Comentarii la IV Regi – 14

Posted: 05/02/2009 in IV Regi
Etichete:, ,

Cap. 14 – Domnia şi moartea lui Amasia. Ieroboam al II-lea, regele lui Israel.

 

1: În cel de al doilea an al domniei lui Ioaş, fiul lui Ioahaz, regele lui Israel, peste Iuda a început să domnească Amasia, fiul lui Ioaş.

            „Amasia, fiul şi succesorul lui Ioaş, a fost al nouălea rege al lui Iuda, între 796 şi 767 î. Hr.”[1].

2: Când a început să domnească avea vârsta de douăzeci şi cinci de ani; şi a domnit în Ierusalim vreme de douăzeci şi nouă de ani; pe mama sa o chema Iehoadan, şi era din Ierusalim.

Mama regelui Amasia a fost Iehoadan (= desfătarea lui Iahve).

3: El a făcut ceea ce e drept în ochii Domnului, însă nu ca David, părintele său; el şi-a potrivit faptele cu acelea ale lui Ioaş, tatăl său.

            „În pasajul paralel de la II Paralipomene 25, 2 nu se face comparaţia cu David. Cronistul se mulţumeşte să constate că Amasia nu i-a slujit Domnului din toată inima”[2].

4: Numai că nu a desfiinţat înălţimile, căci poporul încă mai aducea jertfe şi tămâieri pe înălţimi.

5: Şi a fost că atunci când el a devenit stăpân pe putere, le-a ucis pe slugile care-l omorâseră pe tatăl său.

            „Cf. IV Regi 12, 21. Faptul că Amasia i-a suprimat pe ucigaşii tatălui său abia după ce şi-a consolidat domnia ar putea sugera că cei doi complotişti se bucurau de un statut social important, probabil şi de susţinere politică. Tânărul rege nu i-a omorât şi pe urmaşii acestora (IV Regi 14, 6), ascultând de porunca divină enunţată la Deuteronom 24, 16, dar probabil şi de teamă să nu stârnească o revoltă în urma masacrului”[3].

6: Dar pe fiii ucigaşilor nu i-a ucis, potrivit cu ceea ce e scris în cartea legii lui Moise, cu ceea ce a poruncit Domnul, zicând: Părinţii să nu fie daţi morţii pentru vina copiilor, nici copiii să nu fie daţi morţii pentru vina părinţilor: fiecare să moară pentru păcatul său”.

            „La început, legea lui Moise enunţase solidaritatea generaţiilor, atât în vină cât şi în pedeapsă. Deuteronomul (a doua lege) a anulat acest principiu, introducându-l pe acela al responsabilităţii individuale, principiu pe care Iezechiel şi-l va însuşi deplin (18, 20)”[4].

7: Tot el a bătut zece mii de Edomiţi în Valea Sării şi a luat Stânca prin luptă şi i-a pus numele Iocteel, [pe care-l poartă] până-n ziua de azi.

            „IV Regi nu insistă pe pregătirile de război ale lui Amasia: recrutarea armatei, tentativa de a angaja mercenari efraimiţi din Israel şi concedierea acestora. Despre acestea, mai pe larg în II Paralipomene 25, 5-10”[5].  Stânca era o cetate moabită în Valea Sării, adică în prelungirea depresiunii dintre Marea Moartă (Marea Sărată) şi golful Aqaba”[6].  Iocteel (= întăritura lui Dumnezeu) e numele pe care l-a pus Amasia localităţii Sela, echivalată aici prin Stânca.

8: Atunci Amasia a trimis soli la Ioaş – fiul lui Ioahaz, fiul lui Iehu -, regele lui Israel, zicând: „Vino să ne vedem faţă către faţă”.

„De fapt, era o obraznică provocare la război. Ioaş, deloc lipsit de o anume semeţie, răspunde printr-o fabulă-avertisment”[7].  „Recenta victorie asupra edomiţilor şi raidurile efraimiţilor din nord împotriva lui Iuda, episod trecut aici sub tăcere, dar relatat la II Paralipomene 25, 13, l-au determinat pe Amasia să declare război regatului din nord”[8].

9: Dar Ioaş, regele lui Israel, a trimis la Amasia, regele lui Iuda, zicând: „Spinul Libanului a trimis să i se spună cedrului Libanului: – Dă-ţi fata după fiul meu…  Dar fiarele sălbatice din Liban, în trecere, au călcat în picioare spinul!…

            „Tradiţia l-a identificat pe Amasia cu spinul, pe Ioaş cu cedrul din Liban, iar fiarele câmpului cu armata israelită, gata să calce în picioare armata iudee. În sens general, fabula îşi decodează mesajul în versetul următor”[9].

10: Tu i-ai bătut şi i-ai rănit pe Edomiţi, şi inima te-a semeţit; slăveşte-te în casa ta; de ce să-ţi faci rău căutând prilej de ceartă? Tu vei cădea, şi Iuda cu tine”.

11: Dar Amasia nu l-a ascultat. Aşa că Ioaş, regele lui Israel, s-a ridicat; el şi Amasia, regele lui Iuda, s-au văzut faţă către faţă la Bet-Şemeş, în Iuda.

