Comentarii la III Regi – 16

Posted: 01/02/2009 in III Regi
Etichete:, ,

CAP. 16 – Ela, Zimri, Omri şi Ahab, regi în Israel.

 

1: Şi a fost cuvântul Domnului către Baeşa prin mâna lui Iehu, fiul lui Hanani:

„Acest Iehu nu trebuie confundat cu regele omonim de la IV Regi cap. 9-10, dar este, poate, acelaşi cu văzătorul din II Paralipomene 19, 2”[1].  Profetul de aici, cum se arată, este Iehu (= Acesta este Domnul), fiul lui Hanani (= graţios), tot un văzător.

2: „Pentru că Eu te-am ridicat din ţărână şi te-am făcut domn peste poporul Meu Israel, dar tu ai umblat pe urmele lui Ieroboam şi l-ai făcut şi pe poporul Meu Israel să cadă în păcat, ca să Mă întărâte cu deşertăciunile lor,

3: iată, Eu îi voi lua pe ultimii urmaşi ai lui Baeşa şi pe ultimii urmaşi ai casei lui şi-i voi face casa precum casa lui Ieroboam, fiul lui Nabat:

4: cel din Baeşa care va muri în cetate, pe acela câinii îl vor mânca, iar cel ce va muri în câmp, pe acela îl vor mânca păsările cerului”.

5: Cât despre celelalte întâmplări ale lui Baeşa şi despre toate faptele pe care le-a făcut şi despre domnia lui, iată, oare nu sunt ele scrise în Cartea Faptelor din anii regilor lui Israel?

6: Baeşa a adormit împreună cu părinţii lui şi a fost îngropat la Tirţa. În locul lui a devenit rege Ela, fiul său.

            „Baeşa, suveran al Regatului Israel (906 – 883 î. Hr.). Înalt ofiţer în timpul domniei regelui Nadab, Baeşa (fiul lui Abia) îl ucide pe acesta la asediul Ghibetonului şi îi masacrează apoi pe toţi reprezentanţii casei lui Ieroboam. Baeşa fixează reşedinţa regală în oraşul Tirţa. Asa, regele Iudeei, antrenează în războiul pe care-l poartă împotriva lui Baeşa şi pe Ben-Hadad I, suveranul regatului arameic al Damascului, vecinul septentrional al Israelului. Îi succede la tron fiul său Ela (883 – 882)”[2].  Cu Ela (= terebint) se va împlini profeţia lui Iehu, chiar dacă nu în amănunt.

7: Iar despre Baeşa şi despre casa lui şi despre toate relele pe care el le-a făcut în faţa Domnului ca să-L mânie cu faptele mâinilor sale, dovedindu-se el a fi precum casa lui Ieroboam – pricină pentru care a şi fost stârpit -, pe toate acestea le grăise Domnul prin mâna lui Iehu, fiul lui Hanani.

            A şi fost stârpit „este un adaos care îl vede pe Baeşa ca pe un uzurpator care a masacrat toată familia predecesorului său. Un punct de vedere asemănător cu privire la dobândirea domniei prin violenţă se află la profetul Osea (1, 4) despre felul în care a ajuns rege, prin violenţă, Iehu”[3].

8: Ela, fiul lui Baeşa, a domnit peste Israel vreme de doi ani, în Tirţa.

9: Împotriva lui a uneltit Zimri, căpitan peste jumătate din călărimea lui: în timp ce [regele] a băut şi s-a îmbătat în casa lui Arţa, mai-marele curţii din Tirţa,

10: Zimri a intrat şi l-a lovit şi l-a omorât şi a domnit în locul lui.

Zimri (= cântarea mea; cel ce aparţine antilopei) – s-a presupus că acest Zimri ar fi fost un urmaş al regelui Saul, motiv pentru care s-a simţit îndreptăţit la dobândirea tronului. El l-a ucis pe Ela în casa lui Arţa (= desfătare), mai-marele curţii din Tirţa şi, foarte probabil, complice la asasinat.

