Comentarii la IV Regi – 5

Posted: 04/02/2009 in IV Regi
Etichete:, ,

CAP. 5 – Elisei îl vindecă pe Neeman Sirianul.

 

1: Neeman, căpetenia oştirii Siriei, era om de seamă în faţa regelui său şi tare preţuit, fiindcă prin el dăduse Domnul biruinţă Siriei; dar omul acesta, plin de putere, era lepros.

            Neeman (= plăcut): „Numele cunoştea o răspândire importantă în nordul Siriei, după cum reiese din textele ugaritice (…). ♦ Izbăvire[1], gr. sotiria, aici cu sensul de victorie militară. [Autorul] se referă la victoriile Siriei asupra regatului apostat al lui Israel, legitimate de planul lui Dumnezeu. ♦ Leproşii erau, în Israel, excluşi din societate, ceea ce nu se întâmpla în Siria, unde personajul îşi menţine funcţia înaltă la curtea lui Ben-Hadad I”[2].  Siria (= ţara de sus) era la acea dată în relaţii conflictuale cu regatul Israel.

2: La vremea când din Siria ieşeau la jaf pâlcuri mici, uşor înarmate, au robit din ţara lui Israel o copilă, care era acum slujnica femeii lui Neeman.

În pâlcuri, gr. monozoni, neologism militar desemnând cete mici de oşteni înarmaţi uşor: e vorba aici despre unităţi siriene care întreprindeau incursiuni de pradă în Israel”[3].

3: Aceasta i-a zis [stăpânei sale]: „Dacă domnul meu s-ar afla în faţa profetului lui Dumnezeu cel din Samaria, atunci l-ar curăţa de lepră”.

4: Aceea a intrat la domnul ei şi i-a spus: „Aşa şi aşa a grăit fata din ţara lui Israel”.

5: Iar regele Siriei a zis către Neeman: „Du-te! Pleacă! Eu voi trimite o scrisoare către regele lui Israel”.  Iar acela s-a dus, luând cu sine zece talanţi de argint, şase mii de galbeni de aur şi zece rânduri de haine.

            „Solicitarea nu putea fi făcută decât de la suveran la suveran!”[4].

6: Şi i-a adus regelui lui Israel scrisoarea, [în care] se spunea: „…Şi acum, dacă această scrisoare va ajunge la tine, iată că l-am trimis la tine pe Neeman, servul meu, să-l vindeci de lepră”.

            „Regele Siriei vorbeşte cu autoritatea unui învingător (vezi v. 1), dar şi cu autoritatea celui ce, puţin mai târziu, va dispune de cetatea Dotan (6, 13-14)”[5].

7: Şi a fost că dacă regele lui Israel a citit scrisoarea, şi-a sfâşiat hainele şi a zis: „Sunt eu oare cumva Dumnezeu, să omor şi să dau viaţă, de trimite ăsta la mine un om ca să-l vindec de lepră? Cunoaşteţi dar şi vedeţi că ăsta-mi caută pricină…!”

            „Scrisorile conţineau, în Orientul Apropiat, numai esenţa mesajului. Le rămânea solilor să dezvolte tema”[6].  Astfel că, neascultând solul, „regele crede că e vorba de o provocare, menită să-i aducă un nou război cu Siria, şi-şi sfâşie hainele în semn de doliu anticipativ”[7].

8: Şi a fost că dacă Elisei, omul lui Dumnezeu, a auzit că regele lui Israel şi-a sfâşiat hainele, a trimis la regele lui Israel, zicând: „De ce ţi-ai sfâşiat hainele? Neeman să vină la mine, şi va cunoaşte că în Israel se află un profet”.

9: Aşa că Neeman a venit, cu cal şi trăsură, şi a stat la uşa casei lui Elisei.

10: Iar Elisei a trimis la el un vestitor, zicând: „Du-te şi te spală de şapte ori în Iordan, şi trupul ţi se va înnoi şi va fi curat”.

11: Dar Neeman s-a mâniat şi a plecat şi a zis: „Iată, eu îmi ziceam că el va ieşi la mine şi va sta şi va chema numele Domnului, Dumnezeului său, şi-mi va pune mâna pe locul bolnav şi va alunga lepra…

            „Într-adevăr, cei care sunt învârtoşaţi la inimă au nevoie să vadă cu ochii şi să pipăie cu mâinile”[8].

