Comentarii la IV Regi – 20

Posted: 05/02/2009 in IV Regi
Etichete:, ,

CAP. 20 – Boala şi vindecarea lui Iezechia. Solia lui Merodac Baladan.

 

1: În vremea aceea, Iezechia s-a îmbolnăvit de moarte. Iar profetul Isaia, fiul lui Amos, a venit la el şi i-a zis: „Aşa grăieşte Domnul: Pune-ţi casa-n rânduială, că vei muri şi nu vei trăi”.

            „Episodul bolii lui Iezechia se petrece, după toate calculele, în al paisprezecelea an al domniei sale (de vreme ce a domnit cu totul douăzeci şi nouă şi, pe patul de moarte, Dumnezeu i-a mai dat încă cincisprezece ani de trăit, cf. 20, 6). Or, anul al paisprezecelea al domniei lui Iezechia este anul invaziei asiriene (701 î. Hr.), deşi istoriograful plasează întâmplarea după campania lui Senaherib”[1].

2: Iar Iezechia s-a întors cu faţa la perete şi I s-a rugat Domnului, zicând:

3: „Adu-ţi aminte, Doamne, cum am umblat eu în faţa Ta întru adevăr – cu inimă plină – şi cum am făcut eu ceea ce e bun în ochi Tăi!”  Şi a plâns Iezechia cu plângere mare.

            „Plânsul lui Iezechia are trei posibile explicaţii: spaima omului veterotestamentar înaintea morţii, provocată de statutul incert al vieţii de apoi, îngrijorarea legată de năruirea regatului în urma dispariţiei suveranului şi tristeţea iscată de nerespectarea promisiunii pe care Dumnezeu i-a făcut-o lui David privind propăşirea urmaşilor acestuia”[2].

4: Şi-n timp ce Isaia se afla în curtea cea din mijloc, fost-a cuvântul Domnului către el, zicând:

            „Isaia ajunsese abia în curtea din mijloc (ev ti avli ti mesi) a palatului regal. Semn al promptitudinii divine”[3].

5: „Întoarce-te şi spune-i lui Iezechia, cârmuitorul poporului Meu: – Aşa grăieşte Domnul, Dumnezeul lui David, părintele tău: Rugăciunea ţi-am auzit-o, lacrimile ţi le-am văzut, şi iată că Eu te voi face sănătos: în cea de a treia zi te vei sui în templul Domnului;

6: şi-i voi adăuga duratei tale cincisprezece ani. Şi te voi izbăvi – pe tine şi cetatea aceasta – din mâna regelui Asirienilor; şi voi ocroti cetatea aceasta, de dragul Meu şi de dragul robului Meu David”.

            „Dumnezeu îl însănătoşeşte pe Iezechia în numele legământului cu David”[4].

            „Nu numai noi, oamenii de rând, alergăm la sfinţii monahi când suntem în nevoi, ci chiar împăraţii, la vremuri de grea cumpănă, aleargă la ei cum aleargă săracii la casele bogaţilor în vreme de foamete. (…) Iezechia (…), când era greu bolnav, aproape să moară, şi-şi vedea moartea în faţă, n-a alergat oare la profetul Isaia, pentru că Isaia era mai puternic decât moartea şi dătător de viaţă?”[5]. Desigur, viaţa vine de la Dumnezeu, dar puterea Lui se face lucrătoare mai ales în sfinţii Săi.

7: Atunci Isaia a zis: „Să ia ei o turtă de smochine şi să i-o pună pe rană şi se va însănătoşi”.

„Nu se ştie cu siguranţă de ce boală suferea Iezechia. Tratamentul cu turtă de smochine poate sugera că ar fi fost vorba şi de ciumă bubonică, cunoscute fiind, în Orientul Apropiat, acţiunile terapeutice ale smochinelor în diversele afecţiuni ulceroase. Iosif Flaviu vorbeşte despre ciuma lui Iezechia (Antichităţi iudaice 27)”[6].