11: Şi a fost că de îndată ce a devenit rege şi s-a aşezat pe tronul său, a ucis toată casa lui Baeşa, că n-a mai rămas din ea nimeni de parte bărbătească, nici rude şi nici prieteni.

12: Şi astfel a nimicit Zimri toată casa lui Baeşa, după cuvântul pe care Domnul îl grăise despre casa lui Baeşa prin profetul Iehu,

13: pentru toate păcatele lui Baeşa şi ale fiului său Ela, cu care ei l-au făcut şi pe Israel să păcătuiască, pentru ca prin idolii lor să-L mânie pe Domnul, Dumnezeul lui Israel.

            14: Cât despre celelalte întâmplări ale lui Ela şi despre toate câte le-a făcut, iată, oare nu sunt ele scrise în Cartea Faptelor din anii regilor lui Israel?

            „Ela, suveran al Regatului Israel (883 – 882 î. Hr.). Fiu şi succesor al lui Baeşa, Ela domneşte doar câteva luni, fiind asasinat în capitala Tirţa de către Zimri, căpetenia a jumătate din contingentul carelor de luptă. Zimri îi masacrează pe toţi reprezentanţii de sex masculin ai casei lui Baeşa; la vestea proclamării sale, armata de la Ghibeton îl aclamă suveran pe Omri, căpetenia supremă militară”[4].

15: Zimri a domnit în Tirţa şapte zile; iar Israel îşi rânduise tabăra împotriva Ghibetonului, care se afla la Filisteni.

            Zimri a domnit, după SEP 2, în anul 886 î. Hr., vreme de doar o săptămână, după cum arată Scriptura.

16: Poporul din tabere a auzit spunându-se că Zimri a uneltit împotriva regelui şi că l-a omorât. Atunci poporul din Israel, în aceeaşi zi, acolo, în tabără, l-a făcut rege pe Omri, mai-marele oştirii.

Omri (= strângătorul snopilor; cel ce atacă), faţă de Zimri, avea recunoaşterea şi sprijinul oştirii, chiar dacă şi Zimri fusese un ofiţer important în armata israelită.

17: Iar Omri, şi cu el întregul Israel, au plecat din Ghibeton şi au împresurat Tirţa.

18: Şi a fost că de îndată ce Zimri a văzut că cetatea fusese luată, s-a dus în odaia din fund a casei domneşti şi a aprins peste el casa domnească şi a murit acolo

19: din pricina păcatelor pe care le săvârşise făcând ceea ce e rău în ochii Domnului, umblând în calea lui Ieroboam, fiul lui Nabat, şi în păcatele aceluia, cu care-l făcuse şi pe Israel să păcătuiască.

E o motivaţie teologică a sfârşitului lui Zimri, deşi, în doar şapte zile, el n-a avut timpul de a-l face pe Israel să păcătuiască.

20: Cât despre celelalte întâmplări ale lui Zimri şi despre uneltirile pe care el le-a urzit, iată, oare nu sunt ele scrise în Cartea Faptelor din anii regilor lui Israel?

            „Zimri, suveran al Regatului Israel (882 î. Hr.). Căpetenie a jumătate din contingentul de care de luptă al armatei, Zimri îl asasinează în reşedinţa regală de la Tirţa pe suveranul Ela şi masacrează imediat pe toţi reprezentanţii de sex masculin ai casei lui Baeşa. La vestea proclamării sale, armata aflată la asediul cetăţii filistenilor Ghibeton îl aclamă ca rege pe generalul Omri, căpetenia sa supremă. Acesta cucereşte Tirţa, Zimri pierind în flăcările incendiului palatului regal după o domnie de numai 7 zile. În tradiţia ebraică, Zimri a devenit simbolul sclavului care se ridică împotriva stăpânului său”[5].

21: Atunci poporul lui Israel s-a împărţit în două: o jumătate din popor era pentru Tibni, fiul lui Ghinat, să-l facă pe el rege, iar cealaltă jumătate îl urma pe Omri.