12: Oare Abana şi Farfar, râurile Damascului, nu sunt ele mai bune decât toate apele lui Israel? Oare nu la ele voi merge, şi-n ele mă voi spăla şi mă voi curăţi?…”.  Şi s-a întors şi s-a dus mânios.

            „Marele demnitar sirian se simte de două ori jignit: profetul îi vorbise prin intermediar şi nu-i oferise prilejul unei vindecări spectaculoase, cu un anume ritual; profetul îl umilise trimiţându-l la apa Iordanului, a cărei modestie nu suferea comparaţie cu frumuseţea şi limpezimea râurilor Damascului”[9].  Abana (= pietros) era unul din cele două râuri ale Damascului; izvorăşte în Antiliban, la circa 37 kilometri depărtare de Damasc;  Farfar (= rapid), este, cel mai probabil râul A’waj, care curge la 12 kilometri de Damasc (= sac plin de sânge).

13: Dar servii săi s-au apropiat de el şi i-au zis: „Stăpâne, dacă profetul ţi-ar fi cerut să faci un lucru mare, oare nu l-ai fi făcut? Cu atât mai uşor, acum, că el nu ţi-a spus decât: – Spală-te şi te curăţă!”

14: Atunci Neeman s-a coborât şi s-a afundat de şapte ori în Iordan, după cum îi spusese Elisei; şi trupul i s-a înnoit ca trupul unui prunc, şi s-a curăţit.

De şapte ori: [numărul] şapte este simbol biblic al întregului, al desăvârşirii (…). Sub acest simbolism se realizează miracolul vindecării leprosului, căruia literalmente îi creşte la loc carnea”[10].

            „A venit odată, la Elisei, Neeman, căpetenia armatei din Siria, aducând cu el multe daruri. Ce a făcut Proorocul? I-a slujit aceluia? I-a alergat înainte? Oare nu i-a arătat ce trebuie să facă, pentru pricina pentru care venise, printr-o slugă, neprimindu-l nici măcar să-l vadă, ca să nu se creadă că-i dă vindecarea pentru darurile aduse? Iar acestea s-au spus nu ca să ne învăţăm să ne facem trufaşi, ci ca să nu linguşim pentru vreo trebuinţă trupească pe cei ce se îngrijesc de lucrurile acelea pe care noi am primit porunca să le dispreţuim”[11].  Dar Cel în care se curăţă toată lepra noastră cea sufletească este Hristos: „Adunaţi-vă şi voi, leproşilor, şi primiţi fără osteneală darul curăţirii! Căci El n-are nevoie, ca Elisei, să vă facă să vă îmbăiaţi de şapte ori în râu; nici nu vă supără cu încercări obositoare, cum făceau preoţii cu stropirile lor (Levitic 14,1)”[12].  „Numărul 7 al lui Elisei a curăţit în chip simbolic cele 7 duhuri[13] (Luca 8,2)”[14].  „Elisei a curăţit lepra lui Neeman prin înşeptită cufundare; iar Botezul curăţă păcatele ascunse în suflet”[15].  „Apă obişnuită a sfinţit Elisei cu Numele ascuns; îmbăindu-se în ea leprosul văzut, Puterea nevăzută l-a curăţit. Ştearsă a fost lepra prin apă, ca şi păcatul în cristelniţă”[16].

15: Şi s-a întors la Elisei, el şi tot alaiul său. Şi a venit şi a stat în faţa lui şi a zis: „Iată, acum ştiu că-n tot pământul nu este Dumnezeu, decât în ţara lui Israel. Şi acum, primeşte un semn de mulţumire de la robul tău!”

            Mulţumirea: gr. evloghia, literal binecuvântare, bineţe. De fapt, un eufemism pentru o consistentă răsplată materială”[17].

16: Elisei însă a zis: „Viu este Domnul, în faţa Căruia stau eu, dacă voi primi!” Acela însă îl silea să primească, dar el n-a vrut.

17: Iar Neeman a zis: „Atunci, dacă nu, să i se dea robului tău pământ cât pot duce doi catâri; să-mi dai pământ din cel roşu, căci de acum înainte nu va aduce robul tău ardere-de-tot sau jertfă altor dumnezei, ci numai Domnului.

