Comentarii la IV Regi – 15

Posted: 05/02/2009 in IV Regi
Etichete:, ,

CAP. 15 – Azaria, rege în Iuda. Zaharia, Şalum, Menahem, Pecachia şi Pecah, regi în Israel. Iotam, rege în Iuda.

 

1: În cel de al douăzeci şi şaptelea an al domniei lui Ieroboam, regele lui Israel, peste Iuda a devenit rege Azaria, fiul lui Amasia.

            „Deşi a fost instalat ca rege după moartea tatălui său (767 î. Hr.), Azaria a fost coregent al acestuia, după prizonieratul lui Amasia (791 î. Hr.). Astfel se explică numărul de cincizeci şi doi de ani de domnie ai lui Azaria. Alţi comentatori sunt de părere că tronul lui Iuda a rămas vacant vreme de unsprezece sau doisprezece ani de la moartea lui Amasia până la instaurarea de fapt a lui Azaria, vreme în care acestuia din urmă, minor, i s-a asigurat o regenţă”[1].

2: Acesta era de şaisprezece ani când a devenit rege şi a domnit în Ierusalim vreme de cincizeci şi doi de ani. Pe mama sa o chema Iecolia, şi era din Ierusalim.

Mama lui Azaria a fost Iecolia (= Iahve poate totul).

3: El a făcut ceea ce e drept în ochii Domnului, pe potriva tuturor faptelor tatălui său Amasia.

            Autorul „rezumă domnia lui Azaria la comparaţia cu tatăl său. Aceasta a fost însă foarte activă şi este relatată pe larg la II Paralipomene 26, 1- 23”[2].

4: Numai înălţimile nu le-a desfiinţat, de vreme ce poporul încă mai aducea jertfe şi tămâieri pe înălţimi.

5: Dar Domnul l-a lovit pe rege, şi acesta a fost lepros până în ziua morţii sale. El a trăit într-o casă osebită, în timp ce Iotam, fiul regelui, şedea în casă şi judeca poporul.

Iotam (= Domnul este perfect) i-a fost coregent lui Azaria, în timpul bolii aceluia.  „Istoricul insistă numai pe detaliul bolii cu care regele lui Iuda a fost pedepsit pentru că a încercat să-şi aroge atribuţii sacerdotale, cf. II Paralipomene 26, 19. ♦ (…) Iotam, fiul lui Azaria, a devenit coregent în jurul anului 750 î. Hr., când tatăl său s-a îmbolnăvit de lepră (II Paralipomene 27, 1)”[3].

6: Cât despre celelalte întâmplări ale lui Azaria, despre toate faptele lui, oare nu sunt ele scrise în Cartea Faptelor din Vremea Regilor lui Iuda?

7: Şi a adormit Azaria împreună cu părinţii săi şi a fost îngropat laolaltă cu părinţii săi în cetatea lui David. Iar în locul lui a devenit rege Iotam, fiul său.

„Cronistul (II Paralipomene 26, 23) susţine că Azaria (Ozia) a fost înmormântat în câmpul unde sunt înmormântaţi regii, nu în cetatea lui David, pentru că fusese lepros”[4].

            „Azaria, suveran al Regatului Iudeei (769 – 733 î. Hr.). Fiu şi succesor al lui Amasia (798 – 769), Azaria ocupă tronul la vârsta de 16 ani. Cele aproape 4 decenii de domnie reprezintă o epocă de maximă prosperitate economică şi de afirmare politică şi militară a Iudeei. Personalitate energică şi activă, Azaria a luat măsuri de stimulare a activităţii economice în zonele deşertice şi muntoase, a reconstruit zidurile de incintă ale Ierusalimului, capitala regatului, a menţinut o armată puternică ce i-a permis promovarea unei politici externe expansioniste. Azaria recucereşte Elatul la Golful Aqaba, deschizând ruta comercială pe Marea Roşie, extinde autoritatea Iudeei pe malul răsăritean al Iordanului, supunând triburile amoniţilor, şi înfrânge în lupte grele pe filistenii din Gat, Aşdod, Iabneh, anexând importante teritorii din Filistia. În tentativa de întărire a autorităţii centrale, Azaria se loveşte de prerogativele castei preoţeşti. Tradiţia biblică explică îmbolnăvirea suveranului de lepră (fapt care impune izolarea lui într-un palat separat şi preluarea regenţei de către fiul său Iotam) prin nerespectarea unor norme impuse de preoţimea lui Iahve. Înfrângerea lui Azaria de către armatele asiriene conduse de regele Tiglatfalasar III (circa 738) marchează începutul decăderii statului iudeu”[5].

