Comentarii la III Regi – 15

Posted: 01/02/2009 in III Regi
Etichete:, ,

CAP. 15 – Abia şi Asa, regi în Iuda. Nadab şi Baeşa, regi în Israel.

 

1: În anul al optsprezecelea al domniei lui Ieroboam, fiul lui Nabat, peste Iuda a devenit rege Abia, fiul lui Roboam.

2: Trei ani a domnit el în Ierusalim. Pe mama sa o chema Maaca, şi era fiica lui Abesalom.

Mama lui Abia a fost Maaca (= asuprire), fiica lui Abesalom (= tatăl păcii), fiul lui David ucis de Ioab.

3: Acesta a umblat în toate păcatele tatălui său, pe care le făcuse înaintea lui; inima lui nu era pe de-a-ntregul cu Domnul Dumnezeul lui, aşa cum fusese inima lui David, străbunicul său;

            Străbunicul său: „literal: părintele său. David rămâne, peste tot, etalon pentru regele credincios”[1]. De remarcat că nu se afirmă despre Abia că s-ar fi depărtat cu totul de Dumnezeu; referirea va fi fost la tolerarea înălţimilor, fapt reproşat multor regi din Iuda.

4: căci de dragul lui David i-a dat Domnul acestuia o rămăşiţă, aşa ca el să-i rânduiască după el pe fiii săi şi să întărească Ierusalimul;

5: fiindcă David a făcut ceea ce este drept înaintea Domnului, şi-n toate zilele vieţii sale nu s-a abătut de la nimic din câte i-a poruncit.

            Textul ebraic adaugă: în afară de întâmplarea cu Urie Heteul.

6: Şi a fost război între Abia şi Ieroboam.

7: Cât despre celelalte întâmplări ale lui Abia şi despre toate câte a făcut el, oare nu sunt ele scrise în Cartea Faptelor din anii regilor lui Iuda?

8: Abia a adormit împreună cu părinţii lui – în cel de al douăzecilea an al domniei lui Ieroboam – şi a fost îngropat laolaltă cu părinţii săi în cetatea lui David. În locul său a devenit rege Asa, fiul său.

            „Abia, suveran al Regatului Iudeei (911 – 908 î. Hr.). Fiu al lui Roboam şi nepot al lui Solomon, Abia încearcă zadarnic să lichideze prin forţa armelor secesiunea lui Ieroboam I, proclamat în 928 rege al Israelului de cele zece triburi septentrionale, încheind în acest scop o alianţă cu Ben-Hadad I, suveranul regatului arameic al Damascului. Îi urmează la tron fiul său Asa (908 – 867)”[2].

9: Asa a început să domnească peste Iuda în cel de al douăzecilea an al domniei lui Ieroboam, regele Israelului.

10: Patruzeci şi unu de ani a domnit el în Ierusalim. Pe mama lui o chema Ana, din neamul lui Abesalom.

            SEP 2 propune perioada 912-871 î. Hr., pentru domnia lui Asa. Mama lui Asa  (= medic) era Ana (= cea care ascultă), tot din neamul lui Abesalom, ca şi Maaca, mama lui Abia.

11: Asemenea lui David, strămoşul său, Asa a făcut ceea ce e drept înaintea Domnului;

12: el a stârpit din ţară ascunşii paşi ai şoaptelor păgâne şi a curăţit-o de toate spurcăciunile pe care le făcuseră părinţii lui.

            Ascunşii paşi ai şoaptelor păgâne: „grecescul telete (folosit, în Vechiul Testament, numai aici şi la Amos 7, 9) are un înţeles foarte complex (pe care noi îl cunoaştem de la Herodot, Euripide, Platon şi alţii) şi nu poate fi tradus printr-un singur cuvânt; la plural (ca în cazul de faţă): rituri de iniţiere în religiile misterice, care se făceau în mare secret, cu foarte multe precauţii, în trepte cu incantaţii ritmice, rituri în care excelau misterele orfice şi mitraice. (În lipsă de ceva mai bun, Biblia 1688 traduce: pricăjiturile – adică ticăloşiile, infamiile -, iar cea din 1914: smintelile). Textul Masoretic: prostituţia sacră[3].