            Bet-Şemeş (= casa soarelui) „era o veche cetate de la graniţa de nord a lui Iuda cu tribul lui Dan, la 24 km vest de Ierusalim. A fost identificată cu localitatea actuală Tell er-Rumeileh”[10].

12: Dar Iudeii au fost doborâţi de către Israeliţi, aşa că fiecare a fugit la cortul său.

13: Iar Amasia, regele lui Iuda, fiul lui Ioaş, fiul lui Ohozia, a fost prins acolo, la Bet-Şemeş, de către Ioaş, fiul lui Ioahaz, regele lui Israel. Şi s-a dus Ioaş la Ierusalim şi a dărâmat zidul Ierusalimului, de la poarta lui Efraim până la poarta din colţ: patru sute de coţi.

            „Distrugerile au afectat partea de nord-vest a fortificaţiilor din Ierusalim: Poarta Efraim, situată la extremitatea de nord a Ierusalimului din acel timp, se mai numea şi Poarta Peştilor. Zidurile au fost refăcute de Azaria, succesorul lui Amasia”[11].

14: Şi a luat tot aurul şi argintul şi toate vasele câte s-au găsit în templul Domnului şi în vistieria casei regelui, precum şi ostateci, şi s-a întors în Samaria.

15: Cât despre celelalte întâmplări ale lui Ioaş, despre toate faptele din vremea domniei lui şi despre cum s-a bătut cu Amasia, regele lui Iuda, oare nu sunt ele scrise în Cartea Faptelor din Vremea Regilor lui Israel?

16: Şi a adormit Ioaş împreună cu părinţii săi şi a fost îngropat în Samaria, lângă regii lui Israel. Iar în locul lui a devenit rege Ieroboam, fiul său.

            „Ioaş, suveran al Regatului Israel (800 – 784 î. Hr.). Fiu şi succesor al lui Ioahaz (814 – 800), al cărui coregent devine în ultimii doi ani ai domniei, Ioaş redobândeşte independenţa Israelului după înfrângerea zdrobitoare a Regatului arameic al Damascului de către Adad-nirari III (811 – 782), regele Asiriei, în 796. O inscripţie asiriană descoperită la Tel-el Rimah  enumără, printre dinaştii tributari lui Adad-nirari III, şi pe Ioaş. În războiul purtat împotriva Iudeei vecine, Ioaş îl înfrânge şi ia prizonier, în bătălia de la Bet-Şemeş, pe regele Amasia, după care ocupă şi jefuieşte Ierusalimul (inclusiv tezaurul Templului lui Solomon). La tron îi urmează fiul său Ieroboam II (784 – 748)”[12].

17: Amasia, fiul lui Ioaş, regele lui Iuda, a mai trăit încă cincisprezece ani după moartea lui Ioaş, fiul lui Ioahaz, regele lui Israel.

18: Cât despre celelalte întâmplări ale lui Amasia, despre toate faptele lui, oare nu sunt ele scrise în Cartea Faptelor din Vremea Regilor lui Iuda?

19: Făcându-se însă la Ierusalim o uneltire împotriva lui, a fugit în Lachiş; şi au trimis după el în Lachiş şi l-au ucis acolo.

Lachiş (= colină) era o cetate întărită din Şefela, situată la circa 45 kilometri sud-vest de Ierusalim şi la vreo 23 kilometri vest de Hebron.

20: Şi l-au adus pe cai şi l-au îngropat în Ierusalim, cu părinţii săi, în cetatea lui David.

            „Amasia, suveran al Regatului Iudeei (798 – 769 î. Hr.). Fiu şi succesor al lui Ioaş (836 – 798), Amasia întreprinde o campanie victorioasă împotriva Edomului, cucerind oraşul Sela. În războiul pornit împotriva Israelului, Amasia este înfrânt în bătălia de la Bet-Şemeş şi luat prizonier, iar Ierusalimul, capitala Iudeei, jefuit. Îi succede Azaria (769 – 733)”[13].

21: Atunci întregul popor al lui Iuda l-a luat pe Azaria, care era pe atunci de şaisprezece ani, şi l-au făcut rege în locul tatălui său Amasia.

            Azaria (= Domnul a ajutat) „este un alt nume al regelui Ozia de la II Paralipomene 26, 1 (767- cca 739 î. Hr.). Montgomery susţine că Azaria (= Iahve a ajutat) este numele regal, iar Ozia (= Iahve este tăria mea) numele popular sau adoptat”[14].

22: El a rezidit Elatul şi l-a readus la Iuda, după ce regele adormise cu părinţii săi.

            „Azaria a recucerit de la edomiţi şi a fortificat Elatul, localitate vecină cu Eţion-Gheber, în Golful Aqaba, la Marea Roşie”[15].  Elat (= terebint) – cetate în Golful Akaba, prin dreptul porţilor căreia trecea drumul caravanelor care lega Arabia de miazăzi de Egipt şi de Fenicia, motiv în plus pentru Azaria să-şi dorească trecerea Elatului sub stăpânirea Regatului lui Iuda.