            „Precum Iezechia n-a socotit şirul de smochine (pus pe rănile lui) drept cauza principală a însănătoşirii lui şi nici n-a atribuit acestuia vindecarea corpului său, ci, spre preamărirea lui Dumnezeu, a adăugat şi mulţumire pentru crearea smochinilor, la fel şi noi, când primim plăgi de la Dumnezeu, Cel care conduce cu dreptate şi înţelepciune viaţa noastră, Îl rugăm întâi să (ne facă să) cunoaştem cauza pentru care ne loveşte cu încercări, şi apoi să ne scape de suferinţe şi să ne dea răbdare, în aşa fel încât odată cu încercarea (la care suntem supuşi) să ne dea şi puterea ca s-o putem suporta.  Darul vindecării care ni se dă fie prin vin şi untdelemn, ca în cazul celui căzut între tâlhari (Luca 10,34), fie prin smochine, ca în cazul lui Iezechia, îl primim cu recunoştinţă. Şi nu vom face nici o deosebire, fie că purtarea de grijă a lui Dumnezeu se face în mod nevăzut, fie că se face printr-unul din mijloacele materiale, care adesea ne conduc mai eficace la cunoaşterea harului (ce vine) de la Domnul. Dar fiindcă adesea ne îmbolnăvim pentru pedepsirea noastră, suntem condamnaţi să suportăm o vindecare dureroasă şi grea ca parte a pedepsei”[7].

8: Iar Iezechia a zis către Isaia: „Care este semnul că Domnul mă va vindeca şi că în cea de a treia zi mă voi în templul Domnului?”

9: Iar Isaia i-a zis: „Acesta este semnul de la Domnul, că adică Domnul Îşi va ţine cuvântul pe care l-a grăit: umbra va merge cu zece trepte înainte, sau se va întoarce cu zece trepte înapoi!”

10: Şi a zis Iezechia: „Uşor este ca umbra să se întindă cu zece trepte!… Nu, nu aşa!, ci să se întoarcă umbra cu zece trepte înapoi!”

11: Atunci Isaia a strigat către Domnul, iar umbra s-a întors cu zece trepte înapoi pe cadran.

„E vorba de un cadran solar; în mijloc era înfiptă o tijă, a cărei umbră, mişcându-se odată cu soarele, indica ora. După tradiţia talmudică, atunci când regele Ahaz (care fusese un rău cârmuitor) a murit, Dumnezeu a scurtat ziua cu zece trepte (grade, linii). Aşadar, când lui Iezechia i s-a dat înapoi sănătatea, ziua a revenit la durata ei normală”[8].  Treptele (…) constituiau unităţi de măsură a timpului într-un cadran solar despre care nu există alte informaţii. S-a presupus (Iosif Flaviu, Antichităţi iudaice 29) că treptele palatului regal de la Ierusalim ar fi fost astfel dispuse încât să indice ora. De asemenea, inexistenţa unui termen ebraic precis care să denumească întregul mecanism şi vizita oficialilor babilonieni care constată, cu surprindere, minunea (cf. II Paralipomene 32, 31) sugerează provenienţa babiloniană a acestui mijloc de măsurare a timpului”[9].

            Ca şi la I Regi (cap. 1), relatarea de aici e folosită drept argument împotriva ideii că sufletele preexistă trupurilor şi sunt trimise în trup ca pedeapsă pentru păcate săvârşite în lumea spirituală.  „Dacă trupul este dat sufletului omului cu rol de pedeapsă, ce l-a îndemnat pe Iezechia, regele Ierusalimului, ca, deşi înţelept şi bun, să ceară cu lacrimi amare să fie scăpat de moartea trupului şi de chinul ei, şi să se roage să fie cinstit cu un adaos de ani, deşi ar fi trebuit să nu ceară să fie scăpat de moarte, dacă ar fi adevărat ce s-a spus mai sus, ci să socotească o povară împletirea cu trupul şi să mulţumească pentru moarte dacă ar fi adevărat ce spun adversarii? Şi cum i-a făgăduit Dumnezeu un har, spunându-i: Iată, adaug la timpul tău cincisprezece ani? Făgăduinţa ar fi fost un adaos de pedeapsă, nu o binefacere, dacă aceia susţin adevărul. Dar făgăduinţa a fost un dar de sus, şi adaosul, un har. Deci îmbrăcarea cu trup nu e o pedeapsă a sufletelor”[10]. De reţinut că, şi aici, tot rugăciunea, „pe Ezechia, l-a adus din nou la viaţă, de la porţile morţii”[11].

12: În vremea aceea, Merodac Baladan, fiul lui Baladan, regele Babilonului, auzind că Iezechia fusese bolnav, i-a trimis acestuia o scrisoare şi un dar.