8: În cel de al treizeci şi optulea an al domniei lui Azaria, regele lui Iuda, peste Israel, în Samaria, a devenit rege Zaharia, fiul lui Ieroboam, care a domnit şase luni.

            „Zaharia (753-752 î. Hr.), fiul lui Ieroboam II, a fost al patrulea rege din dinastia lui Iehu. S-ar putea ca revolta grabnică a lui Şalum (v. 10) să se fi datorat nu numai practicilor apostate ale lui Zaharia, ci şi răspândirii în rândul supuşilor a profeţiei lui Elisei (IV Regi 10, 30), care îl avertizase pe Iehu că dinastia lui va dura vreme de patru generaţii”[6].

9: El a făcut ceea ce e rău în ochii Domnului, aşa cum făcuseră şi părinţii lui, neabătându-se de la nici unul din păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nabat, care l-a făcut pe Israel să păcătuiască.

10: Dar Şalum, fiul lui Iabeş, a făcut o uneltire împotriva lui; şi l-a lovit la Ibleam şi l-a ucis şi a devenit rege în locul lui.

Ucigaşul lui Zaharia a fost Şalum (= recompensă), fiul lui Iabeş (= uscat; secetă).  Şi l-a lovit la Ibleam: „citire greşită a ebraicului qabhol-am, în faţa poporului[7]. Astfel că textul ar fi: şi l-a lovit în faţa poporului şi l-a ucis şi a devenit rege în locul lui, lectură care implică şi o susţinere populară pentru Şalum, insuficientă însă, după cum se va vedea.

11: Celelalte fapte ale lui Zaharia sunt scrise în Cartea Faptelor din Vremea Regilor lui Israel.

12: Aşa s-a plinit cuvântul pe care Domnul i-l spusese lui Iehu, zicând: „Fiii tăi numai până la al patrulea neam vor şedea pe tronul lui Israel”.

            „Zaharia, suveran al Regatului Israel (748 – 747 î. Hr.). Fiu al lui Ieroboam II (784 – 748), Zaharia este asasinat la 6 luni de la preluarea tronului, de către Şalum din Iabeş, cu el încheindu-se dinastia fondată de Iehu (842 – 814). La o lună de la cucerirea puterii, Şalum este înfrânt şi ucis de Menahem, fiul lui Gadi din Tirţa. Slăbirea autorităţii centrale datorită luptelor pentru putere din următoarele două decenii duce la rapidul declin al statului Israel”[8].

13: Şalum, fiul lui Iabeş, a devenit rege în cel de-al treizeci şi nouălea an al domniei lui Azaria, regele lui Iuda, şi a domnit în Samaria o lună.

14: Atunci Menahem, fiul lui Gadi, a plecat din Tirţa şi a venit în Samaria şi l-a lovit pe Şalum, fiul lui Iabeş, şi l-a ucis şi s-a făcut rege în locul său.

Locul lui Şalum e luat de Menahem (= mângâietor), fiul lui Gadi (= norocul meu), din Tirţa (= graţie; farmec).  Pentru Tirţa, Septuaginta are aici Tharsila. Menahem „era, după Iosif Flaviu (Antichităţi iudaice 9, 9, 1), un comandant al oştirii regale aflate la Tirţa (Thersa). Când a aflat că regele Zaharia a fost detronat, a ridicat tabăra şi a venit în grabă la Samaria ca să îl înlăture pe uzurpatorul Şalum. A devenit rege al lui Israel şi a domnit între 752 şi 742 î. Hr. Traducătorul Septuagintei indică, prin Tharsila, locul de baştină al lui Menahem şi îl deosebeşte de Thersa de la 15,16”[9].

15: Celelalte fapte ale lui Şalum şi uneltirea pe care el a făcut-o, iată, ele sunt scrise în Cartea Faptelor din Vremea Regilor lui Israel.

Uzurpatorul Şalum este omis în EA (ca articol aparte; s-a vorbit despre el mai sus, laolaltă cu Zaharia, cel pe care l-a asasinat) – prezent doar în lista regilor lui Israel.

16: Atunci Menahem a lovit Tirţa şi tot ce era în ea, precum şi hotarele ei de dincolo de Tirţa, fiindcă nu i-au deschis [poarta]; a lovit-o, iar pe femeile însărcinate le-a spintecat.