Ascensiunea lui Omri a fost întârziată de apariţia unui rival, Tibni (= pleavă), fiul lui Ghinat (= grădinar; apărător).

22: Dar cei care-l urmau pe Omri i-au biruit pe cei care-l urmau pe Tibni, fiul lui Ghinat. Tibni a murit, iar Omri a devenit rege în locul lui Tibni.

            „Evident, e vorba de un război civil în care Tibni, pentru o vreme, a deţinut superioritatea”[6].  Omri „a fost un rege important, cu o domnie mai lungă (886-875) şi întemeietorul unei dinastii puternice, care a domnit până în 841. Autorul îl evaluează numai din punct de vedere religios”[7]. Cât despre Tibni, el poate fi numărat, totuşi, între regii lui Israel, aşa cum unii autori o şi fac.

23: În cel de al treizeci şi unulea an al domniei lui Asa a început Omri să domnească peste Israel vreme de doisprezece ani; şase ani a domnit la Tirţa.

24: Omri a cumpărat muntele Samariei, cu doi talanţi de argint, de la Şemer, stăpânul acelui munte; pe munte a ridicat ziduri, iar muntele pe care el a zidit s-a numit Samaria, după numele lui Şemer, stăpânul muntelui.

„În realitate, e vorba de un deal, înalt de aproximativ 450 metri faţă de câmpul înconjurător; excelent punct strategic în vreme de război şi centru comercial în vreme de pace”[8].  Pe terenul cumpărat de la Şemer (= păzitor), s-a ridicat cetatea Samaria (= Iahve păzeşte).

            „Spre nord de Sichem, pe povârnişul unui deal, se afla cetatea antică Samaria, fostă capitală a regatului de nord, întemeiată fiind în sec. IX î. Hr. de către regele Omri (886 – 875 î. Hr.), care a cumpărat teritoriul de la un oarecare Semer, de unde vine şi numele oraşului”[9].  „Este un semn al puterii lui Omri faptul că a zidit şi a fortificat Samaria, în jurul anului 880 î. Hr., pe o colină pustie şi că a putut-o impune drept capitală definitivă a regatului Israel. Amenajarea locului a fost continuată de Ahab, fiul lui Omri (16, 32), şi de către Ieroboam II (IV Regi 14, 23). Dar strălucirea politică a oraşului nu îi putea înşela pe profeţi, care au denunţat trufia Samariei şi idolatria ei (Amos 4, 1; Osea 8, 5; Miheia 1, 5; Isaia 28, 1). După o soartă schimbătoare în rivalitatea ei cu Damascul (IV Regi 6, 24-25), cetatea a fost îndelung asediată, iar în cele din urmă cucerită de asirieni în 722 î. Hr. (IV Regi 17, 5-6), care au făcut-o capitală de provincie. Sub dominaţia persă şi-a păstrat acest statut (Neemia 3, 34). A cunoscut o renaştere în epoca elenistică şi mai ales în Imperiul Roman. Astăzi se mai văd doar ruinele şi un sat numit Sebastia”[10].

25: Omri a făcut ceea ce este rău în ochii Domnului şi a fost mai nelegiuit decât toţi cei de dinaintea lui.

26: El a umblat pe toate căile lui Ieroboam, fiul lui Nabat, şi în păcatele prin care acela l-a făcut şi pe Israel să păcătuiască, spre a-L mânia pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, cu idolii lor.

27: Cât despre celelalte întâmplări ale lui Omri şi despre toate faptele lui şi despre toată tăria lui, iată, oare nu sunt ele scrise în Cartea Faptelor din anii regilor lui Israel?

28: Iar Omri a adormit împreună cu părinţii lui şi e înmormântat în Samaria. Iar în locul lui a devenit rege Ahab, fiul său.