Merodac (= curajos; războinic) provine din Marduk, zeul protector al Babilonului; Baladan (= el a dat un fiu); astfel, Merodac Baladan înseamnă Marduk a dat un fiu.  „În afară de faptul că asemenea gesturi făceau parte din eticheta curţilor orientale, solia lui Merodac Baladan (al cărui nume real era Marduk-abal-idinna) avea, după Iosif Flaviu, şi un scop politic: acela al unei alianţe cu Iezechia. Acesta, la rândul său, va dori să arate că, în cazul unei alianţe, el nu e un rege sărac, care să nu-şi poată întreţine armata (v. 13). El însă nu-şi dă seama de unul din adevărurile crude ale istoriei: aliatul de azi poate fi inamicul de mâine”[12].  „Merodac Baladan este cunoscut în inscripţiile cuneiforme ca Marduk-apla-idinna, rege al Babilonului în două rânduri (721-710 î. Hr. şi 703-702 î. Hr.) şi disident faţă de politica expansionistă a Asiriei. Scrisoarea acestuia şi vizita supuşilor lui la curtea lui Iezechia făceau parte din programul de alianţe antiasirian la care, flatat, consimţise şi regele de la Ierusalim. Aceasta este prima menţiune biblică a unui rege babilonian”[13].

            „Cum, deci, nu trebuie să-L venerăm pe Cel pe care-L cunoaştem şi din aceasta şi să nu-L admirăm pentru puterea Lui, a toate cauzatoare şi supranegrăită? (…) În vreme ce în cele de jos o zi din cele succesive aproape se întreieşte, mergând până la aproape douăzeci de ore, pe când de altfel tot acest timp se arată în stări contrare şi întoarce prin astfel de contraste mai presus de fire în cele ale firii de jos. Sau când soarele pe drumul lui scurtează iarăşi mişcarea lui de peste zi, readucând în mod minunat calea lui nouă întreagă la mai puţin de zece ore? E ceea ce i-a uimit pe drept cuvânt şi pe Babilonieni şi i-a supus lui Ezechia fără luptă[14], ca unuia egal cu Dumnezeu şi mai presus de oameni”[15].

13: Iar Iezechia, bucurându-se de venirea solilor, le-a arătat toată casa în care îşi avea mirodeniile şi argintul şi aurul şi aromatele şi uleiul cel scump, şi cămara odoarelor şi tot ce se afla în vistieriile lui; nimic n-a fost în casa lui sau în ceea ce se afla în stăpânirea sa pe care el, Iezechia, să nu-l fi arătat.

14: Iar profetul Isaia a venit la regele Iezechia şi i-a zis: „Ce-au spus oamenii aceştia? şi de unde au venit ei la tine?”  Iar Iezechia a zis: „Au venit la mine dintr-o ţară de departe: tocmai din Babilon”.

15: Atunci el a zis: „Ce-au văzut ei în casa ta?”  Iar acela a zis: „În casa mea au văzut totul; nimic nu este-n casa mea pe care eu să nu li-l fi arătat, chiar şi tot ce e-n vistieriile mele”.

16: Atunci Isaia a zis către Iezechia: „Ascultă cuvântul Domnului:

17: Iată, vin zilele când vor fi duse-n Babilon toate câte se află-n casa ta şi tot ceea ce părinţii tăi au strâns până-n ziua de azi; nu se va pierde cuvântul pe care Domnul l-a grăit.

18: Şi fiii tăi, odraslele tale, ei, cei născuţi din tine, şi ei vor fi luaţi şi vor deveni eunuci în casa regelui Babilonului”.

Fiii înseamnă urmaşii (aşa cum părinţii înseamnă, deseori, strămoşii). Profeţia lui Isaia s-a plinit în vremea lui Nabucodonosor, care a cucerit Ierusalimul, l-a supus pe regele Ioiachim şi l-a deportat pe Iehonia, urmaşul său, împreună cu toată curtea lui, confiscând şi toate averile regale (vezi capitolul 24). Eunucii (în contextul de aici) erau prizonieri castraţi şi puşi să păzească haremul”[16].

            „Ia seama să nu arăţi Chaldeilor comorile casei tale, căci în acest caz te vor lua prizonier pentru Nabucodonosor, împăratul Babilonenilor. Calcă în picioare patimile (…), ca să nu fi călcat în picioare şi să fii chinuit de ele cu putere. Fugi de ele ca un cerb de plase, ca să nu te sfâşie ca pe un miel. Nu te teme de ei, căci nu au putere. Domnul nostru Iisus Hristos i-a slăbit şi i-a făcut fără putere. Dar nu dormi. Căci, deşi sunt pe jumătate morţi, ei nu dorm. Şi nu te lenevi, căci nici ei nu se lenevesc”[17].

