Comentarii la IV Regi – 21

Posted: 05/02/2009 in IV Regi
Etichete:, ,

CAP. 21 – Domnia lui Manase, apoi a lui Amon, fiul său.

 

1: Doisprezece ani avea Manase când a început să domnească; el a domnit în Ierusalim vreme de cincizeci şi cinci de ani. Pe mama sa o chema Hefţibah.

            „Manase a devenit, la doisprezece ani, coregentul lui Iezechia, în 696 î. Hr., şi a domnit singur între 686 î. Hr. şi 642 î. Hr. Aşa se explică cei cincizeci şi cinci de ani de domnie, care includ şi perioada exilului său (amintit în II Paralipomene 33, 11-13). Are parte de cea mai întunecată prezentare din partea istoriografului”[1].  Mama lui Manase era Hefţibah (= în ea îşi găseşte plăcerea sufletul meu).

2: El a făcut ceea ce e rău în ochii Domnului, urmând urâciunile neamurilor pe care Domnul le izgonise din faţa fiilor lui Israel.

            „Deşi a avut domnia cea mai lungă dintre toţi regii lui Iuda, Manase ne-a lăsat imaginea suveranului furibund care nu se mulţumeşte să restaureze, amplificată, idolatria, dar simte, diabolic, şi voluptatea profanării celor sfinte”[2].

3: El a rezidit înălţimile pe care Iezechia, tatăl său, le dărâmase; i-a ridicat lui Baal un altar; a făcut tufişuri, aşa cum făcuse Ahab, regele lui Israel; şi i s-a închinat la toată „oştirea cerului” şi i-a slujit;

            „Politica religioasă a lui Manase viza asimilarea culturală a regatului său cu Asiria, cel mai probabil pentru a avea pace. Aceasta a implicat prigonirea violentă a adepţilor iahvismului: tradiţia iudaică (Talmudul, precum şi apocrifa Urcarea lui Isaia la cer), îi atribuie uciderea lui Isaia prin tăiere cu fierăstrăul. Există şi o tradiţie potrivit căreia, la sfârşitul vieţii, s-ar fi convertit (cf. II Paralipomene 33, 11 sq.) şi ar fi rostit vestita Rugăciune a regelui Manase, text apocrif, preluat şi în liturgi(c)a creştină”[3].

4: a zidit un altar chiar în templul Domnului, despre care Domnul spusese: „În Ierusalim Îmi voi pune numele”,

5: iar în cele două curţi ale templului Domnului a zidit un altar pentru întreaga „oştire a cerului”;

            „E vorba de curtea preoţilor şi curtea mare în care avea acces poporul”[4].

6: şi-a trecut fiii prin foc, a ghicit, a vrăjit, a adus oameni care se îndeletniceau cu chemarea morţilor şi a înmulţit vrăjitoarele, făcând astfel ceea ce e rău în ochii Domnului, ca să-I stârnească mânia;

            Fiii: Textul Masoretic are fiul. ♦ s-a îndeletnicit cu ghicitul şi vrăjitoria (eklidonizeto ke ionizeto). Expresia greacă face referire la tehnicile de divinaţie de tip necromantic şi, respectiv, augural”[5].  Textul se mai referă la necromanţi şi la interpreţii de vise.

7: şi a aşezat idolul tufişului în templul despre care Domnul îi spusese lui David şi lui Solomon, fiul său: „În această casă şi în Ierusalimul pe care Eu l-am ales din toate seminţiile lui Israel, aici Îmi voi pune numele pe veci;

Idolul tufişului este, în SEP 2, un chip al dumbrăvii: „gr. to glipton tu alsus, literal o sculptură a dumbrăvii: era o reprezentare simbolică a Aşerei, zeiţa-mamă canaaneană, probabil sub forma unui stâlp de lemn”[6].

8: şi nu voi mai urni piciorul lui Israel din ţara pe care Eu le-am dat-o părinţilor lor pentru cei ce-Mi vor păzi tot ceea ce Eu am poruncit, adică după legea pe care robul meu Moise le-a poruncit-o”.

9: Dar ei n-au ascultat; ci Manase i-a împins în a face ceea ce e rău în ochii Domnului mai mult decât neamurile pe care Domnul le-a stârpit din faţa fiilor lui Israel.

10: Atunci Domnul a grăit prin robii Săi, profeţii, zicând:

Profeţii: cuvintele citate constituie de fapt o înlănţuire de fragmente (sau aluzii) din Ieremia (19, 3; 21, 7), Isaia (19, 25; 34, 11), Amos (7, 9), Miheia (7, 14), Plângeri (2, 8) etc.”[7]:

11: „De vreme ce Manase, regele lui Iuda, a făcut toate aceste urâciuni mai rău decât tot ce au făcut Amoreii care au fost înainte de el, împingându-i şi pe Iudei să păcătuiască prin idolii lor,

Amoreii: „numele acestui neam este folosit generic, pentru a-i indica pe toţi locuitorii Canaanului”[8].

12: De aceea, aşa grăieşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: Iată, Eu voi aduce peste Ierusalim şi peste Iuda atâtea rele, încât celui ce va auzi îi vor ţiui amândouă urechile.

            „Ţiuitul urechilor sugerează plastic uimirea în faţa unei acţiuni măreţe şi neaşteptate a lui Dumnezeu”[9].

