Comentarii la IV Regi – 18

Posted: 05/02/2009 in IV Regi
Etichete:, ,

CAP. 18 – Iezechia, rege peste Iuda. Cucerirea Samariei şi sfârşitul regatului de nord. Primele invazii ale lui Senaherib asupra Ierusalimului.

 

1: În cel de al treilea an al domniei lui Osea, fiul lui Ela, regele lui Israel, peste Iuda a devenit rege Iezechia, fiul lui Ahaz.

2: Douăzeci şi cinci de ani avea când a început să domnească; şi a domnit în Ierusalim vreme de douăzeci şi nouă de ani. Mama sa se numea Abia, şi era fiica lui Zaharia.

Mama lui Iezechia se numea Abia (= Domnul este tată) şi era fiica lui Zaharia (= Domnul Şi-a adus aminte).  „Cronologia domniei lui Iezechia este controversată. Se presupune că Iezechia a fost asociat la domnie de către Ahaz, în anul al treilea al domniei lui Osea, în Samaria, adică 729 î. Hr. Versetul următor se referă la cei douăzeci şi nouă de ani de domnie ai lui Iezechia ca monarh unic al lui Iuda: 716-687 î. Hr.”[1].

3: El a făcut ceea ce e drept în ochii Domnului, pe potriva a tot ceea ce făcuse David, părintele său;

4: el a desfiinţat înălţimile şi a sfărâmat toţi stâlpii şi a nimicit tufişurile, precum şi şarpele de aramă pe care-l făcuse Moise, pentru că, până la vremea aceea fiii lui Israel îi aduceau arderi de tămâie; el l-a numit Nehuştan.

            „Şarpele de aramă pe care l-a făcut Moise în deşert la porunca Domnului ajunsese un obiect de idolatrie. Gestul lui Iezechia de a distruge şarpele se înscrie în seria marilor reforme religioase ale regelui. La popoarele învecinate, cultul şerpilor de aramă era răspândit, aşa cum dovedesc şi descoperirile arheologice. Şerpi similari cu cel distrus de Iezechia s-au găsit la Ghezer, Haţor şi Timna”[2].  „Făcut şi ridicat din porunca Domnului, şarpele de aramă avusese, la vremea lui, un rol benefic, vindecător (Numeri 21, 8-9); în timp însă, datorită formei şi materiei sale, fusese asimilat unui idol, ceea ce a atras atenţia marelui reformator religios şi moral care a fost regele Iezechia (716-687). Cât despre Nehuştan, acest nume înseamnă lucru de aramă: semn de dispreţ”[3].

5: El s-a încrezut în Domnul, Dumnezeul lui Israel; ca el n-a mai fost altul între regii lui Iuda, nici înainte, şi nici după;

            „De un elogiu similar se va bucura şi Iosia (23, 25)”[4].

6: că s-a lipit de Domnul şi nu s-a abătut de la El şi I-a păzit poruncile, cele pe care i le poruncise lui Moise.

7: Şi Domnul era cu el; şi înţelept era în tot ce făcea; şi s-a răzvrătit de sub mâna regelui Asiriei şi nu i-a mai slujit.

            „Răzvrătirea lui Iezechia a constat, probabil, în oprirea plăţii tributului către regele Asiriei. Politica de independenţă pe care a practicat-o Iezechia contrastează puternic cu cea de supunere totală a tatălui său Ahaz”[5].

8: El i-a bătut pe Filisteni, până la Gaza şi pân-la hotarele ei, de la turnul de pază pân-la cetatea cea tare.

