Comentarii la IV Regi – 11

Posted: 05/02/2009 in IV Regi
Etichete:, ,

CAP. 11 – Atalia şi Ioaş.

 

1: Iar Atalia, mama lui Ohozia, văzând că fiul ei e mort, s-a ridicat şi a stârpit tot ce era sânge regesc.

            Atalia (= Iahve este puternic) „a încercat să-i omoare pe toţi urmaşii lui Ioram, născuţi de concubinele acestuia (i. e.: toată sămânţa regească), ca să-şi exercite în continuare puterea pe care o deţinuse ca regină-mamă, în timpul domniei fiului ei Ohozia (II Paralipomene 22, 3)”[1].  „Atalia era fiica lui Ahab şi a Izabelei. Moartea lui Ohozia a surprins-o în poziţia de regină-mamă. Poftitoare de putere, a luat de îndată măsuri drastice de exterminare a tuturor posibililor sau eventualilor pretendenţi la tron. Domnia ei, de şase ani, a însemnat apogeul cultului lui Baal în regatul de sud, ea dovedindu-se tot atât de aprigă ca mama ei în Israel. Racine va face din ea eroina unei celebre piese de teatru”[2].  Totodată, domnia Ataliei înseamnă o întrerupere a dinastiei davidice; aceasta se va continua însă, în ascuns, prin regele Ioaş.

2: Dar Ioşeba, fiica regelui Ioram, sora lui Ohozia, l-a luat pe Ioaş, fiul fratelui ei, furându-l de printre fiii regelui care trebuiau ucişi, şi l-a furişat – pe el şi pe doica lui – în odaia de dormit, ascunzându-l astfel de faţa Ataliei; şi el n-a fost ucis.

            Ioşeba (= Domnul este jurământul său) „era fiica regelui Ioram, dar nu şi a reginei Atalia. Prin urmare, era numai o soră vitregă a regelui Ohozia. ♦ Cămara paturilor[3]: gr. to tamiion ton klinon, era o anexă a Templului în care erau găzduiţi preoţii de serviciu şi de care se ocupa numai marele preot, Iehoiada. Camera era destul de mică şi servea şi ca depozit de perne, saltele, draperii, fiind un loc ideal de ascunzătoare”[4].  Ioaş înseamnă Domnul a dat.

3: Şi împreună cu ea a rămas ascuns în templul Domnului vreme de şase ani, timp în care Atalia a domnit peste ţară.

4: În cel de al şaptelea an, preotul Iehoiada a trimis şi a luat sutaşi dintre Cheretieni şi dintre pedestraşi şi i-a adus la el în templul Domnului şi a făcut cu ei un legământ în numele Domnului şi le-a luat jurământ; atunci Iehoiada le-a arătat pe fiul regelui.

„Atalia a domnit şase ani, adică între cca 842/841 şi 835 î. Hr. Prin urmare, cu acest verset, ne plasăm în 835 î. Hr.”[5].  Anania socoteşte, poate din dorinţa de a simplifica, a fi vorba aici tot despre Cheretieni, dar e vorba despre carieni, mercenari dintr-o zonă a Asiei Mici, şi de alergători; „aceştia, împreună cu carienii, formau, în acea vreme, garda personală a regelui”[6].  „Din II Paralipomene 22, 11 ştim că Ioşeba era soţia preotului Iehoiada. Aceasta explică, pe de-o parte, ascunderea copilului pe un timp atât de lung şi, pe de alta, faptul că preotul devine iniţiatorul şi conducătorul conspiraţiei”[7].  Iehoiada înseamnă Domnul ştie. Iehoiada a trăit 130 de ani. Pentru serviciile aduse de el statului iudeu şi credinţei, Iehoiada a fost înmormântat împreună cu regii, în cetatea lui David (II Paralipomene 24, 15-16).

5: Şi le-a poruncit, zicând: „Iată ce aveţi de făcut: o treime din voi veţi intra sâmbătă şi veţi sta de strajă la casa regelui, în pridvor;

6: o treime, la poarta Sur; şi o treime, la poarta din spatele pedestraşilor; şi ţineţi ochii pe casă!

            Poarta din spatele pedestraşilor, „numită la 11, 19 poarta pedestraşilor era poarta de pe latura sudică a Templului, utilizată de garda pretoriană din Iuda”[8].  Totuşi, „nu există repere pentru o imagine clară asupra acestor dispozitive militare; e limpede însă intenţia lui Iehoiada: aceea de a controla cu stricteţe punctele de circulaţie. El alesese sâmbăta ca zi pentru inaugurarea regelui”[9].  Sur ar însemna fortificaţie.

7: Iar două părţi din voi, din cei plecaţi în ziua de sâmbătă, veţi răspunde de paza regelui în templul Domnului.

            Cei plecaţi în ziua de sâmbătă „erau leviţii şi preoţii care ieşeau din serviciul săptămânal. Dintre aceştia, două cete (…) a trebuit să rămână, ca să-l apere pe Ioaş, copilul neproclamat încă oficial rege, dar numit deja astfel în mediile preoţeşti”[10].

8: Şi veţi face cerc în jurul regelui, fiecare cu arma în mână; cel ce va intra în rânduri, va muri. Şi veţi fi cu regele când va ieşi şi va intra”.

9: Iar sutaşii au făcut tot ceea ce înţeleptul Iehoiada le poruncise; şi fiecare şi-a luat oamenii săi – atât pe cei ce intrau, cât şi pe cei ce ieşeau din slujbă sâmbăta – şi au venit la preotul Iehoiada.

10: Iar preotul le-a dat sutaşilor săbiile şi suliţele regelui David, care se aflau în templul Domnului.

