Comentarii la III Regi – 20

Posted: 01/02/2009 in III Regi
Etichete:, ,

CAP. 20 – Luptele lui Ahab cu Sirienii.

 

 „În Septuaginta s-a făcut o rocadă: capitolul 20 devine 21 şi viceversa. Păstrăm această ordine, în conformitate şi cu vechile ediţii româneşti”[1].  În SEP 2 şi în Biblia 1982 (cu reeditările ulterioare) aceste capitole apar inversate faţă de versiunea lui Anania.

 

1: Benhadad, regele Siriei, şi-a strâns toate oştile şi s-a ridicat şi a împresurat Samaria, el şi treizeci şi doi de regi împreună cu el; el cu toată călărimea şi cu toate carele lui de luptă s-a ridicat şi a împresurat Samaria şi s-a războit împotriva ei.

2: Şi a trimis soli în cetate la Ahab, regele lui Israel,

3: iar aceia au zis: „Aşa grăieşte Benhadad: – Argintul şi aurul tău e al meu, femeile şi fiii tăi cei preafrumoşi sunt ai mei”.

4: Iar regele lui Israel a răspuns, zicând: „Aşa cum ai grăit, o, rege, domnul meu: eu sunt al tău, şi toate ale mele”.

5: Solii însă au venit din nou şi au zis: „Aşa grăieşte Benhadad: – Am trimis la tine, zicând: Tu îmi vei da mie argintul şi aurul tău şi pe femeile tale şi pe copiii tăi.

6: De aceea, mâine pe vremea asta îmi voi trimite slugile la tine şi ele vor scotoci prin casa ta şi prin casele servilor tăi: şi tot ce va fi pe pofta ochilor lor sau pe care vor pune mâna, vor lua”.

7: Atunci regele lui Israel i-a chemat pe toţi bătrânii ţării şi a zis: „Vedeţi şi luaţi seama că omul acesta caută nod în papură; că el a trimis la mine pentru femeile mele şi pentru fiii mei şi pentru fiicele mele; de la argintul şi aurul meu nu l-aş ţine de rău”.

„Ahab e dispus la un compromis, dar nu să accepte pretenţiile excesive ale asediatorului”[2].  Apar aici şi bătrânii: „Biblia atestă existenţa unei instituţii a Bătrânilor, recunoscută de tot poporul, care şi-a păstrat funcţiile în comunitate chiar şi după instaurarea monarhiei”[3].  În statul israelit, regele „era ajutat în exercitarea funcţiunilor sale de slujitori de la curte şi de stat, precum şi de bătrânii poporului, care se bucurau de mare autoritate”[4].

8: Dar bătrânii şi-ntregul popor au zis: „Să nu-l asculţi şi nici să te-nvoieşti!”

9: Iar el a zis către solii lui Benhadad: „Spuneţi-i stăpânului vostru: Toate lucrurile pentru care ai trimis prima oară la robul tău, sunt gata să le fac; dar lucrul acesta nu voi putea să-l fac”.  Atunci solii au plecat şi i-au înapoiat răspunsul.

10: Dar Benhadad a trimis la el, spunând: „Aşa să-mi facă mie dumnezeu, ba încă şi mai mult, dacă ţărâna Samariei va fi de-ajuns să umple pumnii întregului popor, ai pedestraşilor mei!”

11: Iar regele lui Israel a răspuns, zicând: „Ajunge: cocoşatul să nu se umfle-n pene ca acel cu şira dreaptă”.

„Textul Masoretic: Cel ce se încinge (cu sabia) să nu se fălească precum acel ce şi-o descinge[5].

            „Dracii se silesc să spurce pe nevoitor, prin năluciri ruşinoase şi prin scurgerea sămânţei, cel mai adeseori în vremea praznicelor şi a sfintelor slujbe, şi mai ales când vrea cineva să se apropie de masa cea de taină. Dar nici prin aceasta nu vor răni sau slăbi pe cel obişnuit să poarte toate cu răbdare şi cu vitejie. Deci să nu se laude împotriva noastră cei strâmbi ca cei drepţi[6].

12: Şi a fost că atunci când a primit el răspunsul acesta, el şi toţi regii care erau cu el şedeau în corturi şi beau; iar el le-a zis servitorilor săi: „Faceţi şanţ!”  Şi au făcut şanţ împrejurul cetăţii.

13: Şi, iată, un profet a venit la Ahab, regele Israelului, şi i-a zis: „Aşa grăieşte Domnul: – Văzut-ai tu această mare mulţime?: Iată, Eu o voi da astăzi în mâna ta, iar tu vei cunoaşte că Eu sunt Domnul”.

14: Şi a zis Ahab: „Prin cine?”  Acela a zis: „Aşa grăieşte Domnul: – Prin tinerii servi ai mai-marilor peste ţinuturi”.  Ahab a zis: „Cine va începe războiul?”  Şi i s-a spus: „Tu”.