„Campania de recucerire a teritoriilor de la filisteni s-a desfăşurat, probabil, simultan cu oprirea plăţii tributului către regele Asiriei. Contrastul cu domnia lui Ahaz persistă: pierderile teritoriale suferite de acesta în faţa filistenilor (II Paralipomene 28, 18) sunt reparate acum radical de fiul său”[6].  Gaza (= puternic) era cea mai sudică dintre cele cinci principale cetăţi filistene.  Filistenii „ocupau o fâşie de pământ ce se întindea pe malul sud-estic al Mediteranei, între Iope şi Gaza, şi formau o pentarhie din oraşele Aşdod, Ascalon, Ecron, Gat şi Gaza. Din mărturiile Vechiului Testament aflăm că ei au emigrat de pe coasta sudică a Asiei Mici, din insulele Mării Egee şi mai ales din insula Creta (Caftor), împinşi de către greci. Acest fapt s-a întâmplat în parte în vremea patriarhilor, deoarece încă Avraam şi Isaac au avut relaţii cu regele filistean Abimelec[7], iar în parte pe timpul lui Moise. Pe parcursul vremii, filistenii nu s-au mulţumit însă numai cu teritoriul ocupat iniţial, ci s-au întins mereu înspre nord şi răsărit. În sec. XI î. Hr. ei au cucerit aproape întreg Canaanul şi oprimau triburile israelite. David este acela care a repurtat primele victorii împotriva lor (II Regi 5,17 ş. u.; 8,1). Cu timpul, filistenii şi-au schimbat propria limbă şi au suferit influenţe decisive din partea semiţilor, în special a amoniţilor. Zeii lor, Dagon şi Astarta, sunt zei amoniţi”[8].

„Următoarele  patru  versete  (9-12)   repetă, cu  unele  aproximaţii,  relatarea  din 17,3-6”[9]:

9: Şi a fost că în cel de al patrulea an de domnie a regelui Iezechia (adică în anul al şaptelea al domniei lui Osea, fiul lui Ela, regele lui Israel), s-a ridicat Salmanasar, regele Asiriei, împotriva Samariei şi a împresurat-o,

10: iar după aproape trei ani a luat-o, adică în cel de al şaselea an al domniei lui Iezechia (ceea ce înseamnă al zecelea an al domniei lui Osea, regele lui Israel: atunci a fost luată Samaria).

            „Salmanasar V a asediat Samaria începând din 725 Î. Hr. Până la căderea acesteia în 722 î. Hr.”[10].

11: Atunci regele Asiriei i-a strămutat pe Samariteni în Asiria şi i-a aşezat în Halach, în Habor, lângă râul Gozan, în munţii Mediei;

            Regele Asiriei este aici, ca şi la 17, 24, Sargon II.

12: aceasta, fiindcă ei nu au ascultat de glasul Domnului, Dumnezeului lor, şi I-au călcat legământul în tot ceea ce Moise, robul lui Dumnezeu, le poruncise: nici că le-au ascultat, nici că le-au făcut.

            Din nou, o explicaţie teologică a încercărilor venite peste poporul apostat.

            „Textul cuprins între 18, 13- 19, 37 se regăseşte, cu unele omisiuni şi adăugiri, în Isaia 31, 1-39, 8, cu scopul de a-i oferi cititorului contextul istoric în care intervine profetul”[11]:

13: Iar în cel de al paisprezecelea an al domniei lui Iezechia s-a ridicat Senaherib, regele Asiriei, împotriva puternicelor cetăţi ale Iudeii şi le-a luat.

            „Campania antipalestiniană a lui Senaherib, regele Asiriei (705-681 î. Hr.), a avut loc în 701 î. Hr. Scopul acesteia era distrugerea coaliţiei antiasiriene din Palestina, condusă, pare-se, de Iezechia, regele lui Iuda, şi sprijinită puternic de Egipt. Ţinta ultimă a Asiriei era, de fapt, Egiptul. Analele asiriene dau detalii despre campania lui Senaherib în Palestina, în 701: regele se laudă că a cucerit de la Iezechia 46 de cetăţi fortificate, dar nu se pomeneşte nimic despre eşecul final al regelui asirian. Pasajul IV Regi 18, 13-19, 37 este reluat aproape identic în Isaia 36-37”[12].  „Senaherib s-a urcat pe tronul Asiriei după moartea lui Sargon al II-lea, în 704, şi a domnit până în 681. Prima sa invazie asupra regatului Iuda a avut loc la 701 î. Hr.”[13].  Senaherib înseamnă Sin a înmulţit fraţii; Sin era zeul Lunii.

