea ce făptuise el;

4: că şi sânge nevinovat a vărsat, de-a umplut Ierusalimul cu sânge nevinovat, încât Domnul n-a vrut să-l ierte.

Desigur, nu Manase e pedepsit acum, ci generaţiile care nu s-au depărtat, nici după moartea aceluia, de păcatele lui.

5: Cât despre celelalte întâmplări ale lui Ioiachim, despre toate faptele lui, oare nu sunt ele scrise în Cartea Faptelor din Vremea Regilor lui Iuda?

6: Şi a adormit Ioiachim împreună cu părinţii săi, iar în locul lui a devenit rege Iehonia, fiul său.

            „Ioiachim, suveran al Regatului Iudeei (608 – 598 î. Hr.). Fiu al lui Iosia (639 – 609), Ioiachim este făcut rege de către egipteni, după înlăturarea fratelui său Ioahaz de către Neco, Iudeea devenind acum tributară Egiptului. După înfrângerea armatei egiptene la Karkemiş (605) de către Nabucodonosor II, Ioiachim se recunoaşte vasal Regatului Noului Babilon. Trei ani mai târziu însă, Ioiachim se revoltă împotriva suzeranităţii caldee, declanşând riposta lui  Nabucodonosor II, care invadează Iudeea, asediază şi cucereşte Ierusalimul. Condiţiile dispariţiei lui Ioiachim în aceste împrejurări (se predă învingătorului sau moare) rămân obscure. Îi succede la tron fiul său Iehonia; acesta este exilat, după numai trei luni de domnie, de către Nabucodonosor, împreună cu 10 000 de iudei duşi în captivitate în Babilonia. Pe tronul Iudeei, suveranul babilonian instalează pe Sedechia (597 – 586)”[6].  Iehonia (= pregătirea lui Iahve), îi urmează, pentru scurt timp, tatălui său Ioiachim.

7: Regele Egiptului n-a mai ieşit din ţara sa, fiindcă regele Babilonului i-a luat regelui Egiptului tot ceea ce acesta avea sub stăpânire, de la râul Egiptului până la râul Eufratului.

            „E vorba de bătălia de la Carchemiş (605), în care Nabucodonosor, învingându-i pe egipteni, îşi deschide calea spre Siria şi Palestina”[7].  Aceste teritorii vor fi anexate în întregime de către Nabucodonosor.

8: Iehonia avea optsprezece ani când a devenit rege, şi a domnit în Ierusalim vreme de trei luni. Pe mama sa o chema Nehuşta, şi era fiica lui Elnatan din Ierusalim.

Mama lui Iehonia era Nehuşta (= de bronz), fiica lui Elnatan (= Dumnezeu a dat). Textul ebraic are, pentru Iehonia, un alt nume, Ioiachin (= Domnul întemeiază).

9: El a făcut ceea ce e rău în ochii Domnului, pe potriva a tot ceea ce făcuse tatăl său.

10: În vremea aceea, Nabucodonosor, regele Babilonului, s-a ridicat împotriva Ierusalimului şi a împresurat cetatea.

            „Nabucodonosor a întreprins această campanie împotriva Ierusalimului din cauză că Ioachim-Iehonia încercase să formeze o ligă antibabiloniană cu Egiptul. Dar după înfrângerea suferită în 601 î. Hr., babilonienii îşi revin şi organizează diverse incursiuni în Chedar. Informaţia de la IV Regi 24, 7 ar putea sugera existenţa unei înţelegeri iudeo-egiptene, ulterioare acestei date, şi explică eşecul regelui din Iuda”[8].

11: Atunci a venit Nabucodonosor, regele Babilonului, împotriva cetăţii, după ce servii săi o împresuraseră.

            „Cronica babiloniană consemnează, paralel cu acest verset: [Nabucodonosor] a înaintat spre Palestina şi a împresurat cetatea lui Iuda, pe care a cucerit-o a doua zi a lunii Adar (16 martie 597 î. Hr.)”[9].

12: Iar Iehonia, regele lui Iuda, a ieşit în faţa regelui Babilonului, împreună cu servii săi, cu mama sa, cu dregătorii şi eunucii săi; iar regele Babilonului  l-a luat rob, în cel de al optulea an al domniei lui.