19: Iar Iezechia a zis către Isaia: „Bun este cuvântul Domnului, pe care El l-a grăit. Fie pace-n zilele mele!”

            „Iată un răspuns neaşteptat, care însă vrea să arate că regele, deşi avertizat asupra unor dezastre viitoare, nu pune la îndoială cuvântul lui Dumnezeu. (În Isaia 39, 8: …dar mă rog ca în zilele mele să fie pace şi dreptate)”[18].

20: Cât despre celelalte întâmplări ale lui Iezechia, despre toată lupta lui şi despre toate pe care el le-a înfăptuit: iazul, şi apeductul, şi cum a adus el apă în cetate, oare nu sunt ele scrise în Cartea Faptelor din Vremea Regilor lui Iuda?

            „Confruntat cu invazia asiriană, Iezechia îmbunătăţeşte sistemul de aprovizionare cu apă al cetăţii. Astfel, el a blocat izvoarele din afara cetăţii (II Paralipomene 32, 4) şi a deviat apele Gihonului superior din partea de est-sud-est a Ierusalimului, printr-un tunel, spre partea de vest, unde erau colectate într-un bazin interior, Siloam. Tunelul, săpat în stâncă, avea o înălţime de 2 m şi o lungime de 332 m în linie directă. Săpăturile arheologice l-au scos la iveală în secolul al XIX-lea: în interiorul lui se afla o inscripţie comemorativă. Acest canal înlocuia un altul, mai vechi, în parte neacoperit, pe coasta de est a muntelui Sion”[19].

21: Şi a adormit Iezechia împreună cu părinţii săi şi a fost îngropat în cetatea lui David, iar în locul lui a devenit rege Manase, fiul său.

Şi l-au înmormântat în cetatea lui David: nu apare în Textul Masoretic. După II Paralipomene 32, 33, Iezechia a fost pus într-un mormânt deosebit”[20].

            „Iezechia, suveran al Regatului Iudeei (727 – 698 î. Hr.). Fiu şi succesor al lui Ahaz (733 – 727), Iezechia întreprinde măsuri energice vizând întărirea capacităţii de apărare a statului în faţa ameninţării expansiunii asiriene. Armata este reorganizată, cetăţile de la hotare puternic fortificate, administraţia restructurată prin crearea a 4 prefecturi, cultul lui Iahve purificat de elemente străine şi concentrat exclusiv în cadrul Templului din Ierusalim, care urma să devină unicul locaş religios al ţării. Ralierea lui Iezechia la răscoala antiasiriană a Siriei, Feniciei şi Filistei, sprijinită de Egipt, are ca urmare, după înfrângerea aliaţilor, pustiirea Iudeei de către asirianul Senaherib (705 – 681), care cucereşte 46 de cetăţi şi deportează 20 000 de captivi şi începe în 701 asediul Ierusalimului, întrerupt probabil în urma izbucnirii unei epidemii de ciumă în rândurile armatei. Iezechia îşi păstrează tronul, se recunoaşte vasal Asiriei, dar teritoriul statului suferă grave amputări. La tron îi succede fiul său Manase (698 – 642)”[21]. Despre domnia lui Manase (= Domnul m-a făcut să uit) se vorbeşte în capitolul următor.


[1] SEP 2, p. 599

[2] SEP 2, p. 599

[3] SEP 2, p. 599

[4] SEP 2, p. 600

[5] Sf. Ioan Gură de Aur, Comparaţie între împărat şi monah, 4

[6] SEP 2, p. 600

[7] Sf. Vasile cel Mare, Regulile mari, 54, 3-4

[8] BBVA, p. 440

[9] SEP 2, p. 600

[10] Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, I,  9

[11] Sf. Grigorie de Nyssa, Despre Rugăciunea Domnească, I

[12] BBVA, p. 440

[13] SEP 2, p. 600

[14] Impresionaţi, Babilonienii caută alianţa lui Ezechia, însă nu i se supun.

[15] Sf. Dionisie Areopagitul, Epistole, VII, 3

[16] BBVA, p. 441

[17] Sf. Varsanufie, Scrisori duhovniceşti, 256

[18] BBVA, p. 441

[19] SEP 2, p. 601

[20] SEP 2, p. 601

[21] EA, p. 174

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s