14: Iar Iezechia, regele lui Iuda, a trimis soli la regele Asiriei, în Lachiş, zicând: „Am greşit; îndepărtează-te de mine; orice povară vei pune asupra mea, o voi duce”.  Iar regele Asirienilor a pus asupra lui Iezechia, regele lui Iuda, un bir de trei sute de talanţi de argint şi treizeci de talanţi de aur.

            „Lachiş: cetate mare şi puternică, unde se instalase Senaherib (la cca. 45 kilometri sud-vest de Ierusalim)”[14].  „Tributul plătit de Iezechia, potrivit cronicilor asiriene (care mai menţionează: patruzeci şi şase de cetăţi ocupate, două sute de mii de robi şi un mare număr de animale) se ridica, în echivalentul de astăzi, la 2.500.000 dolari”[15].

15: Iezechia a dat tot argintul care s-a găsit în templul Domnului şi în vistieria casei domneşti.

16: În vremea aceea a ras Iezechia aurul de pe uşile templului şi de pe stâlpii pe care-i aurise însuşi Iezechia, regele lui Iuda, şi i l-a dat regelui Asiriei.

            „Unul dintre basoreliefurile asiriene din această perioadă îl reprezintă pe un rege asirian aşezat pe tronul din Lachiş (şi numit Sanherib), în timp ce primea o delegaţie străină. Fizionomia solilor trădează provenienţa lor iudaică. ♦ Dezamăgit de lipsa de reacţie a Egiptului aliat şi confruntat cu importante pierderi teritoriale în urma invaziei asiriene, Iezechia consimte la plata tributului într-o primă fază. Ceea ce însă nu implica şi capitularea Ierusalimului”[16].

17: Regele Asiriei a trimis din Lachiş pe Tartan, pe Rabsaris şi pe Rabşache spre regele Iezechia, cu o mare oaste împotriva Ierusalimului. Aceştia s-au ridicat şi au venit la Ierusalim şi s-au oprit lângă scocul lacului de sus, pe drumul către ţarina nălbitorului.

Tartan, Rabsaris, Rabşache: „De fapt, acestea nu erau nume proprii, de persoane, ci denumirile rangurilor pe care cei trei le aveau la curtea şi în oastea regelui”[17].  „Tartan este la origine un substantiv comun asirian transliterat: termenul turtanu îl desemna pe primul demnitar asirian după rege. ♦ Rabsaris (…) este transcrierea aproximativă a ebraicului rabh-saris, care transcrie, la rândul său, babilonianul rab sa resi, căpetenie a eunucilor, funcţie deţinută de un înalt demnitar al palatului suveranului asirian (…). ♦ Rabşache (…) este transliterarea asirianului rabsaqe, termen care denumeşte o funcţie militară înaltă în statul asirian. Deşi la un moment dat termenul a fost interpretat ca mare (rab) paharnic (asir. saqe/ebr. maşqeh), astăzi se ştie că saqu înseamnă, în babiloniană, a fi înalt[18].

18: Şi strigându-l aceia pe Iezechia, au ieşit Eliachim, fiul lui Hilchia, căpetenia casei regale, Şebna grămăticul şi Ioah cronicarul, fiul lui Asaf.

            Demnitarii care au răspuns delegaţiei asiriene: Eliachim (= Dumnezeu dă statornicie), fiul lui Hilchia (= Domnul este partea mea de moştenire), Şebna (= tinereţe; putere) şi Ioah (= Domnul este frate), fiul lui Asaf (= adunător).

            „În cele ce urmează (vv. 19-35) Rabşache vădeşte nu numai trufie, dar şi arta de a-şi demobiliza moral adversarii; se vede şi faptul că era la curent cu reforma religioasă a lui Iezechia, dar şi cu credinţa că el, invadatorul, este un instrument al lui Iahve (Domnul)”[19].