„Adevăratele jertfe trebuiau aduse pe pământ curat”[18].  „Neeman cere pământ din Ţara Sfântă pentru un altar închinat lui Iahve (cf. Ieşirea 20, 24). O altă interpretare ar fi aceea că Neeman îi oferă servitorului lui Elisei, Ghiezi, aur cât pot duce doi asini, în schimbul binefacerii primite”[19].

            „Neeman a luat din ţărâna unui pământ curat şi s-a întors în pământul său, ca prin acea pulbere sfântă să se deosebească de cei necuraţi. Untdelemnul lui Hristos deosebeşte pe cei iniţiaţi de cei profani; prin el, cei aflaţi înăuntru se deosebesc în chip limpede de cei ce stau afară”[20].

18: Domnul însă îl va ierta pe robul tău atunci când regele meu va intra în templul lui Rimon, ca să se închine acolo, când el se va rezema pe braţul meu, iar eu mă voi închina în templul lui Rimon, oridecâteori se va închina el în templul lui Rimon; pentru faptul acesta să-l ierte Domnul pe robul tău”.

Rimon (= fulminant; feroce) era una dintre principalele divinităţi siriene, zeu al precipitaţiilor, dar şi al fertilităţii, distrugător şi fast totodată.

19: Iar Elisei a zis către Neeman: „Mergi în pace!”  Iar acela s-a îndepărtat de el o bucăţică de drum.

            „Elisei se arată îngăduitor faţă de obligaţia profesională a lui Neeman, aceea de a-şi însoţi regele în templu şi, în ciuda convingerii sale intime, de a se supune cultului oficial. Rimon era un epitet al lui Hadad, zeul asirian al tunetului şi al vremii”[21].

20: Atunci Ghehazi, servul lui Elisei, a zis: „Iată, domnul meu l-a lăsat pe acest Neeman Sirianul să se ducă fără să fi primit din mâna lui ceea ce adusese… Viu este Domnul, că voi alerga după el şi voi lua de la el ceva!”

            Ghiezi „reprezintă tipul slujitorului necredincios şi arghirofil. Este o prefigurare tipologică a lui Iuda”[22]. E de ţinut seamă, totuşi, că nu putem merge prea departe cu asemănarea, căci Ghiezi nu l-a vândut pe învăţătorul său vrăjmaşilor. Tip mai nimerit pentru Iuda Iscarioteanul l-am găsit pe Ahitofel, sfetnic al lui David şi, ulterior, al uzurpatorului Abesalom. Acela anticipa pe Iscariotean prin sfârşitul său, deşi nu se spune despre el că ar fi primit bani, aceasta fiind doar o presupunere.

21: Şi a alergat Ghehazi după Neeman. Iar Neeman l-a văzut alergând după el şi s-a coborât din trăsură să-l întâmpine şi i-a zis: „Cu pace vii?”

22: Iar Ghehazi a zis: „Cu pace. Stăpânul meu m-a trimis ca să-ţi spun: – Iată, acum au venit la mine doi tineri dintre fiii profeţilor ce se află în muntele lui Efraim; dă-le, te rog, un talant de argint şi două rânduri de haine!”

Efraim (= roditor), trib ce se trăgea din Iosif; sub acelaşi nume era cunoscut şi teritoriul pe care îl ocupa.

23: Iar Neeman a zis: „Ia doi talanţi de argint!”  Şi a luat acela, în doi saci, doi talanţi de argint şi două rânduri de haine, şi i-a pus pe umerii a două dintre slugile sale, care le-au purtat înaintea lui.

24: Şi a venit într-un loc dosnic şi i-a luat din mâinile lor şi i-a dus apoi în casă, iar oamenilor le-a dat drumul.

25: După aceea a intrat şi a stat în faţa stăpânului său. Şi i-a zis Elisei: „De unde vii, Ghehazi?”  Ghehazi a răspuns: „Robul tău n-a fost nicăieri”.

26: Iar Elisei i-a zis: „Oare n-a mers inima mea cu tine atunci când omul s-a coborât din trăsură să te întâmpine?… Şi acum, iată că ai primit argint şi iată că ai primit haine şi [prin ele], livezi de măslini şi vii şi turme şi cirezi şi slugi şi slujnice…

27: Lepra lui Neeman se va lipi de tine şi de urmaşii tăi pe-ntotdeauna!”  Şi a plecat acela de dinainte-i alb de lepră, ca zăpada.