            „Omri, suveran al Regatului Israel (882 – 871 î. Hr.). La vestea asasinării lui Ela de către căpetenia militară Zimri, armata care asedia cetatea filistenilor Ghibeton îl proclamă ca rege al Israelului pe comandantul său suprem, generalul Omri. Acesta cucereşte reşedinţa regală Tirţa, Zimri găsindu-şi sfârşitul în incendiul palatului său după o domnie de numai 7 zile. Omri înlătură, la capătul unui război civil, un alt pretendent la tron, pe Tibni, fiul lui Ghinat, şi întemeiază o nouă dinastie care va domni circa 5 decenii. După ani de frământări interne, Omri restabileşte liniştea în stat, asigurând o nouă epocă de prosperitate, părăseşte Tirţa, capitala regatului din vremea lui Ieroboam I, şi face din Samaria noul centru politic şi religios al statului. Omri încheie o alianţă cu Tirul şi Sidonul, întărită şi prin căsătoria dinastică a fiului său Ahab cu Izabela, fiica lui Ittobal, întrerupe lungul şir al luptelor cu regatul vecin al Iudeei şi obţine o serie de victorii în conflictul cu regatul arameic al Damascului. Răspândirea cultelor feniciene în cercurile de la curte, ale militarilor şi orăşenilor, se loveşte de opoziţia vehementă a proorocilor Ilie şi Elisei. Îi succede la tron fiul său Ahab (871 – 852)”[11].  Ahab (= frate al tatălui) va avea un rol important, însă nu şi pozitiv, în capitolele următoare.

            „Septuaginta (Codex Alexandrinus) intercalează aici, adică în următoarele opt paragrafe (pe care ediţia Rahlfs le numerotează cu 28 a-h), scurta istorie a regelui Iosafat, pe care Textul Masoretic o relatează în 22, 41-51”[12]. Textul e reprodus în continuare (asupra lui Iosafat vom reveni odată ajunşi la capitolul 22):

În cel de al unsprezecelea an al domniei lui Omri s-a urcat pe tron Iosafat, fiul lui Asa; avea treizeci şi cinci de ani când a început să domnească, iar domnia lui în Ierusalim a durat douăzeci şi cinci de ani. Pe mama lui o chema Azuba şi era fiica lui Şilhi. El a umblat în căile lui Asa, părintele său, şi nu s-a abătut de la ele, făcând ceea ce e drept în ochii Domnului, în afară de faptul că nu a desfiinţat înălţimile, căci [poporul] încă aducea jertfe şi tămâieri pe înălţimi. Cât despre înţelegerile pe care Iosafat le-a făcut cu regele lui Israel şi despre toate faptele mari pe care le-a săvârşit şi despre duşmanii împotriva cărora s-a luptat, iată, oare nu sunt ele scrise în Cartea Faptelor din anii regilor lui Iuda? El a stârpit din ţară rămăşiţele desfrânării pe care unii o săvârşeau în zilele lui Asa, părintele său. În Edom nu era rege, ci un locţiitor. Iar regele Iosafat a făcut o corabie la Tarsis, ca să meargă la Ofir pentru aur; dar ea n-a ajuns, căci s-a sfărâmat la Eţion Gheber. Atunci regele Israelului i-a zis lui Iosafat: „Să meargă în corabie atât servii tăi, cât şi servii mei!”  Dar Iosafat n-a vrut. Iosafat a adormit împreună cu părinţii lui şi a fost îngropat laolaltă cu părinţii săi în cetatea lui David. În locul lui a devenit rege Ioram, fiul său.

            În Edom nu era rege, ci un locţiitor: „Textul, enigmatic, ar vrea să sugereze că Edomul era condus de un delegat al regelui Iosafat”[13].

29: În cel de al doilea an al domniei lui Iosafat, regele lui Iuda, rege peste Israel, în Samaria, a devenit, pentru douăzeci şi doi de ani, Ahab, fiul lui Omri.

            Pentru cei 22 de ani SEP 2 propune perioada 875-853 î. Hr.