13: Ba încă şi pe Ana, mama sa, a lipsit-o de numele de regină, pentru că ea făcuse o adunare ruşinoasă în propriul ei desiş; Asa i-a stricat culcuşurile şi le-a ars cu foc la pârâul Cedrilor.

14: Înălţimile însă nu le-a surpat; cu toate acestea, inima lui Asa a fost pe de-a-ntregul cu Domnul în toate zilele vieţii sale.

15: El a adus în casa Domnului stâlpii tatălui său şi stâlpii lui de aur şi argint, precum şi vasele.

            16: Între Asa şi Baeşa, regele Israelului, a fost război în toate zilele lor.

            Despre cum a ajuns Baeşa (= nimicitor) rege în Israel, ceva mai jos.

17: Baeşa, regele Israelului, s-a ridicat împotriva [regatului] lui Iuda şi a început a zidi Rama, aşa ca nimeni să nu poată intra sau ieşi la Asa, regele lui Iuda.

            „Situată la 9 km nord de Ierusalim, fortăreaţa Rama urma să fie doar începutul anexării unui teritoriu menit să-i închidă lui Asa căile de comunicare”[4]. Rama (= înălţime) – cetate veniaminită, la sud de Betel.

18: Atunci Asa a luat tot argintul şi aurul ce se aflau în vistieriile casei Domnului şi în vistieriile casei regelui şi a pus totul în mâinile servilor săi, pe care i-a trimis cu următoarea solie la Benhadad, fiul lui Tabrimon, fiul lui Hezion, regele Siriei, care locuia în Damasc:

Benhadad (= fiul dumnezeului Hadad; fiul celui puternic) e numele mai multor suverani sirieni; acesta e fiul lui Tabrimon (= Rimmon este bun) – Rimon: zeu aramean -, fiul lui Hezion (= viziune):

            „Este vorba aici de Ben-Hadad I, al cărui nume se găseşte încă pe o stelă, ridicată în cinstea zeului Melqart în jurul anului 860 î. Hr.  Ben-Hadad II (cf. 21, 1-34; IV Regi 6, 24; 8, 7.9) este cunoscut datorită luptelor cu Ahab; acesta a fost asasinat (?) de către Hazael (IV Regi 8, 15). Ben-Hadad III este fiul lui Hazael (IV Regi 13, 24)”[5].  Urmează mesajul lui Asa:

19: „Legământ să fie între mine şi tine, între tatăl meu şi tatăl tău; iată, ţi-am trimis în dar argint şi aur; vino acum şi strică legământul pe care-l ai cu Baeşa, regele Israelului, pentru ca el să se retragă dinspre mine”.

            „Politica celor două regate israelite de a se alia cu regii arameeni şi chiar cu regii Asiriei, Egiptului şi Babilonului, a însemnat o mare risipă de forţe şi avuţii. Mult mai rar se aliau între ele împotriva vecinilor (cf. 22, 4). Profeţii au protestat permanent împotriva acestor jocuri politice: poporul ales trebuia să-şi pună toată încrederea în Dumnezeu, nu în oamenii puternici ai vremii”[6].

20: Iar Benhadad l-a ascultat pe regele Asa şi i-a trimis pe căpitanii oştilor sale în cetăţile lui Israel şi au bătut Ainul, Danul, Abel, Bet-Maaca şi tot Chineretul şi tot ţinutul Neftali.