            Tirţa: în versetele 14-16 apar mai multe toponime, echivalate de Anania cu Tirţa, din motive pe care le va explica mai jos. În Septuaginta avem: 14) Tharsila; 16) Thersa (Tirţa). În Vulgata: 14) Thersa (Tirţa); 16) Thapsam… Thersa (Tirţa). În Biblia Hebraica: 14) Tirţa; 16) Tipsak… Tirţa.   „Confuzia toponimică de la 15, 14 se lărgeşte: editorul Septuagintei preferă varianta Thersa, acolo unde Septuaginta recensio Luciani oferă Tafoe. Tirţa era o veche cetate situată la nord de Muntele Efraim, la capătul Văii Farah. În timpul lui Baeşa (II Regi 15, 21) a devenit capitala regatului de nord şi a rămas astfel până când Omri a mutat capitala la Samaria. Tafoe (ebr. Tipuah) era o cetate din teritoriul lui Efraim, situată la graniţa de sud cu Manase. Textul Masoretic are aici [Tipsak]”[10].  Anania simplifică, aşa cum am mai spus, toate acestea, echivalând toate aceste toponime cu Tirţa (astfel, Menahem pleacă din Tirţa la Samaria, acolo ucide pe Şalum şi se face rege, după care se întoarce la Tirţa, pe care o loveşte pentru că nu i s-a deschis poarta): „E posibil ca propriii săi concetăţeni din Tirţa (vechea capitală a regatului de nord) să fi reprobat asasinatul prin care Menahem devenise rege în Samaria; de unde, represaliile. Textul ebraic se referă, fără motivaţie, la o altă cetate, anume Tipsa, care însă se afla pe Eufrat şi al cărei nume a fost corectat de copişti: Tapuah (o mică localitate, foarte puţin cunoscută, pe hotarul dintre Efraim şi Manase)”[11]. Socotim convingător acest ultim raţionament şi credem că oscilaţiile din textele originale se vor fi datorat unor erori de copist.

17: Apoi Menahem, fiul lui Gadi, a devenit rege peste Israel în cel de al treizeci şi nouălea an al domniei lui Azaria, regele lui Iuda, şi a domnit în Samaria zece ani.

18: El a făcut ceea ce e rău în ochii Domnului, neabătându-se de la păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nabat, cel care l-a făcut pe Israel să păcătuiască.

19: În zilele lui s-a ridicat Ful, regele Asiriei, împotriva ţării; iar Menahem i-a plătit lui Ful o mie de talanţi de argint spre a-l ajuta să-şi întărească împărăţia;

            Sub numele de Ful (= puternic; domn), regele Asiriei (= câmpie; deportare), „era cunoscut, în Babilonia şi în ţările mediteraneene, Tiglatfalasar al III-lea (744-727), cel prin care imperiul asirian, după o lungă perioadă de declin, şi-a întins considerabil hotarele. După înfrângerea Armenilor, noul rege a întreprins o mare campanie militară în vest, ajungând la Mediterana; în 738 îi plăteau tribut regele Damascului, regele Israelului şi, practic, toţi principii din zonă. La valorile de azi, tributul plătit de către Menahem – care devenise un fel de rege-păpuşă – se ridica la două milioane de dolari aur. De altfel, acesta a fost începutul declinului regatului de nord, care, în 722 (sau 721), sub Sargon al II-lea, va fi transformat în provincie asiriană, sub numele de Samarina, prin deportarea masivă a populaţiei şi înlocuirea ei cu cinci triburi asiatice”[12].   „În cronicile regale asiriene este menţionat şi un anume Meni Himmu, regele Samariei (i. e. Menahem), în calitate de tributar. Biblia prezintă situaţia diferit. Cei o mie de talanţi fuseseră un dar al lui Menahem pentru [Tiglatfalasar III], nu un tribut”[13].

20: Menahem a ridicat argintul acesta de la Israeliţi, de la toţi cei bogaţi, câte cincizeci de sicli de argint de fiecare om, ca să-i dea regelui Asiriei; iar regele Asiriei s-a întors şi n-a rămas acolo în ţară.

            „Darul lui Menahem era de fapt unul de răscumpărare a populaţiei israelite de la o eventuală deportare în Asiria. În contractele asiriene, cincizeci de sicli de argint reprezentau contravaloarea unui sclav”[14].

21: Cât despre celelalte întâmplări ale lui Menahem, despre toate faptele lui, iată, oare nu sunt ele scrise în Cartea Faptelor din Vremea Regilor lui Israel?

22: Şi a adormit Menahem împreună cu părinţii săi, iar în locul lui a devenit rege Pecahia, fiul său.