„Lepra albă de care s-a umplut Ghiezi era, conform preceptelor din Levitic 13, 12-13, considerată necontagioasă. De aceea, slujitorul nu va fi alungat din societate, ci va reapărea la curte, după moartea lui Elisei, în IV Regi 8”[23].

            „Elisei a avut un ucenic iubitor de argint, dar nu din pricina slăbiciunii dascălului, ci din pricina trândăviei ucenicului”[24].  „Ghiezi, voind să dobândească banii pe care nu-i avea înainte, s-a lipsit de darul proorociei, pe care învăţătorul său voia să i-l lase drept moştenire şi, în loc de binecuvântare, a moştenit lepră veşnică prin blestemul Proorocului”[25]. E o pildă aici „la ce trebuie să se aştepte cei ce doresc să strângă bani nemaiavuţi nicicând şi, simulând sărăcie în faţa oamenilor, prin înclinarea lor spre lăcomie, sunt găsiţi bogaţi înaintea lui Dumnezeu[26]. Aceştia, asemănându-se cu Ghiezi, sunt aflaţi leproşi la duh şi la minte, ca cei care, poftind după banii fără valoare ai acestei lumi, s-au molipsit de boala necurată a leprei. Această pildă clară ne arată că orice suflet atins de patima lăcomiei de bani se acoperă de lepra spirituală a viciilor şi este socotit întinat în faţa lui Dumnezeu printr-un blestem veşnic”[27].  „Cu toate că Elisei a tămăduit fără plată lepra lui Neeman, totuşi Ghiezi a primit plata, primind plată pentru fapta bună a altuia. Ghiezi ia deci banii de la Neeman şi-i pune într-un loc întunecos. Totuşi, întunericul nu este întuneric pentru sfinţi. Când Ghiezi s-a întors, Elisei l-a întrebat (…): De unde vii, Ghiezi? I-a pus această întrebare: De unde vii?, nu pentru că nu ştia de unde vine, ci pentru că îl durea sufletul de cele ce făcuse Ghiezi. – De la întuneric ai venit şi în întuneric vei merge. Ai vândut vindecarea leprei şi moşteneşti lepra. Eu am împlinit, spune Elisei, porunca Celui care mi-a spus: În dar aţi luat, în dar să daţi (Matei 10,8). Tu ai vândut harul, primeşte deci pricina vânzării!  Dar ce mai spune Elisei către Ghiezi? Oare nu a mers inima mea împreună cu tine? Eu eram aici cu trupul, dar Duhul care mi-a fost dat de Dumnezeu vedea şi pe cele de departe şi-mi arăta lămurit cele ce se făceau în altă parte.  Vezi, deci, că Duhul Sfânt nu numai că îndepărtează neştiinţa, dar dă şi cunoştinţă? Vezi că Duhul Sfânt luminează sufletele?”[28].


[1] Anania traduce cu biruinţă.

[2] SEP 2, p. 553

[3] SEP 2, p. 553

[4] BBVA, p. 419

[5] BBVA, p. 419

[6] SEP 2, p. 554

[7] BBVA, p. 419

[8] Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, XXXI, 1

[9] BBVA, p. 420

[10] SEP 2, p. 554

[11] Nil Ascetul, Cuvânt ascetic, 19

[12] Sf. Efrem Sirul, Imnele Naşterii, XVII, 16

[13] Ale răutăţii.

[14] Sf. Efrem Sirul, Imnele Naşterii, XVII, 17

[15] Sf. Efrem Sirul, Imnele Arătării, V, 6

[16] Sf. Efrem Sirul, Imnele Arătării, VI, 12

[17] SEP 2, p. 554

[18] BBVA, p. 420

[19] SEP 2, p. 555

[20] Sf. Efrem Sirul, Imnele Arătării, III, 5

[21] BBVA, p. 420

[22] SEP 2, p. 555

[23] SEP 2, p. 556

[24] Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvântări de laudă la Sfinţi, La Sfântul sfinţitul mucenic Foca, II

[25] Sf. Ioan Casian, Despre cele opt gânduri ale răutăţii, III

[26] Desigur, nu despre o bogăţie duhovnicească se vorbeşte aici.

[27] Sf. Ioan Casian, Aşezămintele mânăstireşti, VII, 25-26

[28] Sf. Chiril al Ierusalimului, Catehezele, XVI, 17

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s