            „Lângă izvoarele râului Dan, una dintre cele trei surse din care se formează Iordanul, se afla cetatea cu acelaşi nume. În vechime se numea Laiş, dar, după ce teritoriul pe care se afla a revenit ca parte de moştenire unei jumătăţi din seminţia lui Dan, numele cetăţii s-a schimbat, numindu-se Dan (Iosua 19,47; Judecători 18,27). După dezbinarea regatului, în 933, localitatea Dan a ajuns un loc principal al cultului idolatru al regatului Efraim. (…) Cetatea a fost dărâmată de sirieni”[7].  Cetăţile lovite de sirieni în Israel: Ain (= ochi; izvor) – cetate în ţinutul lui Iuda, la 14 km nord-est de Beer-Şeba; Dan (= judecată); Abel (= luncă; păşune; câmp); Bet-Maaca (= casa slugilor; casa cu temelie bună) – oraş la poalele Hermonului; Chineret (= harpă) – numele veterotestamentar al Lacului Galileii; cetate a lui Neftali şi zonele învecinate ei

21: Şi a fost că dacă Baeşa a auzit, s-a oprit din zidirea Ramei şi s-a întors la Tirţa.

22: Atunci regele Asa a dat poruncă în întregul Iuda – fără să scutească pe cineva – şi au cărat din Rama pietrele şi lemnele cu care zidise Baeşa; regele Asa a zidit cu ele Ghibeea lui Veniamin şi Miţpa.

Ghibeea (= colină; deal) – cetate a lui Veniamin; Miţpa (= turn de veghere; santinelă) – cetate galaadită, pe malul răsăritean al Iordanului.

23: Cât despre celelalte întâmplări ale lui Asa şi despre puternicele lui fapte pe care le-a săvârşit, oare nu sunt ele scrise în Cartea Faptelor din anii regilor lui Iuda? (în afară de aceea că la bătrâneţe a fost bolnav de picioare).

            „Cuvântul lui Dumnezeu este cale celor ce străbat bine şi în chip susţinut drumul virtuţii prin fapte şi nu se abat nici la dreapta prin slavă deşartă, nici la stânga prin aplecarea spre patimi, ci-şi îndreaptă paşii spre Dumnezeu. Acest lucru nepăzindu-l până la sfârşit Asa, regele din Iuda, se zice că la bătrâneţe suferea de picioare, fiindcă slăbise în păşirea pe drumul lui Dumnezeu”[8].

24: Şi a adormit Asa împreună cu părinţii lui şi a fost îngropat laolaltă cu părinţii lui în cetatea lui David, strămoşul său. În locul lui a devenit rege Iosafat, fiul său.

            „Asa, suveran al Regatului Iudeei (908 – 867 î. Hr.). Fiu şi succesor al lui Abia (911 – 908), Asa domneşte iniţial sub regenţa mamei sale Maaca, apoi conduce reacţia energică împotriva răspândirii cultelor feniciene, petrecută în timpul acestei regenţe, militând pentru puritatea cultului lui Iahve. Asa continuă opera de consolidare a fortificaţiilor de la hotare începută de Roboam şi respinge, sprijinit de Ben-Hadad I, suveranul arameic al Damascului, încercările regelui Baeşa al Israelului (906 – 883), aliat cu Egiptul, de a supune Iudeea”[9]. Lui Asa îi urmează fiul său, Iosafat (= Dumnezeu a judecat).

25: Cât despre Nadab, fiul lui Ieroboam, el a început să domnească peste Israel în cel de-al doilea an al domniei lui Asa, regele lui Iuda; şi a domnit peste Israel timp de doi ani.

            „Nadab a domnit între anii 911-910 î. Hr.”[10].

26: Acesta a făcut ceea ce e rău în faţa Domnului şi a umblat pe urmele tatălui său, în păcatele cu care l-a făcut şi pe Israel să păcătuiască.

27: Iar Baeşa, fiul lui Ahia, din casa lui Isahar, a uneltit împotriva lui şi l-a ucis la Ghibeton, cetatea Filistenilor, atunci când Nadab şi toţi Israeliţii împresuraseră Ghibetonul.

Ghibeton (= movilă) – cetate a lui Dan acordată leviţilor; cade, la un moment dat, în mâinile filistenilor.

28: Baeşa l-a ucis în cel de-al treilea an al domniei lui Asa, regele lui Iuda, şi a domnit în locul lui.

„Regatul lui Israel a cunoscut nouă dinastii diferite, adesea efemere, patru dintre ele fiind reprezentate doar de un singur monarh. În regatul lui Iuda, dimpotrivă, toţi regii au aparţinut unei singure dinastii, cea davidică”[11].