            13: Şi a scos de acolo toate comorile ce se aflau în templul Domnului şi comorile din casa regelui; şi a tăiat toate vasele de aur pe care Solomon, regele lui Israel, le făcuse în templul Domnului, după cuvântul Domnului.

14: Şi a dus Ierusalimul în robie, pe toţi fruntaşii şi pe toţi vitejii, zece mii de robi, cu toţi dulgherii şi fierarii; şi n-au mai rămas decât sărmanii ţării.

            „Împlinirea profeţiei făcute de Isaia lui Iezechia (20, 17-18). ♦ Pentru Maxim Mărturisitorul, strămutarea evreilor în Babilon înseamnă căderea de la limpezimea legii duhovniceşti (Ierusalimul) la confuzia unei vieţi pământeşti (Babilon = amestec, confuzie). (Răspunsuri către Talasie 26)”[10].

15: Şi l-au dus şi pe Iehonia în Babilon; de asemenea, pe mama regelui şi pe femeile regelui şi pe eunucii săi; şi pe vitejii ţării i-a dus în robie, de la Ierusalim la Babilon;

16: şi pe toţi luptătorii, în număr de şapte mii, precum şi o mie de dulgheri şi fierari, toţi fiind buni de folosit în război: regele Babilonului i-a dus robi în Babilon.

17: Atunci regele Babilonului l-a pus în locul lui [Iehonia] pe Matania, unchiul său, schimbându-i numele în Sedechia.

Urmează la tron Matania (= darul Domnului), căruia Nabucodonosor îi schimbă numele în Sedechia (= dreptatea Domnului).  „Cronica babiloniană relatează: [Nabucodonosor] l-a prins pe rege şi a pus altul peste Iuda, după placul său, primind un mare tribut pe care l-a trimis în Babilon (…) ♦ Matania, devenit Sedechia, ca semn al vasalităţii faţă de Nabucodonosor, era fiul lui Iosia şi fratele lui Ioiachim şi Ioahaz. Ceea ce înseamnă că Sedechia era unchiul de frate al regelui deportat Ioiachim-Iehonia (…). Era şi greu ca tânărul rege de 18 ani să aibă deja un fiu[11] de 21 [de ani]! ♦ Sedechia a fost cel de-al douăzeci şi unulea şi ultimul rege al lui Iuda. A domnit între 597 şi 587 î. Hr. Numele cel nou al lui Matania este evreiesc ( Sedechia = dreptatea mea este Iahve), ceea ce înseamnă că Nabucodonosor i-a permis vasalului să şi-l aleagă singur”[12].

18: Sedechia avea douăzeci şi unu de ani când a devenit rege; şi a domnit în Ierusalim vreme de unsprezece ani.

19: El a făcut ceea ce e rău în ochii Domnului, pe potriva a tot ceea ce făcuse Iehonia;

20: căci mânia Domnului era peste Ierusalim şi peste Iuda, într-atât încât i-a lepădat de la faţa Sa: Sedechia a uneltit împotriva regelui Babilonului.

„Toată această dramă ne este relatată pe larg în cartea lui Ieremia (…). Contemporan cu Sedechia şi lucid în mandatul său divin, profetul îl sfătuise pe rege să adopte o politică înţeleaptă într-o situaţie fără ieşire, dar nu a fost ascultat. Consecinţa: întâmplările din capitolul următor”[13].  De observat că, cu toate reformele lui Iosia, după moartea aceluia, Regatul de sud a recăzut curând în idolatrie, semn că nici Manase nu va fi întâmpinat o prea mare rezistenţă, ci va fi acţionat în conformitate cu înclinaţia generală.


[1] BBVA, p. 445

[2] SEP 2, p. 611

[3] SEP 2, p. 611

[4] BBVA, p. 446

[5] BBVA, p. 446

[6] EA, p. 178

[7] SEP 2, p. 611

[8] SEP 2, p. 612

[9] SEP 2, p. 612

[10] SEP 2, p. 612

[11] Septuaginta are fiul său.  Anania a operat modificarea necesară în mod tacit, explicând-o în notă. Corectura s-a făcut după Textul Masoretic.

[12] SEP 2, pp. 612-613

[13] BBVA, p. 446

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s