15: Atunci Ahab i-a numărat pe tinerii servi ai mai-marilor peste ţinuturi: erau două sute treizeci; apoi a numărat poporul, adică pe toţi războinicii: şaizeci de mii.

Tinerii servi: „Luptători de elită, puţini la număr, dar foarte bine instruiţi”[7]. Cât despre întreaga oştire israelită, textul ebraic dă numărul de şapte mii de oşteni.

16: Şi a ieşit la amiază. Iar Benhadad – el şi cei treizeci şi doi de regi care i se alăturaseră – beau în corturi şi se îmbătaseră.

17: Şi au ieşit mai întâi tinerii servi ai mai-marilor peste ţinuturi. Regele Siriei a trimis cercetaşi, iar aceştia i-au spus: „Sunt oameni ieşind din Samaria”.

18: Iar el a zis: „Dacă ies pentru pace, prindeţi-i vii; dacă ies pentru război, prindeţi-i vii!”

19: Din cetate au ieşit tinerii servi ai mai-marilor peste ţinuturi, şi oastea după ei.

20: Şi fiecare îl lovea pe cel ce-i era în faţă şi fiecare îl mai lovea o dată pe cel ce-i sta împotrivă. Sirienii au fugit, Israeliţii i-au urmărit, iar Benhadad, regele Siriei, a scăpat pe calul unui călăraş.

            „N-a voit oare Domnul ca Benhadad, regele Siriei, căruia îi slujeau, în afară de nenumăratele mii de oameni ai poporului său, treizeci şi doi de regi şi tot atâtea armate, să fie învins de câţiva robi ai fruntaşilor, ca să se cunoască Cine este autorul unei astfel de victorii?”[8].

21: Atunci a ieşit şi regele lui Israel şi a luat toţi caii şi toate carele şi pradă mare a făcut în Siria.

22: Iar profetul a venit la regele Israelului şi a zis: „Întăreşte-te, ia seama şi vezi ce ai de făcut; că, după un an, Benhadad, regele Siriei, se va ridica din nou împotriva ta”.

23: Iar servii regelui Siriei, chiar ei, i-au zis: „Dumnezeul lui Israel este un Dumnezeu al munţilor, iar nu un Dumnezeu al văilor, de aceea a fost mai puternic decât noi; dar dacă noi ne vom lupta cu ei în şes, atunci într-adevăr vom fi mai puternici decât ei.

24: Tu să faci aşa: Îndepărtează-i pe regi, pe fiecare la treaba lui, şi-n locul lor pune satrapi.

25: Fă-ţi o oaste pe potriva celei ce a fost nimicită şi călărime pe potriva călărimii şi care pe potriva carelor şi ne vom bate cu ei în şes şi vom fi mai puternici decât ei”.  Iar el le-a ascultat vorba şi a făcut aşa.

26: Şi a fost că, după un an, Benhadad i-a numărat pe Sirieni şi s-a suit la Afec să se războiască cu Israel.

Afec (= forţă) – nu e clar unde se afla acest Afec.

27: Fiii lui Israel au fost număraţi şi au venit în întâmpinarea lor; Israeliţii şi-au aşezat în faţa lor o tabără cât două turme mici de capre, în timp ce Sirienii umpluseră pământul.

28: Atunci a venit omul lui Dumnezeu şi a zis către regele Israelului: „Aşa grăieşte Domnul: – De vreme ce Siria a spus că Domnul, Dumnezeul lui Israel, este un Dumnezeu al munţilor şi că nu e un Dumnezeu al văilor, Eu voi da în mâna ta această oaste mare, iar tu vei cunoaşte că Eu sunt Domnul”.

Omul lui Dumnezeu „poate fi profetul din versetele 13 şi 22 sau un altul; întrucât este articulat, poate fi acelaşi”[9].

29: Şi au stat taberele una în faţa alteia timp de şapte zile. Şi a fost că-n ziua a şaptea s-a pornit războiul, iar Israeliţii i-au lovit pe Sirieni, o sută de mii de pedestraşi într-o singură zi.

30: Cei ce-au scăpat au fugit la Afec, în cetate, dar zidul a căzut peste douăzeci şi şapte de mii de oameni din cei rămaşi; iar Benhadad a fugit şi a intrat în casa de dormit, într-o cămară dosnică.

31: Iar servii săi i-au zis: „Iată, noi ştim că regii casei lui Israel sunt regi milostivi; aşadar, să ne punem pânză de sac împrejurul mijlocului şi funii pe cap şi să mergem la regele lui Israel, că doar-doar ne va cruţa vieţile”.

„Sacul era un semn al umilinţei şi supunerii, iar frânghiile, cu care învingătorii legau adesea mâinile prizonierilor deasupra capetelor, erau semnul captivităţii”[10].

32: Şi şi-au încins mijlocul cu pânză de sac şi şi-au pus funii pe cap şi au zis către regele lui Israel: „Robul tău Benhadad zice: – Cruţă-mi viaţa!”  Iar acela a zis: „Încă trăieşte?: e fratele meu!”