19: Şi le-a zis Rabşache: „Spuneţi-i acum lui Iezechia: Acestea zice regele, marele rege al Asirienilor: Ce fel de nădejde este aceea pe care tu te reazemi?

20: Tu ai spus (dar acestea erau vorbe goale): Am sfat şi putere să duc un război!… Acum, pe cine te bizui tu, de te-ai răzvrătit împotriva mea?

21: Iată, acum tu ţi-ai pus nădejdea în Egipt, în acest toiag de trestie frântă care, de se va rezema cineva în el, îi va intra prin mână şi i-o va găuri; aşa e Faraon, regele Egiptului, şi toţi cei ce se încred în el.

22: Iar dacă-mi veţi zice: – Noi ne încredem în Domnul, Dumnezeul nostru!, oare nu El e Acela Căruia însuşi Iezechia i-a stricat înălţimile şi altarele, zicând către Iuda şi Ierusalim: Numai în faţa acestui jertfelnic din Ierusalim vă veţi închina?

23: Acum, fă un legământ cu domnul meu, regele Asirienilor, şi-ţi voi da două mii de cai, dacă tu vei fi în stare să urci pe ei tot atâţia călăreţi…

Aluzie la subţirimea oştirii iudeilor.

24: Cum vei putea tu să faci faţă chiar unui singur satrap, cel din urmă dintre slugile domnului meu? Ai cumva nădejde în Egipt pentru care de luptă şi călăreţi?

            „Înaltul sol asirian vorbeşte explicit despre alianţa lui Iuda cu Egiptul”[20].

25: Şi acum: Credeţi voi că fără Domnul ne-am ridicat noi împotriva acestui loc ca să-l nimicim? Domnul este Cel ce mi-a zis: – Mergi împotriva acestei ţări şi nimiceşte-o!”

26: Atunci Eliachim, fiul lui Hilchia, şi Şebna şi Ioah au zis către Rabşache: „Vorbeşte-le robilor tăi în limba siriană, căci noi o înţelegem, şi nu ne vorbi în limba ebraică; o faci oare ca să vorbeşti în auzul oamenilor de pe zid?

            Limba siriană (mai exact, siriaca): dialect al limbii aramaice, folosit mai ales de cărturari. La rândul ei, aramaica, originară din Mesopotamia şi răspândită în întregul Orient creştin, devenise a doua limbă oficială a diplomaţiei orientale. În vremea lui Iezechia, aramaica era cunoscută numai de către marii dregători ai regatului. Mai târziu însă, după ce ebraica clasică a început să se numere printre limbile moarte, ea va deveni limba poporului; în ea vor vorbi Domnul Iisus şi Apostolii Săi”[21]. 

27: Iar Rabşache le-a zis: „Credeţi cumva că la stăpânul vostru sau la voi m-a trimis domnul meu să spun aceste cuvinte? Nu m-a trimis oare la oamenii care stau pe zid, pentru ca ei împreună cu voi să-şi mănânce scârna şi să-şi bea udul?”

28: Şi a stat Rabşache în picioare şi a strigat în limba ebraică, zicând: „Ascultaţi cuvintele marelui rege al Asirienilor:

29: Acestea zice regele: Să nu vă amăgească Iezechia cu vorbe, căci el nu va fi în stare să vă scape din mâna mea.

30: Şi să nu vă facă Iezechia să vă puneţi nădejdea în Domnul, zicând: Domnul, negreşit, vă va scăpa; această cetate nu va fi dată în mâna regelui Asirienilor!…

31: Nu-l ascultaţi pe Iezechia! Căci acestea zice regele Asirienilor: Împăcaţi-vă cu mine şi veniţi la mine, şi fiecare om va bea din viţa lui de vie şi va mânca din smochinul său şi va bea apă din propria sa fântână