30: Ahab, fiul lui Omri, a făcut ceea ce e rău în ochii Domnului şi a fost mai nelegiuit decât toţi cei de dinaintea lui.

31: Nu i-a fost de-ajuns să umble în păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nabat, dar şi-a luat-o de femeie pe Izabela, fiica lui Etbaal, regele Sidonului, şi a început să-i slujească lui Baal şi să i se închine.

Soţia lui Ahab a fost Izabela (= fără locuinţă; insulă locuită), fiica lui Etbaal (= cel ce umblă cu Baal) – rege al Sidonului; Etbaal a fost iniţial preot al zeiţei Astarte; accede la tron după asasinarea fratelui său.

32: Şi i-a ridicat lui Baal un jertfelnic în casa urâciunilor pe care o făcuse în Samaria;

Baal (= domn; stăpân) era principalul zeu al fenicienilor şi al canaaniţilor.

33: şi a făcut un tufiş; dar Ahab a făcut mai multe nelegiuiri, ca să-L mânie pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, şi să-şi dărâme propriul său suflet, fiind el mai nelegiuit decât toţi regii lui Israel de dinaintea lui.

34: În zilele lui, Hiel din Betel a zidit Ierihonul; temelia i-a pus-o pe (mormântul lui) Abiron, întâiul său născut, iar porţile i le-a aşezat pe (mormântul lui) Segub, fiul său mai mic, după cuvântul pe care Domnul îl grăise prin Iosua, fiul lui Navi.

Cetatea Ierihon (= cetatea palmierilor) a fost distrusă în vremea lui Iosua, iar acesta a aruncat blestem asupra celui ce i-ar reface zidul de apărare şi porţile. Hiel (= Dumnezeu trăieşte) din Betel (= casa Domnului) a refăcut cetatea, iar fiii săi, Abiron (= tată sublim) şi Segub (= înălţat), au murit cu acest prilej (nu credem să fi fost jertfiţi deliberat, cum s-ar putea înţelege din text). „S-a plinit astfel blestemul lui Iosua Navi (Iosua 6,26)”[14]. 

„Ierihonul continua să fie locuit, dar nu mai era de mult fortificat. Refacerea fortificaţiilor va fi fost menită să apere graniţele de răsărit de atacurile moabiţilor. ♦ i-a pus temelie… i-a aşezat porţile: sensul expresiilor nu este limpede nici în ebraică (nici în greacă – n. n.). Se poate înţelege că Hiel şi-a sacrificat şi îngropat copiii sub temeliile zidurilor şi porţilor Ierihonului, ca urmare a blestemului rostit de Iosua Navi. Beda Venerabilul, întemeindu-se pe semnificaţia numelor ebraice (Achiel – vivens Deus, respectiv Bethel – Domus Dei) propune o tâlcuire alegorică pentru acest pasaj. Astfel, Hiel din Betel, creştinul în care trăieşte Dumnezeul cel viu, îşi părăseşte cetatea, Biserica, atunci când rezideşte ruinele Ierihonului – diaboli pompas – anume al cetăţii blestemate de Iosua-Iisus (typos al Mântuitorului) prin botez. Preţul plătit pentru aceasta va fi întâiul născut – temeliile credinţei pe care trebuia să zidească – şi fiul cel mai mic: desăvârşirea faptelor bune (In Regum librum XXX quaestiones, 16)”[15].


[1] SEP 2, p. 504

[2] EA, p. 59

[3] SEP 2, p. 504. În SEP 2, locul e tradus diferit, dar cu sens asemănător: …casei lui Ieroboam [nu doar pentru răutatea lui, ci] şi pentru că a lovit-o.

[4] EA, p. 120

[5] EA, p. 355

[6] BBVA, p. 403

[7] SEP 2, p. 505

[8] BBVA, p. 403

[9] AB, p. 98

[10] SEP 2, p. 506

[11] EA, p. 236

[12] BBVA, p. 403.

[13] BBVA, p. 404

[14] BBVA, p. 404

[15] SEP 2, p. 507

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s