13: Şi voi întinde peste Ierusalim funia de măsură a Samariei şi firul cu plumb al casei lui Ahab; şi voi şterge Ierusalimul aşa cum se şterge o oală golită, pusă apoi cu gura-n jos.

            „Ierusalimului i se vor aplica unităţile de măsură care-au lucrat asupra Samariei (desfiinţată ca entitate politică) şi asupra lui Ahab (condamnat la nimicire). Funia de măsură şi firul cu plumb alcătuiesc, stilistic, un oximoron: unelte de construcţie, ele pot fi, prin răsturnare, unelte de dărâmare. Cât despre oala ştearsă (imagine unică în Biblie), ea este simbolul-avertisment al nimicirii totale şi metodice; verbul apalifo = a şterge are nuanţa de a curăţa (a înlătura necurăţia), dar şi pe aceea, absolută, de a şterge de pe faţa pământului, aşa cum e folosit în Facerea 6, 7”[10].

14: Şi voi lepăda rămăşiţa moştenirii Mele şi-i voi da în mâinile vrăjmaşilor lor: de jaf şi de pradă le vor fi tuturor vrăjmaşilor lor,

15: fiindcă au făcut ceea ce e rău în ochii Mei şi Mi-au stârnit mânia, chiar din ziua-n care i-am scos pe părinţii lor din Egipt şi până-n ziua de azi”.

16: Mai mult, pe lângă păcatele lui, cu care l-a făcut pe Iuda să păcătuiască făcând ceea ce e rău în ochii Domnului, Manase a vărsat şi mult sânge nevinovat, încât a umplut Ierusalimul de la un capăt la altul.

17: Cât despre celelalte întâmplări ale lui Manase, despre toate faptele lui şi despre păcatul cu care a păcătuit, oare nu sunt ele scrise în Cartea Faptelor din Vremea Regilor lui Iuda?

18: Şi a adormit Manase împreună cu părinţii săi şi a fost îngropat în grădina casei sale, adică în grădina lui Uza, iar în locul lui a devenit rege Amon, fiul său.

„Manase nu a fost înmormântat în necropola regală, ci, probabil din pricina apostaziei sale, într-o grădină. Istoriograful (…) vorbeşte despre grădina unui anumit Uza, în vreme ce Cronistul (II Paralipomene 33, 20) pomeneşte de grădina casei lui, adică a palatului regal”[11].  Oricum, nu ştim cine va fi fost acel Uza (= forţă).

            „Manase,  suveran al Regatului Iudeei (698 – 642 î. Hr.). Coregent în ultimii ani de domnie a tatălui său Iezechia (727 – 698), Manase rămâne vasal fidel Asiriei, aflată acum la zenitul puterii; o inscripţie asiriană îl menţionează printre cei 22 de dinaşti din Siria-Palestina care trimit lemn pentru construcţia palatului lui Aşarhaddon (681 – 669) din Ninive. Trupe iudee participă la campaniile asiriene împotriva Egiptului faraonic. Manase renunţă la reformele religioase ale tatălui său şi introduce rituri asiriene în cadrul cultului lui Iahve. Amon, fiul său (642 – 640) continuă politica lui Manase şi cade victimă a unei conspiraţii a partidei antiasiriene de la curte, care îl aduce la tron pe Iosia (640 – 609)”[12].  Amon (= constructor) îi urmează lui Manase.

19: Amon avea douăzeci şi doi de ani când a început să domnească; el a domnit în Ierusalim vreme de doi ani. Pe mama sa o chema Meşulemet, şi era fiica lui Haruţ din Iotba.

Mama lui Amon a fost Meşulemet (= prietenă), fiica lui Haruţ (= harnic) din Iotba (= graţie) – cetate a cărei posibilă identificare ar fi Iopata, la circa 11 kilometri nord de Seforis.  „Amon, fiul lui Manase, a domnit între 642 şi 640 î. Hr.”[13].

20: El a făcut ceea ce e rău în ochii Domnului, aşa cum făcuse Manase, tatăl său,

21: mergând pe toate urmele tatălui său, slujind idolilor cărora şi tatăl său le slujise şi cărora li s-a închinat,

22: părăsindu-L pe Domnul, Dumnezeul părinţilor săi, şi neumblând în calea Domnului.

23: Servii lui Amon însă au uneltit împotrivă-i; şi l-au ucis pe rege chiar în casa lui.

24: Dar poporul ţării i-a ucis pe cei ce uneltiseră împotriva regelui Amon; în locul acestuia, poporul ţării l-a pus rege pe Iosia, fiul său.

25: Cât despre celelalte întâmplări ale lui Amon, despre faptele lui, oare nu sunt ele scrise în Cartea Faptelor din Vremea Regilor lui Iuda?

26: Şi l-au îngropat în mormântul său din grădina lui Uza; iar în locul lui a devenit rege Iosia, fiul său.

            Amon este omis în EA (ca articol distinct; e prezent doar în lista regilor lui Iuda şi în articolul referitor la Manase). Lui Amon îi urmează fiul său, Iosia (= Domnul vindecă).


[1] SEP 2, p. 601

[2] BBVA, p. 441

[3] SEP 2, pp. 601-602

[4] SEP 2, p. 602

[5] SEP 2, p. 602

[6] SEP 2, p. 602

[7] SEP 2, p. 602

[8] SEP 2, p. 603

[9] SEP 2, p. 603

[10] BBVA, p. 442

[11] SEP 2, p. 603

[12] EA, p. 204

[13] SEP 2, p. 603

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s