            „Arme suflate cu aur, folosite numai cu prilejul marilor ceremonii şi defilări”[11].

11: Şi s-au aşezat oştenii împrejurul regelui, fiecare cu arma-n mână, de la colţul din dreapta până la colţul din stânga al templului, şi până la jertfelnic şi de jur-împrejurul templului.

12: Şi l-a adus în faţă pe fiul regelui şi i-a pus coroana şi însemnele; şi l-a proclamat rege şi l-a uns; iar ei au bătut din palme şi au strigat: „Trăiască regele!”

            Însemnele, tradus de SEP 2 cu mărturia, „gr. to martirion, ebr. edhoth (pl.); este vorba fie de un sul conţinând textul celor două table ale Decalogului (cf. ieşirea 25, 16), fie un document conţinând clauzele legământului între Domnul şi casa lui David sau un text al dreptului regal (I Regi 10, 25)”[12].

13: Atunci Atalia a auzit larma poporului ce alerga, şi a intrat la popor în templul Domnului.

14: Şi, privind, iată că regele şedea, după rânduială, în scaunul de judecată; iar cântăreţii şi trâmbiţaşii erau în faţa regelui; şi-ntregul popor al locului se bucura şi suna din trâmbiţe. Atunci Atalia şi-a sfâşiat hainele şi a strigat: „Uneltire! Uneltire…!”

15: Dar preotul Iehoiada le-a poruncit sutaşilor mai-mari peste oaste şi le-a zis: „Scoateţi-o din rânduri!; iar cel ce va merge după ea, acela negreşit va muri de sabie!”  Aceasta, fiindcă preotul a zis: „Să nu fie omorâtă în templul Domnului!”

            Scoateţi-o din rânduri: „în acelaşi context, II Paralipomene 23, 14 are ek iku, din casa [Domnului], expresie prin care se înţelegea şi incinta sacră a Templului care nu trebuia profanată cu sânge omenesc”[13].

16: Şi şi-au pus mâinile pe ea şi au împins-o pe calea intrării Cailor până la casa regelui, şi acolo au ucis-o.

17: Iar Iehoiada a făcut un legământ între Domnul şi rege şi popor, aşa ca ei să fie poporul Domnului.

            „Versetul de faţă vorbeşte despre două legăminte: unul religios şi unul civil. Primul era o reînnoire a legământului dintre Dumnezeu şi poporul lui Israel[14] (Ieşirea 24; Deuteronom 4, 6 şi 27, 9), al doilea era o convenţie încheiată între rege şi popor, prin care suveranul se angaja să-şi conducă supuşii după legea lui Dumnezeu, iar poporul se obliga să i se supună regelui, în calitatea acestuia de uns al Domnului. Pasajul corespondent de la II Paralipomene 23, 16 este mai puţin clar în privinţa celor două legăminte”[15].  A fi ei poporul Domnului: a-şi restaura credincioşia faţă de Domnul, ceea ce însemna, în primul rând, abolirea idolatriei şi întoarcerea la credinţa într-un singur Dumnezeu”[16].

18: Şi-ntregul popor al ţării a intrat în templul lui Baal şi l-au dărâmat; jertfelnicele şi chipurile lui le-au sfărâmat cu totul, pe Matan, preotul lui Baal, l-au ucis în faţa jertfelnicelor, iar preotul [Iehoiada] a aşezat strajă în templul Domnului.

Matan (= dar; jertfă); nu avem alte date despre el.

19: Şi i-a luat pe sutaşi şi pe Cheretieni şi pe pedestraşi şi întregul popor din partea locului şi l-au coborât pe rege din templul Domnului şi au ajuns la casa regelui pe calea porţii Alergătorilor, şi acolo l-au aşezat pe tronul regilor.

20: Şi-ntregul popor al ţării s-a bucurat, iar cetatea s-a liniştit. Aşadar, pe Atalia au ucis-o cu sabia în casa domnească.

            „Atalia, regină a Iudeei (842 – 836 î. Hr.). Fiică a suveranului Israelului Ahab şi a Izabelei, Atalia este căsătorită cu Ioram, principele moştenitor al Iudeei. După moartea acestuia în 843 şi asasinarea fiului ei Ohozia în 842, Atalia preia puterea şi-i ucide pe toţi reprezentanţii familiei domnitoare, cu excepţia lui Ioaş. Atalia este ucisă în timpul unei revolte a cercurilor nobiliare şi preoţeşti, care-l instalează ca rege pe Ioaş”[17]. Cel mai grav în cazul Ataliei ne pare aceea că nici nu aparţinea dinastiei davidice. În cazul ei, lipseşte formula: a adormit cu părinţii săi. Întreg versetul 20 pare s-o arate pe Atalia ca pe un accident nefericit în istoria regatului sudic, dispariţia ei stârnind bucuria generală, odată cu reîntoarcerea la normal a dinastiei davidice. Deşi trecută în lista regilor lui Iuda, Atalia rămâne un intrus în această listă, de vreme ce descendenţa din David era o condiţie de provenienţă divină.


[1] SEP 2, p. 572

[2] BBVA, p. 427

[3] La Anania: odaia de dormit.

[4] SEP 2, p. 572

[5] SEP 2, p. 572

[6] SEP 2, p. 572

[7] BBVA, p. 428

[8] SEP 2, p. 572

[9] BBVA, p. 428

[10] SEP 2, p. 572

[11] BBVA, p. 428

[12] SEP 2, p. 573

[13] SEP 2, p. 573

[14] Dar, în cazul de faţă, putem vorbi mai degrabă despre poporul lui Iuda.

[15] SEP 2, p. 574

[16] BBVA, p. 428

[17] EA, p. 50

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s