23: În cel de al cincisprezecelea an al domniei lui Amasia, fiul lui Ioaş, regele lui Iuda, în Samaria a devenit rege Ieroboam, fiul lui Ioaş, regele lui Israel; el a domnit peste Israel vreme de patruzeci şi unu de ani.

            „Ieroboam II a domnit singur din 782/781 î. Hr.,  anul al cincisprezecelea al domniei lui Amasia, până în 753 î. Hr. Domnia de patruzeci şi unu de ani include însă şi perioada de coregenţă cu tatăl său (793-782 î. Hr.)”[16].  Marea Araba era o altă denumire a Mării Moarte.

24: El a făcut ceea ce e rău în ochii Domnului, neabătându-se de la nici unul din păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nabat, cel care-l făcuse pe Israel să păcătuiască.

25: El a refăcut vechiul hotar al lui Israel, de la intrarea Hamatului până la marea Araba, după cuvântul pe care Domnul, Dumnezeul lui Israel, îl grăise prin robul său Iona, fiul lui Amitai, profetul din Gat-Hefer;

            „Prosperitatea ieşită din comun a Israelului din vremea lui Ieroboam II, confirmată de săpăturile arheologice de la Samaria, s-a datorat politicii expansioniste a suveranului şi slăbirii puterii aramaice de către asirianul Adad-Nirari. Regele lui Israel reface graniţele nordice din vremea lui Solomon”[17].   Cât priveşte pe Iona (= porumbel), fiul lui Amitai (= adevărat), „e vorba de profetul Iona, pe care introducerea cărţii care-i poartă numele îl numeşte, de asemenea, fiul lui Amitai (Iona 1, 1). Numai de aici însă ştim că era originar din Gat-Hefer, cetate în ţinutul lui Zabulon, şi că a avut o misiune profetică pe lângă regele Ieroboam al II-lea”[18].  Hamat (= fortăreaţă) era un oraş pe râul Oronte, la nord de Hermon. Araba (= pustie; câmpie) era denumirea marii depresiuni unde se află Lacul Galileii, Iordanul şi Marea Moartă. Prin Marea Araba este înţeleasă Marea Moartă.  Gat-Hefer (= teascul fântânii) se numea o cetate situată la hotarul seminţiei lui Zabulon, la circa 5 kilometri nord-est de Nazaret.

26: fiindcă Domnul văzuse necazul cel plin de amărăciune al Israeliţilor, că erau slăbiţi şi lipsiţi şi părăsiţi şi că Israel nu avea pe nimeni care să-l ajute.

27: Căci Domnul nu spusese că va stinge seminţia lui Israel de sub cer; aşa că i-a mântuit prin mâna lui Ieroboam, fiul lui Ioaş.

28: Cât despre celelalte întâmplări ale lui Ieroboam, despre toate faptele lui şi despre vitejia cu care a purtat războaie şi despre cum i-a readus lui Israel Damascul şi Hamatul lui Iuda, oare nu sunt ele scrise în Cartea Faptelor din Vremea Regilor lui Israel?

29: Şi a adormit Ieroboam împreună cu părinţii săi, cu regii lui Israel. Iar în locul lui a devenit rege Zaharia, fiul său.

            „Ieroboam II, suveran al Regatului Israel (784 – 748 î. Hr.). Fiu şi succesor al lui Ioaş, Ieroboam II este cel mai de seamă reprezentant al dinastiei fondate de Iehu (842 – 814). Zdrobirea puterii militare a Regatului arameic al Damascului, în urma campaniilor asiriene ale lui Adad-nirari III (811 – 782), îi permit lui Ieroboam să recucerească teritoriile pierdute la sfârşitul secolului 9 şi să impună suzeranitatea israelită Damascului şi Hamatului. În timpul domniei lui Ieroboam, regatul Israel cunoaşte ultima epocă de înflorire economică şi de afirmare politică; cu Iudeea vecină, Ieroboam întreţine relaţii paşnice. După moartea sa, luptele interne pentru putere contribuie la rapida erodare a autorităţii centrale şi la decăderea statului. Fiul său Zaharia este asasinat la 6 luni de la preluarea tronului, cu el stingându-se linia dinastică întemeiată de Iehu”[19].  Zaharia (= Domnul Şi-a adus aminte) a fost ultimul suveran al dinastiei lui Iehu. Cu el, s-a împlinit profeţia de la 10, 30, conform căreia Iehu va avea succesori la tron până la a patra generaţie.


[1] SEP 2, p. 578

[2] SEP 2, p. 578

[3] SEP 2, p. 579

[4] BBVA, p. 431

[5] SEP 2, p. 579

[6] BBVA, p. 431

[7] BBVA, p. 431

[8] SEP 2, p. 579

[9] SEP 2, p. 579

[10] SEP 2, p. 580

[11] SEP 2, p. 580

[12] EA, p. 178

[13] EA, p. 23

[14] SEP 2, p. 580

[15] SEP 2, p. 580

[16] SEP 2, p. 581

[17] SEP 2, p. 581

[18] BBVA, p. 432

[19] EA, p. 173

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s