32: până când vin eu şi vă voi strămuta într-o ţară care-i asemenea ţării voastre, o ţară de grâu şi de vin, de pâine şi de vii, o ţară de untdelemn şi miere, unde voi veţi trăi şi nu veţi muri. Şi nu-l ascultaţi pe Iezechia, fiindcă el vă amăgeşte zicând: Domnul vă va scăpa!…

            Rabşache „făgăduieşte desfătările şi plăcerile procurate de vie şi de smochini, dar mai adaugă: Şi veţi bea apa fântânii voastre. (…) Via şi smochinul sunt tipul desfătării şi dezmembrării ce ne vin din afară, arătând totodată în mod fin vremelnicia şi veştejirea grabnică a lucrurilor din lume şi, împreună cu aceasta, amestecul de dulceaţă şi de întuneric din ele. Căci toată dezmierdarea lumească e dulce la împărtăşirea momentană, dar întunecă foarte şi îmbată cumplit pe cel ce a primit-o. Iar fântâna e chip al pornirilor spre plăcere sădite în noi. Căci acestea nu pătrund din afară, ca acelea, ci izvorăsc în noi, ţâşnind din trupul însuşi. Împărtăşirea liberă şi folosirea largă de toate aceste plăceri, din noi şi din afară, ne-o făgăduiesc puterile rele dacă, părăsind înfrânarea ca pe o cetate sfântă şi neclătinată, vom merge la împăratul Babilonului, care e tipul Satanei. Deci Rabşache a făgăduit celor ce vor veni la babilonieni că le va îngădui şi le va da plăcerea prezentă. Aceia însă nu s-au lăsat înduplecaţi, cugetând cu dreptate că voinţei de a alege cele lumeşti îi urmează numaidecât căderea în robia fără voie şi în treapta prizonierilor”[22].

33: A putut oare vreunul din dumnezeii neamurilor să-şi scape ţara din mâna regelui Asirienilor?

34: Unde e dumnezeul Hamatului sau al Arpadului? unde e dumnezeul Sefarvaimului, al Inei sau al Hevei? şi  unde sunt dumnezeii Samariei? fost-au ei în stare să scape Samaria din mâna mea?

Arpad (= lumina deşteptării), cetate apropiată de Hamat, la circa 21 kilometri nord de Alep; Ina sau Iva (= cătun) – tot o cetate, probabil aceeaşi cu Ava de la 17, 24; Heva sau Hena (= ţara de jos) este, probabil, cetatea Anah, pe malul Eufratului.

35: Care din dumnezeii acestor ţări şi-a scăpat ţara din mâna mea, pentru ca Domnul să scape din mâna mea Ierusalimul?”

36: Iar ei au tăcut şi nimeni nu i-a răspuns măcar o vorbă, fiindcă regele poruncise ca nimeni să nu-i răspundă.

37: Iar Eliachim, fiul lui Hilchia, căpetenia casei regale, şi Şebna grămăticul şi Ioah cronicarul, fiul lui Asaf, au venit la Iezechia, avându-şi hainele sfâşiate, şi i-au spus cuvintele lui Rabşache.

Cele începute aici vor continua în capitolul următor.


[1] SEP 2, p. 592

[2] SEP 2, p. 592

[3] BBVA, p. 436

[4] SEP 2, p. 592

[5] SEP 2, p. 592

[6] SEP 2, pp. 592-593

[7] Sau, mai exact, cu regii filisteni din epoca lor, numiţi, generic, Abimelec.

[8] AB, p. 106

[9] BBVA, p. 437

[10] SEP 2, p. 593

[11] BBVA, p. 437

[12] SEP 2, p. 593                                                                                                                                                                               

[13] BBVA, p. 437

[14] BBVA, p. 437

[15] BBVA, p. 437

[16] SEP 2, p. 593

[17] BBVA, p. 437

[18] SEP 2, p. 594

[19] BBVA, p. 437

[20] SEP 2, p. 594

[21] BBVA, p. 438

[22] Sf. Chiril al Alexandriei, Despre închinarea şi slujirea în Duh şi Adevăr, I

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s