29: Şi a fost că de îndată ce a devenit rege, el a ucis toată casa lui Ieroboam şi n-a lăsat din Ieroboam pe nimeni cu suflare până ce i-a nimicit cu totul, după cuvântul pe care Domnul îl grăise prin robul Său Ahia din Şilo,

30: din pricina păcatelor pe care Ieroboam le făcuse, cu care l-a împins şi pe Israel să păcătuiască, purtare cu care L-a mâniat pe Domnul, Dumnezeul lui Israel.

31: Cât despre celelalte întâmplări ale lui Nadab şi despre toate pe care el le-a făcut, oare nu sunt ele scrise în Cartea Faptelor din anii regilor lui Israel?

            „Nadab, suveran al Regatului Israel (907 – 906 î. Hr.). Fiu al lui Ieroboam I, primul rege al Israelului după scindarea unităţii statale la moartea lui Solomon (928), Nadab continuă politica predecesorului său de delimitare faţă de regatul vecin al Iudeei. În timpul unei campanii împotriva filistenilor, Nadab este asasinat la asediul cetăţii Ghibeton de către Baeşa, unul dintre înalţii ofiţeri, care uzurpă tronul şi-i ucide pe toţi reprezentanţii casei lui Ieroboam”[12].

32: Între Asa şi Baeşa, regele lui Israel, a fost război în toate zilele lor.

33: Baeşa, fiul lui Ahia, a început să domnească peste Israel, la Tirţa, în cel de al treilea an al domniei lui Asa, regele lui Iuda; şi a domnit douăzeci şi patru de ani.

            Baeşa „a domnit între anii 910-887 î. Hr.”[13].

34: Acesta a făcut ceea ce e rău în ochii Domnului; el a umblat pe urmele lui Ieroboam, fiul lui Nabat, în păcatele lui, cu care l-a făcut şi pe Israel să păcătuiască.

În finalul acestora, redăm o sinteză a evenimentelor din Israel, începute după moartea lui Solomon, urmând să revenim cu astfel de intarsii şi pentru alte epoci:

Schisma şi războiul iudeo-israelit (cca. 931-881). Schisma de la Sichem a fost o întoarcere la situaţia de dinaintea regalităţii unificate. Bătrânii lui Israel au refuzat să-l recunoască pe Roboam, regele din Iuda, ca propriul lor rege (…). L-au preferat pe Ieroboam, un efraimit care s-a stabilit întâi la Sichem, apoi la Penuel şi, în cele din urmă, la Tirţa. Fixarea frontierei dintre Iuda şi Israel şi alipirea lui Veniamin la regatul din Ierusalim au fost disputate prin numeroase încăierări în cursul primilor 50 de ani ai regalităţii divizate. Aceşti ani au fost marcaţi şi prin cel puţin două intervenţii străine şi anume: 1. În anul 5 al domniei lui Roboam (cca. 926), o expediţie egipteană a faraonului Şeşonk I-ul[14] a distrus fortăreţele din Neghev, a ameninţat Ierusalimul, care a fost obligat să plătească un tribut greu, şi a pătruns în Israel, distrugând multe oraşe fortificate, până în Transiordania şi în şesul Izreel (Meghido).  2. Cam prin anul 900, regele din Damasc, Barhadad[15], fiul lui Tabrimon, răspunzând unei chemări a regelui din Ierusalim, a cucerit valea superioară a Iordanului”[16].


[1] BBVA, p. 401

[2] EA, p. 11

[3] BBVA, p. 401

[4] BBVA, p. 402

[5] SEP 2, p. 502

[6] SEP 2, p. 502

[7] AB, p. 101

[8] Sf. Maxim Mărturisitorul, Capetele teologice, 168

[9] EA, p. 45

[10] SEP 2, p. 503

[11] SEP 2, p. 503

[12] EA, p. 224

[13] SEP 2, p. 504

[14] Şişac.

[15] Benhadad.

[16] DEI, pp. 880-881

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s