„În Orientul apropiat regii se numeau între ei fraţi. Tratându-l pe Benhadad ca frate, Ahab arată toată bunăvoinţa pe care i-o putea dovedi”[11].

33: Oamenii au ghicit ce vrea să spună şi s-au grăbit şi i-au prins vorba din gură şi au zis: „Benhadad e fratele tău”. Iar el a zis: „Mergeţi şi aduceţi-l!”  Atunci Benhadad a venit la el, iar acesta l-a urcat în carul său; iar [Benhadad]

34: i-a zis: „Cetăţile pe care tatăl meu le-a luat de la tatăl tău ţi le voi da înapoi; eu îţi voi face în Damasc uliţe de negoţ aşa cum tatăl meu a făcut în Samaria”.  „Iar eu te voi lăsa, cu legământ, să pleci”.  Atunci Ahab a făcut cu el un legământ şi l-a lăsat să plece.

Uliţe de negoţ: „Literal: ieşiri. E vorba de străduţe-bazar, unde se făceau schimburi comerciale; cu alte cuvinte, Benhadad se oferă să deschidă în Damascul Siriei pieţe de desfacere pentru produsele israeliene”[12].  L-a lăsat să plece: „Ahab nu-şi dăduse seama că intervenţia regelui captiv nu era altceva decât o viclenie menită să trezească orgoliul generos al oricărui suveran îngâmfat”[13].

35: Iar un om dintre fiii profeţilor a grăit către un aproape al său cu cuvântul Domnului: „Loveşte-mă!”  Dar omul n-a vrut să-l lovească.

A grăit cu cuvântul Domnului „= Rostire cu autoritate divină”[14].

36: Acela i-a zis: „De vreme ce tu n-ai ascultat de cuvântul Domnului, iată că, plecând de la mine, te va lovi un leu”.  Acesta s-a dus, iar un leu a dat peste el şi l-a omorât.

37: Şi a aflat pe un alt om şi i-a zis: „Loveşte-mă!”  Omul l-a lovit şi din lovitură l-a rănit.

38: Atunci profetul s-a dus şi a stat în calea regelui lui Israel şi s-a legat la ochi cu o faşă.

„Adică s-a mascat”[15].  Dar s-a mascat în urma loviturii primite, deşi o putea face pur şi simplu. Profetul a acţionat însă la porunca divină, poruncă ce rămâne tainică pentru noi.

39: Şi a fost că-n timp ce regele trecea pe aproape, el a strigat către rege şi a zis: „Robul tău a ieşit la război; şi, iată, un om l-a adus pe un altul la mine şi mi-a spus: – Păzeşte-l pe omul acesta; dar dacă va fugi cumva, atunci viaţa ta va fi în schimbul vieţii lui, sau vei plăti un talant de argint.

40: Dar în timp ce robul tău se uita încoace şi încolo, acela s-a făcut nevăzut”.  Iar regele lui Israel i-a zis: „Iată, singur ţi-ai dat răspunsul”.

41: Acela, grăbindu-se, şi-a luat faşa de pe ochi, iar regele lui Israel l-a recunoscut: era unul dintre profeţi.

„Poate că profeţii purtau pe frunte semne distinctive: tatuaje sau incizii pe care acesta le ascunsese cu veşmântul sau cu o glugă”[16].  Sau, mai degrabă, Ahab îl cunoştea dinainte pe acest profet, căci tatuajul şi incizia nu erau bine privite în Israel, fiind receptate ca o mutilare a creaturii lui Dumnezeu, cum, de fapt, şi sunt!

42: Acela i-a zis: „Aşa grăieşte Domnul: – Fiindcă tu ai lăsat să-ţi scape din mână un om vrednic de moarte, viaţa ta va fi în schimbul vieţii lui şi poporul tău în schimbul poporului său”.

Benhadad „era de drept prizonier al Domnului şi nu al lui Ahab. Acesta din urmă nu avea dreptul de a dispune după voie de prizonier, căci biruinţa fusese a lui Dumnezeu şi nu a regelui. După Lege, un prizonier al Domnului nu putea să fie graţiat (Deuteronom 7, 2) şi Ahab, nesupunându-se, şi-a dat propria osândă”[17].

43: Iar regele lui Israel a plecat mâhnit şi trist şi a venit în Samaria.

            Interesant cum, în Ahab, îşi găseau loc în acelaşi timp credinţa în Iahve, ca şi înclinaţia către idolatrie.


[1] BBVA, p. 408

[2] BBVA, p. 408

[3] DEI, p. 103

[4] AB, p. 153

[5] BBVA, p. 409

[6] Ioan Carpatiul, Una sută capete de mângâiere, 18

[7] BBVA, p. 409

[8] Salvianus, Despre guvernarea lui Dumnezeu, VII, 8

[9] BBVA, p. 409

[10] SEP 2, p. 525

[11] SEP 2, p. 525

[12] BBVA, p. 410

[13] BBVA, p. 410

[14] BBVA, p. 410

[15] BBVA, p. 410

[16] SEP 2, p. 526

[17] SEP 2, p. 526

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s