            „Menahem, suveran al Regatului Israel (747 – 737 î. Hr.). La o lună de la asasinarea lui Zaharia, ultimul reprezentant al dinastiei lui Iehu (842 – 814) de către Şalum din Iabeş, Menahem, fiul lui Gadi din Tirţa, îl înfrânge şi ucide pe acesta, proclamându-se rege al Israelului. Domnia lui Menahem, rămasă celebră prin cruzimea ei, a stat sub ameninţarea expansiunii Asiriei, aflată acum la zenit. Potrivit tradiţiei, Menahem i-a plătit lui Tiglatfalasar III (745 – 727) 1000 de talanţi de argint pentru a-şi salva tronul; o inscripţie asiriană din anul 738 îl menţionează pe Menahem ca dinast tributar Asiriei, situaţie menţinută şi sub fiul şi succesorul său Pecahia (737 – 735)”[15].

23: Pecahia, fiul lui Menahem, a devenit rege peste Israel, în Samaria, în cel de al cincizecilea an al domniei lui Azaria, regele lui Iuda, şi a domnit doi ani.

            Pecahia (= Iahve a deschis), „fiul lui Menahem, a domnit între 742 şi 740 î. Hr.”[16].

24: El a făcut ceea ce e rău în ochii Domnului, neabătându-se de la păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nabat, cel care l-a făcut pe Israel să păcătuiască.

25: Dar împotriva lui a uneltit Pecah, fiul lui Remalia – cel ce era al treilea în rang după el -, împreună cu Argob şi cu Arie şi cu cincizeci de oameni din Galaad şi l-a lovit în Samaria, în faţa casei domneşti, şi acolo l-a ucis; şi s-a făcut rege în locul lui.

            Pecah (= deschizătură), fiul lui Remalia (= Domnul a împodobit), „a domnit din anul 740/739 până în 732/731 î. Hr. ♦ (…) Nu este clar dacă Argob şi Arie au fost complici ai uzurpatorului sau dacă au fost supuşi fideli ai lui Pecahia, morţi împreună cu el. Mai există şi presupunerea că nu e vorba de antroponime, ci de toponime, glosă la Galaad, din v. 29”[17].  Oricum, Argob înseamnă de piatră; roditor, iar Arie, leu.

26: Cât despre celelalte întâmplări ale lui Pecahia, despre toate faptele lui, iată că ele sunt scrise în Cartea Faptelor din Vremea Regilor lui Israel.

            Pecahia este omis în EA (prezent doar în lista regilor lui Israel şi amintit ca succesor al lui Menahem).

27:  În cel de al cincizeci şi doilea an al domniei lui Azaria, regele lui Iuda, peste Israel a devenit rege Pecah, fiul lui Remalia, care a domnit în Samaria douăzeci de ani.

28:  El a făcut ceea ce e rău în ochii Domnului, neabătându-se de la păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nabat, cel care l-a făcut pe Israel să păcătuiască.

29: În zilele lui Pecah, regele lui Israel, a venit Tiglatfalasar, regele Asiriei, şi a luat Ionul, Abel-Bet-Maaca, Ianoah, Chedeşul, Haţorul, Galaadul, Galileea şi tot ţinutul lui Neftali, iar pe locuitori i-a strămutat în Asiria.

Tiglatfalasar (= cel ce se încrede în fiul templului îndurării) este Tiglatfalasar III.  „Aceste cuceriri ale lui Tiglatfalasar III făceau parte dintr-o campanie vestică mai extinsă şi întreprinsă, aşa cum sugerează sursele asiriene, în jurul anului 734 î. Hr. Toponimele sunt înşirate în ordinea cuceririi lor”[18].  „Tiglatfalasar al III-lea este cel care a instaurat o nouă politică faţă de locuitorii unei ţări învinse: în loc de a-i masacra sau de a-i vinde ca sclavi, îi deporta pe teritoriul Asiriei, ca mână de lucru ieftină; în locul lor aducea colonişti de prin alte părţi”[19].  Cuceririle lui Tiglatfalasar III menţionate aici: Ion (= ruină) – cetate întărită a lui Neftali, la circa 13 kilometri nord-vest de Dan; Abel-Bet-Maaca (= poiana casei lui Maaca) – cetate aparţinând seminţiei lui Neftali – Maaca (= şes); Ianoah (= liniştea lui Iahve) – cetate a lui Neftali, pomenită doar aici; Chedeş (= sfinţit) – cetate a lui Neftali, la 41 kilometri est de Tir; Haţor (= târg; castel îngrădit) – cetate apropiată de Chedeş; Galileea (= cerc; regiune; ţinut) – iniţial, acest nume definea regiunea muntoasă a lui Neftali (= lupta mea).

30: Dar Osea, fiul lui Ela, a uneltit împotriva lui Pecah, fiul lui Remalia, şi l-a lovit şi l-a ucis şi s-a făcut rege în locul lui în cel de al douăzecilea an al domniei lui Iotam, fiul lui Azaria.

            Osea (= mântuire), fiul lui Ela (= terebint), „a domnit între 732/731 şi 723 î. Hr.”[20].

31: Cât despre celelalte întâmplări ale lui Pecah, despre toate faptele lui, iată că ele sunt scrise în Cartea Faptelor din Vremea Regilor lui Israel.

            „Pecah, suveran al regatului Israel (735 – 733 î. Hr.). Pecah, fiul lui Remalia, comandant militar al lui Pecahia (fiul lui Menahem), se revoltă împotriva autorităţii acestuia şi-l ucide la Samaria. Aliat cu Rezin (Raton), suveranul regatului arameic al Damascului, Pecahia atacă Iudeea şi asediază Ierusalimul în tentativa de a ralia această ţară coaliţiei antiasiriene. În urma campaniei lui Tiglatfalasar III (745 – 727), chemat în ajutor de Ahaz, regele Iudeei, o mare parte a Israelului este transformată în provincie asiriană. În aceste condiţii, Pecah cade victimă unei conspiraţii urzite de Osea, fiul lui Ela, care ocupă tronul (733 – 724)”[21].

32: În cel de al doilea an al domniei lui Pecah, fiul lui Remalia, regele lui Israel, a început să domnească Iotam, fiul lui Azaria, regele lui Iuda.

33: Când a început să domnească avea douăzeci şi cinci de ani, iar domnia lui în Ierusalim a durat şaisprezece ani. Pe mama sa o chema Ieruşa, şi era fiica lui Ţadoc.

Mama lui Iotam era Ieruşa (= întemeiere), fiica lui Ţadoc (= drept).  Iotam, fiul lui Azaria, „regele lui Iuda, a domnit singur numai între 740/739 şi 732 î. Hr. Istoriograful (…) adaugă la aceştia şi anii coregenţei lui (din cca 750 î. Hr.)”[22].

34: El a făcut ceea ce e drept în ochii Domnului, pe potriva a tot ceea ce făcuse Azaria, tatăl său.

35: Numai înălţimile nu le-a desfiinţat, căci poporul încă mai aducea jertfe şi tămâieri pe înălţimi.  El a zidit poarta cea de sus la templul Domnului.

36: Cât despre celelalte întâmplări ale lui Iotam, despre toate faptele lui, oare nu sunt ele scrise în Cartea Faptelor din Vremea Regilor lui Iuda?

37: În zilele acelea a început Domnul să trimită împotriva lui Iuda pe Raţon, regele Aramului, şi pe Pecah, fiul lui Remalia.

            Regele Raţon (= cel tare) „al Siriei, în alianţă cu Pecah, l-a ameninţat, probabil, pe Iotam, pentru a-l determina să intre în alianţa lor antiasiriană; ulterior, războiul a izbucnit pe vremea lui Ahaz, însă regele din Iuda a preferat să treacă de partea Asiriei”[23].  Aram (= înalt; nobil) este un alt nume al Siriei.

38: Şi a adormit Iotam împreună cu părinţii săi şi a fost îngropat cu părinţii săi în cetatea lui David, părintele său; iar în locul lui a domnit Ahaz, fiul său.

            Iotam este omis în EA (prezent doar în lista regilor lui Iuda).


[1] SEP 2, p. 581

[2] SEP 2, p. 582

[3] SEP 2, p. 582

[4] SEP 2, p. 582

[5] EA, pp. 56-57

[6] SEP 2, p. 582

[7] SEP 2, p. 582

[8] EA, p. 353

[9] SEP 2, pp. 582-583

[10] SEP 2, p. 583

[11] BBVA, p. 432

[12] BBVA, pp. 432-433

[13] SEP 2, p. 583

[14] SEP 2, p. 583

[15] EA, p. 212

[16] SEP 2, p. 583

[17] SEP 2, p. 584

[18] SEP 2, p. 584

[19] BBVA, p. 433

[20] SEP 2, p. 584

[21] EA, pp. 247-248

[22] SEP 2, p. 584

[23] SEP 2, p. 585

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s